Alte cereri. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 12/2010
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea contestației în anulare, formulată de contestatorii, R, și, împotriva deciziei nr. 773 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a atașat dosarul de fond solicitat de la Tribunalul Bacău și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare cu privire la contestația în anulare formulată.
A:
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, se rețin următoarele:
Prin decizia nr. 773 din 08 octombrie 2009, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, împotriva sentinței civile nr. 601 din 27.11.2008 a Tribunalului Bacău în dosarul nr-, a modificat în parte sentința civilă nr. 601 din 27.11.2008 a Tribunalului Bacău și a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, ca nefondate.
A menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției prescripției și a respins ca tardiv recursul formulat de recurenții-reclamanți, -, R, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Examinând, în condițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului declarat de către reclamanți și intervenienta în interes propriu, instanța a constatat că hotărârea recurată a fost comunicată acestora la data de 23 martie 2009, termenul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, de 15 zile de la comunicare, împlinindu-se la data de 8 aprilie 2009. În această situație recursul promovat la data de 9 aprilie 2009 a fost respins ca tardiv formulat.
Cu privire la recursul pârâtei, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că este fondat, reținând că drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța a constatat că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța neputându-se substitui în realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Împotriva deciziei nr. 773 din 08 octombrie 2009, au formulat contestație în anulare reclamanții-recurenți - angajați ai B, arătând că abordarea instanței de recurs este în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare, că decizia are la bază motive ce nu au fost invocate de părți, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului. Se mai arată că instanța de recurs a reținut motive invocate din oficiu ce exced cadrului procesual stabilit de părți, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil.
Se arată că în mod greșit a fost respins recursul reclamanților ca tardiv, deși era formulat în termen.
În drept, se invocă dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, această instanță apreciază că este nefondată.
Din analiza deciziei pronunțate de instanța de recurs, se observă că au fost reținute ca întemeiate motivele de recurs ce vizau necuantificarea de legiuitor a sporurilor solicitate și modalitatea de stabilire anuală a drepturilor salariale. Așadar, nu se poate reține o depășire a competenței instanței de recurs și nici reținerea unor motive ce nu au fost puse în discuția părților. De altfel, în esență chestiunea dedusă judecății privea doar posibilitatea instanței de a acorda sporuri salariale a căror cuantum nu este prevăzut de legiuitor, instanța de recurs dezlegând probleme de drept. De altfel, prin decizia nr. 20 din 21.09.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a statuat că nu pot fi acordate aceste sporuri de instanțe.
Se reține că în mod legal recursul declarat de reclamanți a fost respins ca tardiv, câtă vreme sentința a fost comunicată la 23 martie 2009, iar recursul a fost promovat la 9 aprilie, cu depășirea termenului de 15 zile.
Art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă invocat de contestatori, text potrivit căruia motivele arătate la alin. 1 (referitor la procedura de citare și competența instanței) pot fi invocate în ipoteza în care instanța de recurs le-a respins, nu au incidență în cauză. De altfel, contestatorii nu invocă nici un motiv din perspectiva temeiului juridic indicat.
Cum contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care nu se poate pune în discuție reanalizarea pe fond a motivelor recursului, analiza motivelor ce vizează aplicarea art. 31 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 apare ca inadmisibilă.
Împrejurarea că reclamanții sunt nemulțumiți de decizia instanței de recurs nu poate determina redeschiderea judecății cauzei, cazurile în care contestația în anulare este admisibilă fiind expres și limitativ enumerate de art. 317-318 Cod procedură civilă.
Pentru cele ce preced, instanța va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare, ca nefondată, formulată de contestatorii, R, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G, din Comuna nr. 252, județul B, împotriva deciziei nr. 773 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red. / /
Red.
Tehnored. - ex. 4
27 ianuarie 2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
