Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 116/
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE reprezentanta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE și de chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței civile nr.1113/CA din 8.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios adminsitrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reprezentanților recurentei pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezentanta Administrației Finanțelor Publice și a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, a intimatului reclamant G
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursurile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezentanta Administrației Finanțelor Publice și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, sunt declarate și motivate în termen, potrivit dispozițiilor art. 301-303 Cod procedură civilă și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările de la dosar, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 1113/CA/8.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G-, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului, și, in consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.163 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, începând cu data de 30.06.2009 și până la data plății; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului prin DGFP B, in contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, și, in consecință: a fost obligat chematul in garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului suma de 5.163 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta Administrația Finanțelor Publice invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă prin adresa nr.11.638/30.06.2009, pe motiv că nu există temei legal pentru restituire.
S-a reținut că reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, ci a solicitat restituirea unei taxe pe care consideră ca plătită pe nedrept, cerere la care i s-a răspuns de către pârâtă prin adresa arătată. În aceste condiții cererea chematei în garanție de respingere a acțiunii ca inadmisibilă nu a fost primită.
În cauză ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
A fost admisă și cererea privind actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație. Cu privire la data de la care se datorează de către pârâtă suma plătită cu titlu de actualizare debit, instanța de fond a acordat această sumă de la data la care reclamantul s-a adresat cu cerere de restituire la pârâtă și până la data plății efective.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma la care a fost obligată, plus dobânda legală.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că reclamantului nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B precizează că taxa de poluare a fost încasată în baza unui act administrativ fiscal, iar decizia de calcul nr. 151/3.03.2009 i-a fost comunicată reclamantului. Consideră că nu poate fi obligată la dobânzi și cheltuieli de judecată deoarece nu are nici o culpă că a respectat legea în vigoare, fiind obligați să respecte legislația internă. O astfel de taxă este aplicată în 16 state ale UE, iar expertul a arătat că proiectul de norme ce vizează această taxă nu contravine tratatului.
Referitor la chemarea în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu această cerere trebuia admisă deoarece banii plătiți au ajuns la aceasta.
Recurenta chemata în garanție Administrației Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare în sensul că "poluatorul plătește", că la mașinile noi sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru cele vechi etc. și se citează din hotărâri. Apreciază că nu poate fi obligată la dobânzi și cheltuieli de judecată deoarece nu ea a stabilit taxa.
Intimatul reclamant G nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu sunt nefondate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice în data de 30.06.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită menționându-se că taxa a fost achitată conform prevederilor legale în vigoare. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată apreciind că refuzul de restituire a sumei achitate în data de 20.03.2009 ca taxă de poluare este nejustificat. Nu a atacat Decizia nr. 151/3.03.2009 prin care i s-au calculat sumele de plată conform Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. A apreciat că a făcut o plată nedatorată și a cerut restituirea ei.
Celelalte motive sunt comune recurentelor deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Pentru o mașină cu aceiași vechime înmatriculată anterior în România nu se percepe o astfel de taxă de poluare la momentul schimbării proprietarului sau la înmatricularea în altă localitate din țară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 30.06.2009, data cererii de restituire.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior).
Conform art. 1088 cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, dar acordarea dobânzii legale se realizează la cerere după punerea în întârziere a debitorului obligației bănești. Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate în data de 30.06.2009 conform ștampilei registraturii Administrației Finanțelor Publice. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Cheltuielile de judecată s-au acordat cu respectarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului la cererea acestuia contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar depuse la dosarul cauzei.
Se constată deci că toate motivele de recurs sunt nefondate.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu s-a admis cererea de chemare în garanție, aceasta a folosit sumele achitate de reclamant la Administrația Finanțelor Publice. Nu are relevanță faptul că nu a stabilit ea taxele, în contul ei au fost virate sumele de bani obținute cu acest titlu. Actualizarea cu rata inflației are scopul de a păstra valoarea reală a obligației bănești pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În privința cheltuielilor de judecată s-au respectat prevederile art. 274 Cod procedură civilă, s-au acordat părții care a câștigat procesul la cererea acesteia și după verificarea documentelor justificative depuse la dosar.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 1113/CA/8.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.: MC/10.02.2010
Dact. MD/11.02.2010 - 6 ex.
Jud.
09 Februarie 2010
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Marcela Comșa, Clara Elena
