Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 193/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 193/F/CA/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții:, G, G, -, -, Tara, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Administrației și Internelor reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul General al Poliției De Frontieră, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul ales al reclamanților, avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 15 2009.
Se constată că pârâții au indicat în scris polițiștii care au calitatea de funcționari publici cu statut special.
Reprezentantul reclamanților arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâților la plata către reclamanți a majorărilor salariale plus dobânzile legale, până la data efectuării plății. Fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise și răspuns la excepția invocată de pârât.
În ce privește excepția invocată de pârâtul B, solicită respingerea acesteia, la baza formulării prezentei acțiuni au stat dispozițiile art. 43 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Constată că sub nr. 713 din 15.06.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a majorărilor salariale cu 5 % începând cu 01.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna 2007, precum și la plata dobânzilor legale începând cu data de 01.01.2007 și până la plata efectivă.
Reclamanții solicită de asemenea și indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu data de 01.01.2007 și până la plata integrală a sumelor.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special - polițiști, astfel că de majorările de salarii ce au avut loc în anul 2007 și de care au beneficiat funcționarii publici se impune ca și reclamanții să beneficieze, fiind tot funcționari publici.
În drept invocă Legea nr. 232/2007, nr.OG6/2007, nr.OG 10/2007, Legea nr. 74/1999.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă în principal, considerând că prin a da curs cererii reclamanților instanța ar intra în sfera de atribuții a puterii legiuitoare creând drept acolo unde legea nu a dorit s-o facă, și ca nefondată în subsidiar, apreciind că exceptarea de la majorări salariale ale polițiștilor prin actele normative invocate este evidentă și nu sunt de natură să creeze discriminări.
Analizând cererea reclamanților Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special fiind numiți în funcție conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea acestora s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă personalului militar, iar începând cu 01.01.2004 conform nr.OG 38/2003.
Potrivit art.43 din această ordonanță "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar". Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat nr.OG 6/2007, iar pentru personalul contractual nr.OG 10/2007. În articolul 1 al OUG10/2007 se prevede că n anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna 2007.
Este evident că reclamanții fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanții.
În anul 2007 în forma sa inițială aplicabilă până în iulie 2007, Ordonanța nr. 6/2007 nu a prevăzut pentru funcționarii publici indexarea cu rata inflației, iar începând cu iulie 2007, în urma modificării aduse prin Legea nr. 232/2007, art. 39 din nr.OG 6/2007 are următorul conținut "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna 2007."
În art. 39 alin. 2 din nr.OG 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01.01.2007 și respectiv 11 % față de 2007 începând cu 01.10.2007.
Ori, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive.
Legea internă nu creează discriminare între reclamanți și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, căci este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar natura muncii nu este identică.
Potrivit art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art. 1 din nr.OG137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art. 41 din Constituția României cât și de Codul muncii. În jurisprudența CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, s-a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din nr.OG 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art. 39 alin. 2 din nr.OG6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. 4 din Constituția României care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art. 61 alin.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, nu sunt încălcate reglementările internaționale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din și nici Directiva nr. 2000/78/CE.
În concluzie, acțiunea reclamanților se dovedește a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, G, G, și toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat cu sediul în Sibiu, nr. 9,. 6 în contradictoriu cu MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în B,--4, sector 6.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Dact./ex.5/30 10 2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
