Alte cereri. Sentința 192/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 192/F/CA/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află se află soluționarea acțiunii formulată de reclamantul Orașul H - Primăria prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 15 2009.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea părților de judecare în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr. 699 din 30.06.2009 acțiunea în contencios administrativ formulată de Orașul H prin Primar în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobiliare care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul Guvernului României solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună revocarea (anularea) Deciziei nr. 1992/ 12 01 2009 emisă de pârâtă, cu consecința respingerii cererii de retrocedare nr. 4377/27 02 2003 formulată de H, prin Eparhia din.
În motivarea acțiunii se susține că potrivit art. 1 din OUG 94/2000 pot fi restituite în condițiile acestei legi "imobilele care au aparținut cultelor religioase din Româna și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane în perioada 6.03.1945-22.12.1989" calitate de care nu se bucură imobilul în cauză. Se arată în continuare că imobilul ce face obiectul deciziei atacate a fost preluat cu titlu valabil de Statul Român în baza Legii reformei agrare din 1921, pentru ca ulterior să fie preluat de Ministerul Învățământului de la același proprietar, Statul Român. Titlul inițial al Statului Român a fost exproprierea pentru care se prezumă că s-au acordat despăgubiri.
În drept se invocă art. 4 alin.7 din OUG 94/2000.
S-a solicitat judecarea cauze în lipsă.
Prin întâmpinare Comisia pârâtă a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată. În motivarea acestei cereri se susține că decizia atacată este temeinică și legală, că imobilul a cărui retrocedare s-a dispus, a aparținut Bisericii Reformate din H, fiind preluat în patrimoniul Statului Român în baza Decretului nr. 176/1948, așadar în perioada de referință și nu prin expropriere cum susține reclamantul.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1992 din 12. 01. 2003 emisă de Comisia Specială de a unor bunuri imobiliare care au aparținut cultelor religioase din România, s-a decis retrocedarea către Hai mobilului compus din construcție plus teren aferent situat administrativ în orașul H, județul H și înscris în CF nr. 1737 H, nr.topo. 395, 403, 396/2 și 405.
Pentru a emite această decizie comisia pârâtă a avut în vedere că cerea de retrocedare depusă de către H se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000 conform actelor depuse în probațiune, că la momentul deposedării imobilul aparține Bisericii Reformate din H, că deposedarea acesteia a fost abuzivă în temeiul Decretului nr. 176/1948 și că la data soluționării cererii de retrocedare imobilul se află înscris în domeniul public al orașului H și are destinația de grădiniță.
Analizând cererea reclamantului prin prisma stării de fapt reținută, se constată că este inadmisibilă și totodată netemeinică pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Conform art. 3 alin.7 din OUG nr. 94/2000 deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Rezultă din cele ce preced că deciziile emise de Comisia specială au caracterul unor acte administrative fiind supuse cenzurii jurisdicționale a instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 554/2004 "se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept", însă această posibilitate procedurală nu presupune că instanța de contencios poate dispune cu privire drepturile recunoscute unei persoane printr-un act administrativ, fără ca acesta să fie parte în proces pentru a-și face apărările corespunzătoare, spre respectarea principiului contradictorialității în general.
Reclamantul, cel care stabilește cadrul procesual potrivit principiului disponibilității, nu a chemat în judecată și H, beneficiarul deciziei contestate, astfel că cererea este inadmisibilă.
Totuși criticile reclamantului relative la decizia contestată sunt neîntemeiate.
Conform art. 1 din OUG nr.94/2000 "imobilele care au aparținut cultelor religioase" din România și au fost preluate în mod abuziv de Statul Român. în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 altele decât lăcașele de cult aflate în proprietatea Statului. se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență"
Imobilul în cauză era la data preluării de Statul Român în patrimoniul Parohiei Reformate H, preluarea a avut loc la data de 28.10.1949, având ca temei juridic Decretul nr. 176/1948, fiind deci abuzivă, și era la data formulării cererii de retrocedare în patrimoniului statului.
dreptului de expropriere în favoarea Statului Român, anterior perioadei de referință a OUG 94/2000, nu conferă un drept de proprietate acestuia., ca formă a înscrierilor de Carte funciară, nu avea efecte constitutive de drepturi reale, ci numai caracter de opozabilitate a unor drepturi de creanță. În speță, notarea dreptului de expropriere presupunea notarea intenției de expropriere a bunului sau de demarare a unei asemenea proceduri, care din actele de la dosar rezultă că nu s-a finalizat. Numai întabularea dreptului de proprietate cu titlu de expropriere, conferea un asemenea drept Statului Român. De altfel, dacă era așa cum susține reclamantul, era de prisos preluarea încă o dată a imobilului în patrimoniul statului.
Toate acestea demonstrează că decizia Comisiei Centrale a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale incidente, așa încât soluția preconizată se impune, urmând a respinge în consecință acțiunea reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul ORAȘUL prin primarul acestei localități în contradictoriu cu COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1 având ca obiect anularea deciziei nr. 1992/12.01.2009.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 10 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Dact./ex.4/17 11 2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
