Alte cereri. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1632
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, str. - -. 5. 40 județul B, împotriva sentinței nr. 1047 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.00 lei, conform chitanței nr. - și timbrul judiciar de 0,30 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, atât apelanta-reclamantă, cât și intimata-pârâtă, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, luând act că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanta,a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța pârâta să fie obligată la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 564 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 24 mai 2007, eliberată de Trezoreria municipiului B, sumă ce urmează să fie actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt,în luna mai 2007,a achiziționat un autoturism nou,fabricat în România, marca, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autovehicule și autoturisme,în cuantum de 564 lei, sumă pe care a achitat-o cu chitanța
seria - nr.- din 24 mai 2007.
Prin cererea înregistrată sub nr.15856 din 3 iunie 2009,reclamanta a solicitat B restituirea sumei achitate cu acest titlu,apreciind că plata acesteia contravine Tratatului UE la care România este parte.Urmare acestei cereri,pârâta i-a comunicat, cu adresa nr.18404 din 5 iunie 2009,că taxa respectivă a fost încasată în temeiul art.214 indice 1-214 indice 5 din Codul fiscal,astfel că nu mai poate fi restituită.
Reclamanta a apreciat că cererea de restituire a taxei este întemeiată în condițiile în care dispozițiile legale invocate de pârâtă contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul privind UE, astfel cum acesta a fost modificat prin Tratatul d l Amsterdam. Art.90 paragraful 1 din Tratat prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare", ori prin instituirea taxei, s-a încălcat prevederea din Tratat, deoarece nivelul taxei pentru autoturismele din import este mult mai mare față de altele reînmatriculate în România.
În aceste condiții, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule aplicată la înmatricularea autoturismului marca,fabricat în România,țară membră a Uniunii Europene, încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat, dispoziții care, potrivit art.148 alin.(2) din Constituția României, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În termenul legal, în temeiul art.115-118 din Codul d e procedură civilă, pârâta Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, având în vedere prevederile art. 7 alin. 7 din legea 554/2004.
In ceea ce privește fondul cauzei,pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxa specială a fost încasată legal, în temeiul art. 2141alin. 3 cod fiscal.
Prin sentința nr. 1047 din 25.09.2009, Tribunalul Buzăua admis excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și a respins acțiunea formulată de reclamanta.
-se, mai întâi, asupra excepției tardivității depunerii plângerii prealabile, invocată de pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 137 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care instanța se va pronunța, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond,care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța a reținut că această excepție este întemeiată.
Conform chitanței seria - nr.- din 24 mai 2007, eliberată de Trezoreria municipiului B, entitate care funcționează în cadrul pârâtei B, reclamanta a achitat suma de 564 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în vederea înmatriculării în România a unui autoturism nou, marca, fabricat deci în România.
Ulterior, la data de 3 iunie 2009, reclamanta a înregistrat, la pârâtă, o cerere de restituire a acestei sume,considerând că ea a fost plătită fără temei legal. La această cerere, pârâta a răspuns negativ, cu adresa nr.18404 din 5 iunie 2009, apreciind, pe de o
parte, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost încasată legal, în temeiul
dispozițiilor art.214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal, iar, pe de altă parte, că cererea de restituire a taxei a fost înregistrată tardiv, cu încălcarea dispozițiilor art.7 alin.(7) din Legea nr.554/2004.
Instanța a reținut că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind această taxă, stabilită de Ministerul Finanțelor. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală, și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, iar nu adresa de răspuns a B,cu nr.18404 din 5 iunie 2009.
Prin urmare, actul administrativ-fiscal, vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, pentru autoturismul achiziționat, iar demersul prealabil administrativ la care reclamanta era obligată prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală este asigurat prin cererea de restituire a taxei, depusă de reclamantă la B la data de 3 iunie 2009.
Așa cum, corect, s-a invocat de către pârâta B, potrivit art.7 alin.(7) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004,"Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,pentru motive temeinice,și peste termenul prevăzut la alin.(1),dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.Termenul de 6 luni este termen de prescripție.".
În aceste condiții, reține prima instanță, dreptul reclamantei de a formula plângere prealabilă s-a prescris la data de 24 noiembrie 2007,adică la expirarea termenului de 6 luni de la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
In susținerea recursului, reclamanta arată că, în cauză, greșit, instanța de fond a apreciat că plângerea prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. 7 din legea 554/2004.
In cauză, susține recurenta, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 7 din legea 554/2004, întrucât acțiunea în contencios administrativ a fost formultă în termenul legal de 30 de zile de la data la care a primit adresa nr 18404/05.06.2009, comunicată de pârâta.
Mai susține recurenta că termenul de prescripție, prevăzut de art. 7 alin. 7 din legea 554/2004, nu poate fi calculat de la data la care a platit taxa respectivă întrucât pentru încasarea acesteia, nu s-a emis o decizie de calcul, aceasta fiind plătită direct la Trezorerie.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru urmâtoarele considerente.
Potrivit art. 41 din Cod procedură fiscală actul administrativ este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Actul intitulat-talon pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții- prin
care reclamanta a făcut dovada achitătii taxei pentru înmatricularea autoturismului emis la data de 24 mai 2007, constituie un act administrativ fiscal în ințelesul art. 41 din procedură fiscală, și contestarea lui de către persoană ce se consideră vătămată se face în termenele și condițiile prevăzute de legea554/2004 privind contenciosul administrativ.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1și 7 din legea 554/2004, în raport cu care - Inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătamată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă această există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
În cauză, cum actul administrativ pe care reclamanta îl consideră vătămător a fost emis în luna mai 2007, plângerea prealabilă obligatorie, depusă la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B la data de 03.06.2009, este tardivă, deoarece a depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004, motiv pentru care instanța de fond, în mod corect, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Față de considerentele de mai sus, Curtea, în raport cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, str. - -. 5. 40 județul B, împotriva sentinței nr. 1047 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
red AU
tehnored MC/AU
4 ex/ 07.12. 2009
f- Trib. B/
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
