Alte cereri. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.33/CA
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1940/CA/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante - - domiciliată în T,-,.6,.A,.14, jud.T și în T,-, jud.T și - domiciliată în T, str.-, -.A,.8, jud.T și în T,-, jud.T, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând primă de concediu pentru anul 2006, actualizată cu indicele de inflație, la data nașterii dreptului, până la data plății efectiv.
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, au calitate de funcționari publici, aflându-se în raporturi de serviciu cu pârâta, până în anul 2006, astfel că, față de disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin întâmpinare pârâta învederează în esență că, prima de concediu a fost suspendată prin legi succesive, aspect urmare căruia solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr.512/04.04.2007 Tribunalul Tulcea admite acțiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâtei în favoarea reclamantelor, la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anul 2006, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de funcționar public.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța a reținut în esență că, în temeiul art.33 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Se arată că, chiar daca aceste dispoziții legale au fost suspendate prin acte normative succesive, nu se poate considera ca dreptul la prima de concediu nu mai exista deoarece aceste acte normative au determinat doar suspendarea exercițiului dreptului si prelungirea termenului de punere in aplicare dar nu au înlăturat dreptul ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeana de Pensii T, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - Secția civilă, pentru cauze cu minori și familie precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, sub nr-, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu următoarea motivație în esență:
- în perioada menționata de reclamanți, prima de concediu nu s-a acordat deoarece textul de lege in baza căruia se putea face plata a fost suspendat printr-o serie de acte normative, astfel ca la data plecării in concediu a funcționarului public acesta nu putea primi si prima de concediu aferenta acelei perioade;
- Ministerului Finanțelor Publice ii revine obligația de a se încadra in cheltuielile stabilite de legiuitor, astfel ca plata primelor apare ca nelegala si imposibil de efectuat întrucât, urmare suspendării aplicării dispozițiilor legale referitoare la acordarea acestora, nu au fost si nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor prime.
La primul termen de judecata, instanța de control judiciar a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a primei instanțe in soluționarea cauzei, in raport de dispozițiile art. 911din Legea nr. 188/1999 modificata prin Legea nr. 251/2006.
Excepția a fost admisă, prin decizia civilă nr.271/CM/04 septembrie 2007, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 911din legea nr. 188/1999 republicata,"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Din cuprinsul Legii nr.188/1999 care reprezintă statutul general al funcționarilor publici, rezulta ca,aceștia se afla in "raporturi de serviciu" cu instituțiile si autoritățile de care aparțin, exercitând atribuțiile in baza actului administrative de numire.
Având in vedere specificul activității si puterile conferite funcționarilor publici, aceștia sunt supuși unei reglementări speciale si nu codului muncii, precum salariații.
Ceea ce particularizează in mod fundamental raporturile de serviciu ale funcționarilor publici fata de raporturile de munca ale salariaților rezida in faptul ca funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice pe care o exercita in limitele funcției lor.
In baza acestui raport de serviciu, funcționarul public nu are numai obligații, ci si drepturi iar pentru situația in care ii sunt încălcate drepturile,acesta se poate îndrepta împotriva angajatorului,la instanța de contencios administrativ, conform textului prevăzut de art. 911din lege.
Având in vedere ca legiuitorul a înțeles sa confere plenitudine de competenta instanței de contencios administrativ pentru toate cauzele care au ca obiect raportul de serviciu ale funcționarului public inclusiv pentru cele care privesc plata drepturilor salariale si prezenta cerere trebuia îndreptata la aceeași instanța.
Curtea a avut în vedere si faptul ca reclamantele, funcționari publici, au formulat cererea după intrarea in vigoare a Legii nr. 251/2006, prin care au fost aduse modificări la legea privind statutul funcționarului public nr. 188/1999.
Urmare a reținerilor sus-menționate și având în vedere dispozițiile art. 304 pct.3 cod proc. civ. conform cu care, casarea unei hotărâri se poate cere si atunci când aceasta s-a dat cu încălcarea competentei altei instanțe, Curtea admite recursul, cu consecința casării hotărârii recurate si trimiterea dosarului la instanța competenta pentru a soluționa cauza pe fond, respectiv, instanța de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Tulcea.
Urmare casării sentinței recurate, primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ procedează la înregistrarea acesteia sub nr-, în care pronunță Sentința civilă nr.1940/CA/01.11.2007, prin care se admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamante, obligând pârâta să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de funcționar public.
Pentru a aprecia de această manieră instanța reține în esență că, chiar dacă textul art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, în vigoare începând cu 08 decembrie 1999, și potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicat, în vigoare începând cu data de 25.03.2004 a fost suspendat succesiv, cu toate acestea nu se poate considera că dreptul la prima de concediu, (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă succesiunea în timp a actelor normative prin care s-a luat măsura, impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu data de 08 decembrie 1999.
Se reține de către instanță că, actele normative de suspendare nu conțin referiri la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci, doar la suspendarea exercițiului acestuia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a promovat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- în virtutea principiului anualității bugetului asigurărilor sociale de stat, actele normative prin care s-a dispus suspendarea aplicării dreptului la primă de concediu - art.3 al.1 OUG nr.33/2001; art.12 al.4 Lg.743/2001; art.10 al.3 Lg.632/2002; art.9 al.7 Lg.507/2003; art.8 al.7 Lg.511/2004 și art.5 al.1 Lg.380/2005 - și-au încetat aplicabilitatea odată cu încheierea exercițiului bugetar corespunzător perioadei de reglementare, astfel încât ele nu mai erau în vigoare, iar prevederile cuprinse în acestea și-au produs efectele, în consecință și nu după cum a reținut instanța de fond în mod nelegal;
- dreptul la primă de vacanță nu este un drept de natură constituțională, ci, este un drept complementar instituit printr-o lege organică specială, fundamentul său regăsindu-se în disponibilitatea legiuitorului de a acorda sau nu ceva, astfel că, instanța de judecată nu poate să uzeze de prerogativele sale pentru a da o altă turnură dispozițiilor legale existente la un moment dat;
- pentru perioada aferentă anului 2006, acordarea primelor de vacanță cuvenite funcționarilor publici nu presupunea exprimarea voinței Casei Județene de Pensii, care, nu are nici un temei legal în acest sens și nici fonduri necesare, fapt pentru care se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii dedusă judecății ca nefondată.
Prin întâmpinare, reclamantele solicită a se dispune respingerea ca nefondat a recursului, cu motivația în esență că, drepturile reprezentând prima de vacanță își au temeiul în prevederile art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, devenit art.34 după republicare, și sunt datorate urmare a calității intimatelor de funcționari publici aflați în raporturi de serviciu cu Casa Județeană de Pensii.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente în esență:
Reclamanții se află în raporturi de serviciu, având calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii T, raporturi guvernate de Legea nr.188/1999, astfel încât drepturile referitoare la primele de vacanță/concediu își au temeiul legal în prevederile art.33 al.2 din Legea privind Statutul funcționarilor publici, devenit art.34 după republicare, care prevede: "funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea dispozițiilor privind acest drept a fost suspendată succesiv, prin: OUG nr.33/2001, Legea nr.743/2001 - legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2002, Legea nr.632/2002 - legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2003, Legea nr.507/2003 - legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2004, Legea nr.511/2004 - legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2005 și Legea nr.380/2005 - legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2006.
Este de necontestat că, suspendarea exercițiului dreptului la primă de concediu nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În atare situație, concluzia care se impune este aceea de a se considera că obligațiile rezultate din dispozițiile art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, devenit art.34 după republicare, au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Așa fiind, Curtea reține că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006, toate susținerile recurentei făcute prin motivele de recurs fiind netemeinice, atât cu referire la încetarea aplicabilității actelor normative sus-enumerate, cât și cu natura dreptului la primă de vacanță, ca de altfel și cu, exprimarea voinței recurentei în legătură cu acordarea acestuia.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1940/CA/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante - - domiciliată în T,-,.6,.A,.14, jud.T și în T,-, jud.T și - domiciliată în T, str.-, -.A,.8, jud.T și în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:,
Red.dec.jud./18.02.2008
Dact.Sz - 2 ex/18.02.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
