Contestație act administrativ fiscal. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 16/2010
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr. 10/CF din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice N este la primul termen de judecată, declarat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată, constată că întâmpinarea formulată în cauză de -, în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante CIP PNa fost depusă în termen procedural, la data de 24.12.2009.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat de către recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice PNj udecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, se rețin următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț înregistrată sub nr-, reclamanta CIP în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 1.768,65 lei actualizată cu dobânda legală și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că în cursul anului 2008, achiziționat din Germania un autoturism marca A6 pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa specială în sumă de 1.768 lei.
Reclamanta consideră nelegale aceste acte față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedire a depus la dosar în copie: Decizia nr. 63906/2008 a și adresa nr. 61238/2008, chitanța seria - nr. -/15.05.2008, cartea de identitate a autoturismului și factura.
Prin întâmpinarea depusă (fila 22) pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu încalcă Tratatul Uniunii Europene, neputându-se astfel invoca încălcarea prevederilor art. 90, iar restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin nr.OG 92/2003 republicată, condiții care nu sunt îndeplinite de debitoare, la data cererii.
A mai arătat că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința nr. 10 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) și, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta CIP P N, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
S-a anulat Decizia nr. 63906/25.06.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice N să restituie reclamantei suma de 1.768,65 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare actualizată cu dobânda legală de la data încasării - 15.05.2008 și până la plata efectivă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta CIP în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 39 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat in contul Trezoreriei N suma de 1.768,65 lei, iar prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice P N sub nr. 63906/17.06.2008 reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin decizia cu același număr PNa respins contestația formulată de către reclamantă pentru restituire a taxei pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
S-a apreciat că este incidentă încălcarea art. 90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
A reținut instanța de fond că rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second- hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 al. 2, conform cărora; "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al. 4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Împotriva sentinței civile nr. 10/CF/22.01.2009 a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice P N, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, se arată că în mod greșit instanța a admis acțiunea, invocând art. 1 alin. 5 din Constituție, art. 2141-2143Cod fiscal, texte ce nu au fost declarate neconstituționale.
Solicită recurenta a se avea în vedere dispozițiile nr.OUG 50/2008.
Se mai arată că în mod greșit a fost obligată la plata taxei de înmatriculare actualizată cu dobânda legală, în condițiile în care nu poate fi reținută culpa recurentei. Apreciază recurenta că putea fi obligată la plata dobânzii legale de la data cererii restituirii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand marca Audi A6 pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 1.768 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantei de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabilă autovehiculelor și autoturismelor second-hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare, față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar, judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Criticile ce vizează dobânda legală nu pot fi reținute fără a face recurentei o situație mai grea în calea de atac. Astfel, se reține că instanța de fond a făcut trimitere la OG nr. 9/2000, deși în materie fiscală dobânda nu poate fi decât cea reglementată de art. 124 Cod procedură fiscală. Recurenta nu critică însă natura dobânzii, nefăcându-și apărări pe inaplicabilitatea nr.OG 9/2000, ci apreciază doar că nu se poate reține culpa sa. Pornind de la modul în care au fost invocate motivele de recurs, Curtea reține sub un prim aspect că acordarea dobânzii fiscale ar fi de natură a da ceea ce nu s-a cerut, iar pe de altă parte, recurentei i s-ar crea o situație mai grea, deoarece cuantumul dobânzii fiscale este mult mai mare decât cuantumul dobânzii legale.
Calculul dobânzii fiscale, se efectuează într-adevăr de la data expirării termenului pentru soluționarea cererii de restituire, însă în cazul dobânzii legale legiuitorul nu a prevăzut termenul de la care se calculează.
Reținându-se că taxa de primă înmatriculare a fost percepută nelegal, fiind o taxă contrară dreptului comunitar, nu se pot face discuții ce vizează culpa recurentei. De altfel, dobânda se acordă indiferent de existența sau inexistența culpei, fiind o dobândă ce își are izvorul în lege.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 10/CF din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CIP P N - prin reprezentant -, cu sediul în P N, str. G-ral nr. 488, județul N și sediul ales în P N, str. - -. B,. 46, județul N și intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. - ex. 6
27 ianuarie 2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
