Alte cereri. Decizia 1222/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1222/2009
Ședința publică de la 03 - 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire a deciziei civile nr. 778 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, formulată de revizuientul .
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care, având în vedere că prin cererea de revizuire s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de revizuire în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 69/CF/21 aprilie 2009pronunțată deTribunalul Neamțîn dosarul - a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2904,84 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme la prima înmatriculare actualizată cu dobânda legală de la data încasării30.08.2007 și până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declaratrecurs, în termen legal, pârâtaAdministrația Finanțelor Publice PÎn motivarea recursului, pârâta a susținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Constituția României și ale art. 214 alin. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008, iar actualizarea sumei se impune a se acorda de la data când reclamantul a solicitat restituirea taxei, în perioada anterioară acesta stând în pasivitate fără ca această situație să-i fie imputabilă pârâtei.
Intimatul-reclamant, legal citat, a fost reprezentat în fața instanței și formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 778/8.10.2009Curtea de APEL BACĂUa admis recursul; a modificat în parte sentința civilă nr. 69/CF/21.04.2009 a Tribunalului Neamț, în sensul actualizării sumei de 2904,84 lei cu dobânda prevăzută de art. 124 coroborat cu art.70 din Codul d e procedură fiscală; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele:
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal. În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 30 august 2007 suma de 2904,84 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România. Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, este întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
Cu privire la data de la care curge dobânda aferentă sumei de restituit, se constată că dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală stabilesc dreptul contribuabililor la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, acordarea realizându-se la cererea contribuabilului. În prezenta cauză este incidentă situația prevăzută de dispozițiile art. 70 din Codul d e procedură fiscală, reclamantul formulând cererea de restituire la data de 9 februarie 2009, înregistrată sub nr. 23768/9.02.2009, de la această dată reclamantul având dreptul la dobândă, nu și pentru perioada anterioară când a stat în pasivitate, fără ca această situație să poată fi imputată recurentei-pârâte.
La data de 30.10.2009 reclamantul a formulat prezentacerere de revizuire. În drept, revizuientul a invocat dispozițiileart. 322 alin. 1 pct. 2din Codul d e procedură civilă; în fapt, a susținut următoarele:
La termenul la care s-a soluționat recursul a solicitat ca instanța să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut în recurs, respectiv onorariul avocatului care l-a reprezentat în instanță. în dovedirea acestei cereri a fost depusă chitanța care atestă plata onorariului.
Cu toate acestea, instanța nu a făcut referire la solicitarea sa de plată a cheltuielilor de judecată nici în considerentele hotărârii, nici în dispozitivul acesteia, ceea ce semnificăminus petita, caz prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Admiterea recursului s-a făcut doar în parte, în privința dobânzii legale. În ceea ce privește capătul principal de recurs - suma de 2904,84 lei care i s-a restituit și cheltuielile de judecată acordate la instanța de fond - sentința recurată a fost menținută. Prin admiterea în parte a recursului este îndreptățit la acordarea cel puțin în bună măsură a cheltuielilor de judecată.
Examinând cererea de revizuire,curtea de apelconstată următoarele:
Motivul de revizuire invocat de revizuient este reglementat de art. 322 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă și vizează cea de-a doua ipoteză, respectiv situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces. Neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate poate constitui o astfel de situație, însă doar atunci când cererea de cheltuieli este făcută de partea căreia i s-a admis acțiunea ori, în cazul de față, calea de atac a recursului.
În cauză, prin admiterea recursului celeilalte părți a fost rezolvată implicit și cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată. Fiind admis recursul pârâtei - indiferent dacă ca efect al admiterii recursului, hotărârea recurată a fost modificată în tot sau în parte - pârâta nu putea fi;;parte căzută în pretenții", astfel cum prevede art. 274 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, pentru a se putea dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs. Intimatul-reclamant, ca parte care a pierdut în recurs suportă cheltuielile pe care le-a făcut ea însăși în recurs și, în situația în care recurenta ar fi făcut cheltuieli le-ar fi suportat și pe acestea.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 246 din Codul d e procedură civilă căci, în parte, a fost modificată hotărârea recurată, iar nu admiterea recursului. Recursul a fost admis, iar consecința este cea anterior arătată, respectiv că partea care a pierdut procesul - recursul - suportă propriile cheltuieli de judecată.
Față de cele ce preced, curtea constată că cererea de revizuire nu este fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire în materia contenciosului administrativ formulată de revizuientul cu domiciliul în P N,-,. 3,. B,. 36, județul N împotriva deciziei nr. 778 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimataADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
4 ex. 21 dec.2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
