Alte cereri. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 118/
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva încheierii de ședință din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă, în dosarul nr-, având ca obiect "alte cereri".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata reclamantă - - -.G, lipsă fiind recurentele pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, precum și a intimatei pârâte Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă depune delegația de reprezentare și un set de înscrisuri ca și în celelalte dosare și lasă la aprecierea instanței dacă acordă un nou termen sau nu, însă menționează că nu sunt înscrisuri noi. De asemenea, menționează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Instanța față de maniera în care s-au formulat recursurile, face aprecierea asupra înscrisurilor depuse de către intimata reclamantă și consideră că se poate judeca.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru intimata reclamanta - -, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, precizând că problemele de fond sunt identice ca și în celelalte dosare aflate pe rol instanței și în dosarul nr- prin decizia nr. 109 pronunțată la data de 5.02.2010 Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursurile pârâtelor. Apreciază că ambele părți au calitate.
De asemenea, precizează că intimata reclamanta s-a conformat, făcând dovada cerută de dispozițiile art.14 și 15 din Legea 554/2004 și de ce ar prejudicia societatea.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP C, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Constată că prin încheierea din data de 30.11.2009 pronunțată în dosarul nr -, Tribunalul Covasna -Secția civilă a admis cererea formulată de reclamanta - - - G în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 4422/17.07.2009, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a avut în vedere următoarele:
- prin cererea înregistrată în dosarul nr -, reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B - Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 4422/17.07.2009;
- prin sentința civilă nr 552 din 4 iunie 2009, Tribunalul Covasnaa admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ-fiscal având ca obiect anularea actului administrativ; această hotărâre a fost casată de către Curtea de APEL BRAȘOV prin Decizia nr 573/R din 2 septembrie 2009, în urma admiterii recursului declarat de pârâta DGFP C, cauza fiind trimisă spre rejudecare;
- în rejudecare s-au încuviințat și administrat probe noi, în concordanță cu motivele reținute de instanța de control judiciar la desființarea sentinței menționate, respectiv lucrări vizând analiza socio-economică a - - întocmită de expertul Business din T, analiza echilibrului financiar al - -, contractul de credit nr.C- din 23.04.2008 încheiat cu Bank și actele adiționale la acesta, situația privind personalul angajat și cheltuielile cu salariile;
Prima instanță a apreciat că cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal este justificată întrucât:
- în perioada 12.08.2008 - 23.09.2008 s-a efectuat de către Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale C un control ulterior asupra unor operațiuni înregistrate în regim suspensiv pentru societatea reclamantă;
- în urma controlului, cu ocazia reverificării declarației vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecționare activă nr 17708/13.10.2006, s-a reținut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizația de perfecționare activă emis de B nr 828/2005, nu a fost respectat;
- cu ocazia respectivă s-a întocmit procesul verbal de control nr 4423/17.07.2008, iar în baza lui s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 4422/17.07.2008, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, TVA cu majorări și penalități aferente, în sumă totală de 14.746 lei;
- conform art 14 alin 1 din Legea nr 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";
- suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art 14 din Legea nr.554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente;
- referitor la cazul bine justificat prima instanță a considerat că pentru dovedirea acestuia nu trebuie prezentate dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei; în condițiile în care nu se pot atinge chestiuni de fond în această etapă procesuală, împrejurările de natură a crea dubii asupra legalității actelor administrative fiscale atacate rezultă cel puțin din susținerile reclamantei în sensul că din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele ce îi sunt imputate societății, simpla contestare a actelor administrative, cât și aspectele invocate în apărare de către reclamantă referitoare la refuzul organului de control de a lua în considerare deconturile prezentate în justificarea operațiunilor de import-export și de producție în sistem lohn (refuz nemotivat în drept de către organul de control vamal) reprezintă aspecte care pot fi verificate numai cu prilejul întocmirii expertizei contabile admise în cauză și clarificate odată cu soluționarea fondului, însă sunt de natură a induce instanței, în mod firesc, serioase îndoieli în ce privește legalitatea actelor atacate;
- sub aspectul prejudiciului iminent, s-a avut în vedere faptul că în cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății reclamante conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile din 14.10.2008, emițându-se totodată și somații de plată;
- indisponibilizarea unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși o pagubă, sub acest aspect fiind vizată împrejurarea legată de imposibilitatea garantării unor eventuale credite;
- dat fiind caracterul executoriu al deciziilor emise precum și măsurile asigurătorii luate, prima instanță a apreciat că se poate accepta ideea că o executare silită este iminentă, situație în care una dintre măsurile ce urmează a fi luate este poprirea conturilor curente ale reclamantei, ceea ce presupune că orice sume rulate prin aceste conturi ar fi afectate, cu prioritate, plății datoriilor vamale reținute prin actele administrative obiect al cauzei, iar cheltuielile aferente activității economice curente (materie primă, materiale consumabile, utilități, cheltuieli de personal, rambursarea creditelor contractate de la băncile comerciale etc.) nu mai pot fi onorate, paguba iminentă fiind evidentă, ceea ce este de natură să perturbe în mod grav activitatea economică a reclamantei;
- perturbarea previzibilă gravă a activității economice a firmei, care ar conduce indubitabil la insolvența acesteia, este evidentă; lucrările de analiză socio-economică asupra activității reclamantei administrate în rejudecare, deși au caracterul unor expertize extrajudiciare, sunt de natură a releva situația economico-financiară dificilă a reclamantei datorită imposibilității asigurării fondurilor financiare necesare derulării activității curente în cazul executării silite a deciziilor atacate;
- în aceeași perioadă, reclamanta - - a făcut obiectul și al altor controale vamale în urma cărora s-au emis și alte decizii de regularizare, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații suplimentare însumând 1.060.684 lei; reclamanta a contestat și aceste acte administrative solicitând suspendarea executării lor, ceea ce face obiectul dosarelor nr -, nr - și nr - aflate pe rolul Tribunalului Covasna, iar în situația în care s-ar executa silit sumele cumulate stabilite prin toate deciziile de regularizare obiect al celor 4 cauze, respectiv 1.075.426 lei, coroborat cu starea economico-socială la nivel național deosebit de critică generată de criza economică mondială, se poate trage concluzia că reclamanta ar fi lipsită de mijloacele financiare care să asigure continuarea activității, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la incapacitate de plată, cu toate consecințele economice, sociale și fiscale ce decurg din aceasta;
- dacă la finalizarea procesului, reclamanta ar avea câștig de cauză, efectele executării silite nu ar putea fi atenuate printr-o eventuală întoarcere a executării chiar dacă instituția pârâtă ar returna sumele reținute inclusiv cu dobânzile aferente;
- caracterul vremelnic al suspendării executării;
- nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 adoptată de Consiliul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, recomandare prin care se arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, care, din motive de echitate, trebuie evitat în măsura posibilului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Prima recurentăa solicitat admiterea căii de atac formulată, modificarea hotărârii instanței de fond, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ fiscal, invocându-se următoarele critici în recurs:
1. În cauză nu au fost depuse vreun înscris sau vreo probă care să dovedească existența pagubei iminente; demararea executării silite nu face dovada pagubei iminente.
Cuantumul ridicat al creanței stabilite nu este de natură, prin el însuși, să definească noțiunea de prevenire a unei pagube iminente. Nu există pagubă iminentă nici în situația în care organul fiscal demarează, la scadența creanței, procedura de executare silită întrucât în caz de anulare a actului administrativ, organul fiscal trebuie să restituie creanța încasată împreună cu dobânzile legale, existând posibilitatea contestării formelor de executare solită, a acordării suspendării executării silite și a întoarcerii executării.
Paguba iminentă nu poate rezulta din faptul că organul fiscal, pe timpul executării silite, calculează majorări de întârziere, întrucât aceste accesorii ale creanței fiscale principale curg de drept, ca urmare a achitării la scadență a creanței.
2. Prin înscrisurile ce constituie documentația care a stat la baza emiterii deciziei de regularizare, nu s-a făcut dovada cazului bine justificat; aceste înscrisuri dovedesc, fără nici un dubiu, că nu există o îndoială asupra legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal.
Pentru existența condiției cazului bine justificat, nu este suficient ca partea prejudiciată prin emiterea actului administrativ contestat să se adreseze cu plângere prealabilă, ci trebuie să se dovedească existența unui interes legitim și a unei îndoieli serioase asupra legalității actului.
În cauză s-a reținut în mod greșit că actul administrativ-fiscal este lovit de nulitate absolută pentru că nu respectă condițiile de formă prevăzute de art 43 din codul d e procedură fiscală, respectiv mențiunea privind audierea contribuabilului. Modelul tipizat pe formular cu regim special al deciziei de regularizare este stabilit prin ordin al ministrului finanțelor, neaplicându-se condițiile generale de formă ale actelor administrativ-fiscale, pe acest formular nefiind prevăzută mențiunea audierii contribuabilului, iar din înscrisurile depuse rezultând audierea reprezentanților legali ai societății.
A doua recurentăa solicitat modificarea în tot a încheierii atacate cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP C, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca nelegală și netemeinică.
1.S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C întemeiată pe dispozițiile art 32 al 3 din codul d e procedură fiscală, art 4 pct 51 din Hotărârea nr 110/18.02.2009 privind organizarea și funcționarea și motivată de faptul că decizia de regularizare a fost emisă de către C, organ administrativ aflat în subordinea, care are competență în administrarea și executarea silită a acestor obligații vamale. În acest sens, s-a mai arătat că, față de obiectul cauzei, raportul juridic dedus judecății nu se leagă intre contestatoare și DGFP C, ci între contestatoare și Direcția Județeană de Operațiuni vamale
2. S-a susținut că încheierile din 26 și 30 noiembrie 2009 sunt netemeinice și nelegale întrucât:
Modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP C este lipsită de temei legal, iar motivarea acesteia este străină de natura pricinii, fiind invocate în acest sens dispozițiile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă.
În opinia recurentei, la soluționarea acestei excepții, instanța de fond trebuia să analizeze care sunt părțile raportului juridic execuțional și nu unde se fac venit sumele stabilite prin aceste decizii.
Direcția Județeană de Operațiuni Vamale C este instituția care a emis actele administrative atacate și care are competența să execute aceste sume potrivit art 32 al 3 din OG nr 92/2003 și art 4 pct 54 din HG nr 110/2009 și, ca urmare, numai în contradictoriu cu aceasta poate fi formulată o cerere de suspendare a executării actelor în discuție.
De asemenea, recurenta a opinat în sensul că împrejurarea că sumele cuprinse în actele administrative atacate, în eventualitatea în care se vor executa, se vor face venit la bugetul statului, nu este de natură să influențeze soluționarea excepției invocate.
S-a mai criticat reținerea greșită de către instanță a rolului DGFP, arătându-se că, potrivit art 2 al 2 lit. f din HG nr 34/2009, bugetul statului este administrat de către Ministerul Finanțelor Publice și nu de instituția menționată.
Proba cu înscrisuri nu a fost administrată în conformitate cu dis part 201 și urm cod procedură civilă, raportul de expertiză extrajudiciară "Analiza socio-economică asupra - -" întocmită de - Business SRL fiind realizat la comanda reclamantei pentru susținerea intereselor acesteia.
S-a menționat faptul că instanța de fond a reținut caracterul extrajudiciar al acestui înscris și că o expertiză extrajudiciară poate fi folosită într-un proces în situația în care ambele părți solicită acest lucru, iar în prezenta cauză a fost efectuată la cererea reclamantei, DGFP C nefiind de acord nici cu administrarea nici cu concluziile acestei lucrări.
Sub acest aspect, recurenta a concluzionat că instanța a încălcat principiul contradictatorialității, dispozițiile art 2 din OG nr 2/2000 și art 201 și urm cod procedură civilă prin încuviințarea acestei probe și a solicitat ca în rejudecare, această lucrare să nu constituie probă.
Instanța de fond, în rejudecare, nu a ținut cont de îndrumările date de instanța de recurs prin decizia nr 574/R/2.10.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, încălcând astfel dispozițiile art 315 cod procedură civilă.
În acest sens, s-a arătat că, față de îndrumările instanței de recurs, singurele probe depuse de reclamantă în rejudecare sunt "Situația privind locurile de muncă", "Analiza socio-economică asupra - -" ( cu administrarea căreia recurenta nu este de acord ) și o serie de contracte de credit și anexe la acestea.
Cu excepția înscrisului contestat, în opinia recurentei celelalte înscrisuri nu sunt de natură să facă dovada existenței unei pagube iminente.
Raportat la considerentele deciziei din recurs, recurenta apreciază că în rejudecare nu au fost respectate îndrumările expuse în conținutul cererii de recurs.
De asemenea, s-a mai arătat că imobilul evidențiat în CF nr 23526 al loc - G era deja indisponibilizat de către Bank-Sucursala - G la data la care s-a notat dreptul de ipotecă de către B și, ca urmare, că la data notării ipotecii de rangul II, societății nu i s-a produs niciun prejudiciu legat de imposibilitatea garantării unor eventuale credite, astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță.
În cauză nu s-a făcut dovada existenței unui drept vătămat sau a unui interes legitim vătămat prin actul autorității publice și nici al pagubei iminente.
S-a mai făcut vorbire în acest context de prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal și care determină principiul executării acestuia din oficiu, citându-se în acest sens dispozițiile art 215 al 1 din OG nr 92/2003 și s-a exprimat poziția potrivit cu care în cauză nu este îndeplinită nici condiția cazului bine justificat care să înfrângă principiul anterior expus.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la calitateaprocesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publiceîn prezenta cauză ce are drept obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ fiscal emis de ANAF-- B- C, excepția invocată de pârâta DGFP C este întemeiată întrucât, chiar dacă aceasta a fost citată cu ocazia soluționării acțiunii în anularea actului menționat precum și a deciziei DGFP C dată cu ocazia soluționării contestației împotriva acestui act administrativ fiscal, în raportul dedus judecății, creanțele fiscale au fost stabilite de autoritatea vamală care are și atribuții în executarea acestora.
DGFP nu a fost citată în cauză în calitate de reprezentant al statului prin MFP prin ANAF, ci în calitate de organ ce a soluționat contestația împotriva actului relativ la executarea căruia se solicită suspendarea, astfel că legitimitatea procesuală a acestei pârâte nu este justificată, neavând vreun rol în executarea deciziei de regularizare emisă de ANAF-- B-
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art 312 al 2 cod procedură civilă, recursul formulat de pârâta DGFP C va fi admis, urmând ca încheierea atacată să fie modificată în parte în sensul admiterii excepției invocate și respingerii cererii de suspendare formulată în contradictoriu cu această parte.
Referitor lasoluționarea pe fond a cererii de suspendare, se impune întâi a se verifica respectarea dispozițiilor date cu titlu de îndrumări instanței de rejudecare, prin decizia instanței de recurs.
Astfel, din considerentele deciziei civile nr 573/R/2.09.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, rezultă că, după expunerea motivelor care au stat la baza casării primei hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare, a îndrumat instanța de fond ca în rejudecare să aibă în vedere faptul că existența unui caz bine justificat în măsură să răstoarne regula executării din oficiu a actului administrativ, impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ și, de asemenea, să analizeze, sub forma apărărilor și criticile aduse în recurs sub acest aspect.
Instanța de fond, în rejudecare, a procedat la analiza existenței cazului bine justificat invocată de reclamantă și a expus argumentele sale în aprecierea incidenței în cauză a dispozițiilor art 2 lit. t din Legea nr 554 /2004.
Raportat la dispozițiile art 14 din Legea nr 554/2004, se constată că actul a cărei suspendare a executării se solicită este unul administrativ fiscal, că în cauză s-a urmat procedura prealabilă, existând și o soluționare a contestației formulată în condițiile impuse de codul d e procedură fiscală, instanța a fost sesizată cu o acțiune în anularea aceluiași act, astfel că singurele condiții ce necesită a fi analizate dată fiind promovarea căii de atac a recursului, sunt cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt definite de art 2 lit. ș și t din Legea nr 554/2004.
Reclamanta a mai depus cu ocazia rejudecării o serie de înscrisuri în dovedirea condițiilor mai sus menționate, dintre acestea, "analiza socio-economică asupra - -" fiind contestată de DGFP C sub aspectul administrării ca probă în dosar.
Sub aspectul împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept invocate de reclamantă și reținute de prima instanță, se constată că atât cele privind condițiile de formă ale actului contestat cât și cele privind modalitatea de stabilire în concret a datoriilor vamale sunt susceptibile de a crea o îndoială asupra legalității actului administrativ fiscal, în mod corect instanța de fond apreciind că pentru clarificarea acestora este necesară cercetarea fondului acțiunii în anulare.
Susținerea recurentei B în sensul respectării normelor de procedură privind inspecția fiscală la emiterea actului fiscal contestat, nu contravine celor reținute de prima instanță întrucât aceasta reprezintă o apărare de fond în contra căreia se pot aduce argumente de aceeași natură însă nu în contextul procesual actual, în care se poate cerceta doar aparența de legalitate a actului. Ca urmare, prima instanță a constatat în mod corect că în cauză, modul în care a fost emisă decizia de regularizare, atât sub aspectul condițiilor de formă cât și de fond, este susceptibil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, fiind necesară supunerea acestuia controlului judecătoresc pe calea acțiunii în anulare.
Dincolo de aspectele consemnate prin "Analiza socio-economico", celelalte înscrisuri depuse reflectă situația activității reclamantei din perspectiva angajaților, situația financiară determinată și de angajarea unor credite și oferă o oglindă a derulării cheltuielilor pe anul 2009.
Raportat la aceste elemente reflectate de înscrisurile depuse de reclamantă, executarea silită a sumelor stabilite cu titlu de creanță prin decizia de regularizare contestată, conduce la un prejudiciu iminent previzibil imposibil de remediat în cazul confirmării pe calea unei hotărâri judecătorești a aparențelor de nelegalitate a actului atacat.
Ca urmare, toate condițiile prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004 sunt îndeplinite în prezenta cauză, apărările formulate pe calea recursului de către cele două pârâte nefiind în măsură să contrazică aspectele stabilite în mod corect, pe baza actelor dosarului, de către prima instanță.
Se impune a se mai preciza că reclamanta a justificat pe deplin un interes în formularea acestei cereri, dat fiind că este chiar debitorul creanțelor stabilite și contestate pe această cale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva încheierii pronunțată la data de 30.11.2009 de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință,
Respinge cererea formulată de reclamanta - - - G privind suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 4422/17.07.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva încheierii pronunțată la data de 30.11.2009 de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
CU OPINIE SEPARATĂ în sensul respingerii ambelor recursuri.
Judecător,
- - Grefier,
Red.op.maj.: LB/16.03.2010
Red.op.sep.: MC/18.03.2010
Dact: MD/18.03.2010 -7 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C se rețin următoarele:
Conform art. 32 din Ordonanța de Guvern 92/2003 republicată
"(1) Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală
(3) Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
(4) Asistența și îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta și de unitățile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Conform art. 205 "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Art. 209 prevede care sunt organele competente să soluționeze contestațiile:
(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează:în funcție de cuantumul acestora de organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal sau ANAF.
Pentru soluționarea excepției invocate aceste aspecte sunt relevante: organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului, iar contestațiile împotriva deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală se soluționează în speță de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a subliniat doar că impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale fără a avea în vedere faptul că ea este cea care are competență generală privind administrarea acestor creanțe, ea exercită controlul și de asemenea este competentă să soluționeze contestația la decizia de regularizare a cărei suspendare se solicită.
Pentru aceste considerente opinez în sensul respingerii acestui motiv de recurs, această excepție a fost corect soluționată de către tribunal.
Celelalte motive sunt comune părților și au fost analizate nefăcând obiectul opiniei separate.
Judecător,
- -
Dosar nr-
Din 18 martie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.118din 9.02.2010, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva încheierii de ședință din30.11.2009pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Marcela Comșa, Clara Elena
