Alte cereri. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 338/
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 781/CA din 09.09.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - anulare licitație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pe4ntru astăzi, 25 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 781/CA din 09.09.2008 a Tribunalului Iașis -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului I și Force I, ca nefondată.
A reținut instanța de fond că reclamanta a deținut și deține spațiul comercial din- mai întâi pe baza unui contract de închiriere, iar din 1998 fără titlu legal. Terenul aferent spațiului comercial este de 17774 mp. Parte din terenul aferent, respectiv 1120 mp a fost concesionat de pârâta Consiliul Local al Municipiului I în 1996. Suprafața de 488 mp și clădirea aferentă au făcut obiectul licitației publice din 6.12.2006. Conform raportului de expertiză întocmit de expert nu există nici un fel de suprapunere între terenul concesionat și cel pe care se află clădirea ce a făcut obiectul licitației. Prin urmare susținerile reclamantei că pe această suprafață de teren se regăsește imobilul proprietatea lor, în care funcționează un bar și restaurantul precum și birourile firmei și că se suprapune cu parte din terenul concesionat nu este confirmată de probatoriul administrat. Instanța mai reține că pe această suprafață de 488 mp Consiliul Local al Municipiului Iaa vut o construcție asupra căreia s-au realizat lucrări de modificare, conservare, estindere și s-au efectuat și lucrări de finisaj pentru transformarea spațiului insalubru într-o sale de alimentație publică de către reclamantă. Dar, proprietatea Consiliului Local al Municipiului I nu se limitează la o parte din sala și anume 240 mp ci la întreaga suprafață a imobilului, respectivele îmbunătățiri și extinderi fiind de natură a profita proprietarului, cu plata către chiriaș a contravalorii acestora. De altfel, prin sentința civilă nr. 6303 din 16.06.2004 pronunțată de Judecătoria Iași, în cauza nr. 3237/2003, Consiliul Local al Municipiului Iaf ost obligat la plata sumei de 126.656 lei cu titlu de creanță pentru realizarea lucrărilor de îmbunătățiri și adaosuri realizate asupra imobilului situat în I,-. Prin urmare, reclamanta are un drept de creanță, și nu un drept de proprietate asupra spațiului comercial. Faptul că în prezent pe rolul Tribunalului Iași se află o nouă cauză prin care a solicitat obligarea Consiliului Local al Municipiului I la plata contravalorii lucrărilor de construcție montaj la această sală în valoare de 290.000 lei nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât nu s-a stabilit în favoarea reclamantei vreun drept de retenție. Prin dreptul de creanță în valoare de 126.656 lei neachitat până în prezent, reclamanta nu avea un drept de preferință la licitarea spațiului închiriat, cele două noțiuni juridice: de licitație și drept de preferință sunt contradictorii și se exclud reciproc.
În ceea ce privește licitația desfășurată la data de 6 decembrie 2006 instanța reține că susținerile reclamantei că licitația este nulă deoarece anunțul de participare la licitație este incomplet nefiind trecute toate mențiunile obligatorii și că licitația nu a fost publică, deși spațiul a fost pe lista licitației la numărul doi, comisia de licitație a lăsat această licitație la urmă, cu participarea celor doi ofertanți în secret nu au fost dovedite. Mai mult, în condițiile în care din probatoriul administrat s-a dovedit că drepturile reclamantei de folosință a spațiului concesionat nu au fost încălcate, neexistând o suprapunere de teren, iar reclamanta nu a participat la licitație nu poate avea calitate de persoană prejudiciată în vreun drept și interes în a solicita constatarea nulității licitației sub celelalte aspecte invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Cât privește anunțul de participare la licitație, acesta cuprinde toate elementele necesare, așa cum se poate constata din lectura acestuia din ziarul Evenimentul. De asemenea, nelegalitatea procesului verbal de adjudecare nu a fost în nici un fel dovedită.
Față de situația de fapt reținută, văzând în drept și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele: Consiliul Local al Municipiului I și Force ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta I, în motivarea căreia arată că în mod eronat prima instanță a considerat că reclamanta-recurentă nu ar fi titulara vreunui drept de retenție privind bunul imobil în litigiu, în condițiile art. 1444 Cod civil, având în vedere investițiile majore făcute la spațiul pe care intimata l-a scos la licitație publică, deși a fost de acord cu efectuarea acestor lucrări, astfel că operează dreptul său la retenție ca garanție legală, atât în contradictor cu proprietarul imobilului, cât și cu adjudecatarul licitației - pârâtul-intimat Force
Mai mult, intimata Consiliul Local I nici nu a făcut dovada calității sale de proprietar asupra întregului spațiu comercial în litigiu, având în vedere că există posibilitatea ca - parțial -, acesta să fi fost revendicat de foștii proprietari sau moștenitorii lor.
În ce privește caracterul public al licitației, prima instanță a apreciat că se prezumă caracterul public până la dovada contrarie, ce nu a fost probată în speță, deși documentația aferentă licitației nu a fost depusă la dosar, în ciuda solicitărilor instanței de fond, cu rea credință, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței de fond în sensul constatării nulității licitației și a procesului verbal de adjudecare din 06.12.2006 privind închirierea spațiului din-, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimata Consiliul Local al Municipiului I prin întâmpinare solicită respingerea recursului promovat, întrucât este proprietara întregului spațiu în litigiu, neexistând vreo suprapunere între terenul concesionat și cel pe care se află clădirea scoasă la licitație și adjudecată, astfel cum rezultă din contractul de închiriere nr. 285/1996. Existența unui litigiu de mare valoare pe rolul Judecătoriei Iași nu are legătură cu legalitatea licitației în cauză, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local al Municipiului I este în drept a închiria și spațiile litigioase, iar recurenta nu mai deține vreun titlu legal asupra acestuia încă din anul 1997.
Cât privește suprafața de teren de 1120 mp pentru care există un contract de concesiune, arată intimata că acesta se întinde alături de spațiul în litigiu și oricum putea fi închiriat altei persoane decât recurenta, întrucât contractul de concesiune nu interzice acest lucru în mod expres, iar licitația s-a desfășurat în mod public, astfel cum rezultă din actele de la dosar, iar recurenta nu a înțeles să participe la aceasta.
Intimata Force I, la rândul său, solicită, prin întâmpinare, de asemeni respingerea recursului reclamantei, aceasta nejustificând vreun interes legitim în promovarea acestei acțiuni atâta timp cât nu i-a fost stabilit în mod legal vreun drept de retenție asupra spațiului litigios.
Prin notele de ședință din 04.05.2009 recurenta reiterează excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, invocată și la instanța de fond, motivat de faptul că autoritatea ce a organizat licitația nu se constituie ca o autoritate publică, iar actele sale nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât dreptul de proprietate privată revine Municipiului I, fiind administrat de Consiliul Local al Municipiului I, nefiind vorba așadar de un drept de proprietate publică, dreptul litigios fiind unul de închiriere, care este un raport juridic civil, iar nu de contencios administrativ.
Intimata Consiliul Local al Municipiului I consideră această excepție ca nefondată, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de un act administrativ - procesul verbal de adjudecare din 06.12.2006, încheiat în urma desfășurării unei licitații publice privind un bun aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului I, - fiind așadar incidente astfel dispozițiile art. 1 din legea contenciosului administrativ.
Curtea,verificând prioritar această excepție dirimantă, constată că este întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede expres "Subiectele de sesizare a instanței", ca fiind "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ", noțiunea de "act administrativ" fiind definită în art. 2 lit. c) din aceeași lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică,în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate, în sensul prezentei legi, șicontracteleîncheiate de autoritățile publice care au ca obiectpunerea în valoare a bunurilor proprietate publică".
Obiectul cauzei de față îl constituie însă verificarea de instanță a legalității unei licitații publice organizate de o autoritate publică cu caracter deliberativ - Consiliul Local I prin serviciul al Primăriei I - privind închirierea unui spațiu comercial aflat îndomeniu privatal unității administrativ teritoriale pârâte - Municipiul I pe care o administrează Consiliul Local
Rezultă așadar că în cauză autoritatea administrativă nu a acționat în "regim de putere publică", în sensul legii contenciosului administrativ, și în legătură cu administrarea "bunurilor proprietate publică", ci ca un administrator (gestionar) al bunurilor aflate în proprietate privată, chiar dacă pentru perfectarea contractului de închiriere a spațiului respectiv a urmat și procedura licitației publice prevăzută de legislația invocată în preambulul Regulamentului de organizare a licitației perntru închirierea spațiilor cu altă destinație decât locuință.
Așa fiind, curtea constată că litigiul de față este guvernat de dreptul comun în materie civilă, și, ca atare, competența de soluționare revine Judecătoriei Iași, sens în care urmează a fi admis recursul reclamantei I, cu casarea sentinței civile nr. 781/CA/2008 și trimiterea cauzei instanței competente material, respectiv Judecătoria Iași, conform art. 158 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 781//09.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite dosarul la Judecătoria Iași, spre judecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
.
Tehnored.
2 ex.
19.06.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
