Alte cereri. Decizia 339/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 339/
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Penitenciarul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 302/ din 24.11.2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - contestație decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă pricina a avut termen de judecată la data de 18 mai 2009, lucrările efectuate în acea zi fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.302/CA/ din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis cererea formulată de reclamantul, în contradictor cu pârâtul Penitenciarul Vaslui, dispunând anularea deciziei nr. /128, emisă de directorul Penitenciarului Vaslui, la data de 1 iulie 2008, pentru suma de 1121 lei, exonerarea petentului de plata sumei imputate și obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. /128 din 1.07.2008, directorul Penitenciarului Vasluia imputat lui suma de 1.121 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 9.02.2008-29.02.2008 și luna martie 2008, că, potrivit art.38 alin.1 lit. a) din Legea nr.293/2004, funcționarul public transferat în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de locuință de serviciu, sau de compensarea lunară a chiriei, că prin OUG nr.4/2008 aceste prevederi au fost modificate, în sensul că nu se acordă compensația lunară pentru chirie în situația în care contractul a fost încheiat cu rudele de până la gradul II ale funcționarului public ori ale soției acestuia, și că la art. II din OG nr.4/2008 s-a prevăzut că, la data intrării în vigoare a prevederilor art.38 alin.1-4 din Legea nr.393/2004, funcționarii publici cu statut special care beneficiază de compensarea lunară a chiriei își păstrează acest drept până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul.
Prima instanță a reținut de asemenea că reclamantul a beneficiat de compensarea lunară a chiriei, conform contractului de închiriere din 9.08.2007, înregistrat la. V, și că, după intrarea în vigoare a OUG nr.4/2008, își menține acest drept, întrucât plata compensației lunare nu era condiționată, în vechea reglementare, de gradul de rudenie dintre proprietar și chiriaș și nici art. II din OUG nr.4/2008 nu conține dispoziții exprese care să-l excludă de la beneficiul compensației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Vaslui, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a ignorat faptul că dispozițiile imperative ale art.38 alin.6 din Legea nr.293/2004, modificată prin OUG nr.4/2008, se aplică de la data intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ și că norma derogatorie a art. II din OUG nr.4/2008 privește contractele încheiate de funcționarii publici care, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute la alin.4 al art.38, ce ar duce la pierderea drepturilor dobândite anterior, legiuitorul introducând interdicția decontării chiriei în cazul în care contractul este încheiat cu rude de până la gradul II.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că singurul document referitor la schimbarea adusă în materia compensării lunare a chiriei a fost decizia directorului Penitenciarului Vaslui, că el nu a fost încunoștințat în legătură cu încetarea plății compensației lunare, că OUG nr.4/2008 nu conține dispoziții exprese care să-l excludă pe chiriaș de la beneficiul compensației și că, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, normele trebuie să fie previzibile, iar cetățeanul trebuie să dispună de suficiente informații despre norme juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie accesibilă și previzibilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul are statut de funcționar public, că regimul său juridic este guvernat de Legea nr.293/2004 și că el se află în raporturi de serviciu cu recurentul Penitenciarul Vaslui.
Este de asemenea dovedit că, în considerarea acestor raporturi de serviciu, directorul Penitenciarului Vasluia dispus, prin decizia nr. M2-29 din 11.02.2008, ca, începând cu data de 9 februarie 2008, să înceteze plata compensației lunare pentru chirie, pentru agentul, conform contractului de închiriere înregistrat sub nr.22822 din 9.08.2007 că, din motive ce nu interesează cauza, celui în cauză a continuat să-i fie compensată chiria în cursul lunii februarie și martie 2008 și că, pentru recuperarea sumei plătită cu nerespectarea deciziei nr. M2-29 din 11.02.2008, a fost emisă decizia de imputare nr. M 25/128 din 1 iulie 2008, cărei anulare se solicită prin acțiunea de față.
În lipsa unei dovezi formale de comunicare a deciziei nr. M2-29 din 11 februarie 2008, Curtea constată că reclamantul-intimat a luat cunoștință de actul administrativ de încetare a plății compensației lunare pentru chirie la data de 3 noiembrie 2008, când i-a fost comunicată întâmpinarea depusă în dosarul nr- și că, de la această dată și până în prezent, nu a înțeles să conteste actul emis în regim de putere publică, în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004, deși putea și era obligat să o facă, în cazul în care a considerat că i s-a încălcat dreptul prevăzut de art.38 din Legea nr.293/2004.
-se decizia de încetare a plății compensației, în termenul și procedura legală, actul administrativ se consideră că a rămas definitiv și obligatoriu, pe deplin opozabil funcționarului public menționat în cuprinsul său.
actului de încetare a plăților, coroborată cu continuarea achitării compensației pe parcursul lunilor februarie și martie 2008, face ca aceste ultime plăți să apară, în raportul dintre reclamant și instituția publică cu care el se află în raporturi juridice, ca lipsite de suport legal, îndreptățind pe cel care a făcut plata că ceară restituirea sumelor achitate cu încălcarea dispoziției sale din 11.02.2008.
Problema aplicării dispozițiilor OUG nr.4/2008 nu se putea face decât în cazul în care s-ar fi cerut controlul de legalitate a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea plății compensației lunare, astfel că în mod greșit prim a instanță nu a sesizat faptul că imputarea sumei de 1.121 lei nu este urmarea modului în care au fost aplicate prevederile actului normativ citat, ci rezultatul nerespectării de către compartimentul financiar a dispoziției conducătorului instituției publice cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu și că, atâta timp cât decizia nr. M2-29 din 11.02.2008 este în ființă, plata sumei de 1.121 lei apare ca nelegală și justifică emiterea deciziei de imputare.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii și că reclamantul-intimat este cel care trebuie să suporte consecințele decurgând din neatacarea, în termenul legal, a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea plății compensației lunare pentru chirie chiar și în condițiile în care ar fi luat cunoștință de acesta doar pe parcursul procedurii judiciare, și că actul de imputare este urmarea continuării plăților, contrar deciziei din 11.02.2008, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului, va modifica în tot hotărârea atacată și, în fond, va respinge acțiunea reclamantului, constatând că plățile imputate au fost făcute cu încălcarea dispozițiilor deciziei nr. M2-29 din 11.02.2008, emisă în aplicarea OUG nr.4/2008, ca singur act administrativ de reglementare a dreptului său.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Penitenciarul Vaslui împotriva sentinței nr.302/CA/24.11.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamantul în contradictor cu pârâtul Penitenciarul Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - G -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
17.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
