Alte cereri. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.386/CA
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de reclamantul, domiciliat în T,-, -A,.8, județul T, împotriva sentinței civile nr.250 din 25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T, cu sediul în T,-, -A,.8, județul T, având ca obiect anulare decizie sancționare.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 1 septembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 8.09.2008, 15.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului declarat în contencios administrativ de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 917/88/27.07.2007, reclamantul a solicitat anularea deciziei de sancționare nr.27 din 29 martie 2007 și a raportului Comisiei de disciplină ce a stat la baza emiterii acesteia, emise de către Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă T, precum și obligarea instituției pârâte la plata de daune materiale și morale în valoare de 5000 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 2 octombrie 2006, mers în biroul inspectorului- adjunct, pentru a prezenta răspunsul la o reclamație și, după ce acesta i-a mâzgălit nota de constatare și i-a solicitat procesul verbal de contravenție, și-a luat actele și a plecat.
Se mai susține că inspectorul i-a telefonat pentru a-i da procesul verbal și pentru că nu s-a conformat, a venit în biroul său și pe un ton ridicat a întrebat de ce nu i se dă respectivul proces-verbal, moment în care i-a răspuns că trebuie să plece la pensie și să îl lase pentru că nu îi dă actul solicitat.
Reclamantul precizează că nu a săvârșit nici o faptă care să întrunească elementele constitutive ale abaterii disciplinare și că persoana care a sesizat Comisia de disciplină nu mai avea calitatea de inspector adjunct de la data de 3 septembrie 2006, fiind lovită de nulitate și decizia de sancționare întrucât nu are consemnate motivele pentru care au fost înlăturate apărările funcționarului public audiat, ca și raportul de disciplină la întocmirea căruia nu s-au respectat principiile prevăzute în art. 19 din nr.HG 1210/2003, relative la prezumția de nevinovăție, celeritate, garantarea apărării, proporționalitate.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie, decizia nr. 27/29 martie 2007, emisă de către T, adresa nr. 3625 din 25 aprilie 2007, și alte înscrisuri.
În apărare, Tad epus întâmpinare și a anexat la dosar, în copie, toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate.
La termenul de judecată din 21 iunie 2007, întrucât s-a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 772 din 25 octombrie 2006, s-a trimis cauza Curții de APEL CONSTANȚA spre competentă soluționare, instanță ce a respins sesizare ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.250 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Tulcea - secția contencios administrativ a fost respinsă contestația formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Pentru a pronunța în acest sens instanța de fond examinând cauza în raport cu probele administrate, a reținut că prin Decizia nr. 27/29 martie 2007, emisă de către Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă T, în temeiul art. 65 alin. 2 lit. i și k din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 25 pct. 1 și 2 lit. d din Regulamentul de ordine interioară și art. 17 din fișa postului, s-a dispus sancționarea funcționarului public cu destituirea din funcția publică de inspector de muncă grad superior treapta I, începând cu data de 30 martie 2007.
Din verificările întreprinse de către Comisia de disciplină constând, în principal, din audierea părților implicate și a martorilor ce au perceput cele întâmplate a rezultat că ziua de 2 octombrie 2006, inspectorul adjunct - relații de muncă, a solicitat reclamantului actele de control din luna precedentă, iar acesta a refuzat să se conformeze și, pe un ton ridicat, i-a spus că trebuie să iasă la pensie.
In funcție de depozițiile arătate, Comisia de disciplină a concluzionat că funcționarul public se face vinovat de abaterile disciplinare prevăzute de art. 65 alin. 2 lit. i și k din Legea nr. 188/1999, respectiv refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu și alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici, invocându-se aici dispozițiile art. 25 pct. 1 și 2 lit. d din Regulamentul de ordine interioară care stipulează obligațiile funcționarului public de a se abține de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici, de a respecta ordinea și disciplina la locul de muncă, de a îndeplini toate sarcinile de serviciu ce le revin conform fișei postului, contractului individual de muncă și dispozițiilor organelor de conducere, de a respecta prevederile Statutului funcționarilor publici și a codului d e conduită, disciplina propunând respectul fiecărei persoane încadrate în muncă față de colaboratorii săi, de subordonați și de șefii ierarhici și se bazează pe recunoașterea conștientă a necesității îndeplinirii cu simț de răspundere a îndatoririlor de serviciu, în scopul asigurării bunei desfășurări a activităților.
Potrivit Ordinului nr.772/25 octombrie 2006 emis de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu pentru inspectorul adjunct în cadrul T, începând cu data ordinului, așa încât la 2 octombrie 2006, ziua disputei cu reclamantul, exercita încă o funcție publică de conducere, calitate în care putea dispune îndeplinirea oricăror obligații în legătură cu serviciul de către funcționarii publici din subordine, inclusiv cea privind prezentarea diferitelor materiale întocmite în îndeplinirea funcției, fie ele situații aferente lunii anterioare sau numai un proces verbal de contravenție.
Cum reclamantul nu a produs alte probe în cauză, sunt de valorificat cele administrate de către Comisia de disciplină care confirmă ceea ce i se impută reclamantului, chiar acesta recunoscând cele întâmplate în declarația dată în fața acestei comisii (fila 42), inclusiv faptul că a spus "ieși la pensie și lasă-mă dracului în ".
S-a prevalat reclamantul de faptul că, dacă ar fi predat procesu-verbal de contravenție, conform solicitării, acesta ar fi fost distrus, însă această situație nu face ca faptele reținute în sarcina sa să fie mai puțin grave, în condițiile în care ar fi putut păstra o copie a respectivului proces-verbal pentru a demonstra ulterior existența sa, cu toate că nu s-a explicat ce anume a indus o astfel de temere, dar putea și refuza îndeplinirea dispozițiilor primite de la superior ierarhic dacă le considera ilegale, conform prevederilor art. 44 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, în scris și motivat.
De asemenea, s-a mai susținut că, obligația de predare a proceselor verbale nu funcționa în raport cu inspectorul adjunct, ci acestea se predau la contabilitate, potrivit fișei postului, dar această apărare nu justifică refuzul reclamantului în contextul dat, pentru că este în discuție o solicitare pertinentă de prezentare a unui act de control - în legătură cu sarcinile de serviciu - venită de la un superior, căreia trebuia, era obligat să i se conformeze.
sa, venită, într-adevăr, și pe fondul unor discuții anterioare, în contradictoriu, pe marginea conținutului unor note de constatare și adrese, este cu mult exagerată în raport cu funcția publică pe care o exercita și instituția publică unde își desfășura activitatea, cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu se afla la prima abatere disciplinară.
În cuprinsul deciziei de sancționare au fost menționate motivele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate, respectiv pentru că au fost apreciate ca fiind nefondate, așa încât actul sancționator nu este lovit de nulitate absolută, aceeași situație fiind valabilă și în ceea ce privește legalitatea demersurilor Comisiei de disciplină, care a analizat atent, temeinic și în amănunt faptele, a audiat părțile și toate persoanele ce au asistat la discuții, a dat posibilitatea și reclamantului să se apere, neidentificându-se nici o încălcare a legii.
Nu se poate proceda nici la o înlocuire a sancțiunii disciplinare, cum s-a solicitat, în subsidiar, pentru că, după cum s-a arătat, reclamantului i se aplicase anterior penultima sancțiune pe treapta gravității, prevăzută de Legea nr. 188/1999, respectiv trecerea într-o funcție publică inferioară, pe o perioadă de 6 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, respectiv prin decizia nr. 94 din 6 iulie 2006, în atare circumstanțe fiind numai culpa reclamantului că nu a reușit să-și controleze temperamentul și să reacționeze în modul descris, având în vedere că fapta sa este și suficient de gravă.
Împotriva sentinței civile nr. 250/2008 formulat, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma motivelor de recurs, susținând în esență, următoarele:
1. Invocă nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.27/2007, întrucât apărările formulate pe parcursul cercetării disciplinare au fost îndepărtate în mod nejustificat și nemotivat, fapt ce a condus la încălcarea cerințelor legale.
Astfel, motivarea deciziei de îndepărtare a apărărilor formulate este lapidară, fapt ce echivalează cu nemotivarea, dat fiind cerința textului art.35 alin.2 lit. c din nr.1210/2003, precum și sancțiunea prevăzută de lege.
Comisia de disciplină a trecut sub tăcere prevederea înscrisă la pct.12 din Fișa Postului nr.20 unde se arată că " funcționarul transmite procesul-verbal de control, împreună cu situația calculării și virării comisionului, serviciului financiar contabilitate",și a omis realitatea potrivit cu care procesul-verbal de contravenție se emite după întocmirea procesului-verbal de control, însă se înaintează odată cu asta serviciilor de contabilitate și juridic.
Înainte de a fi solicitat procesul-verbal de sancționare și nu actul de control, funcționarul ierarhic superior trebuia să se asigure că aceste înscrisuri nu fuseseră deja, predate de către funcționarul acela întocmise către compartimentele abilitate a păstra aceste acte, respectiv contabilitate și juridic, și apoi să constate refuzul îndeplinirii unei atribuții de servicii.
2. Decizia nr.27/2007 este nulă absolut întrucât prevederile art.66 alin.2 din Legea 188/1999, modificată prin Legea 251/2006, potrivit cu care "sancțiunile disciplinare prevăzute de art.65 alin. (3) lit. b) - e) se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisiei de disciplină.
Potrivit art.20 lit.b din nr.HG767/1999, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției, "Inspectorul general de stat are, în principal, atribuții privind " aprobă numirea în funcții publice ori încadrarea în alte funcții, avansarea sau promovarea, sancționarea disciplinară și încetarea raporturilor de serviciu și, după caz, a raporturilor de muncă ale personalului din cadrul Inspecției și al inspectoratelor teritoriale de muncă, la propunerea inspectorilor generali de stat adjuncți și ai inspectorilor șefi".
Ca atare, în raport de textul invocat mai sus rezultă că numirea reclamantului în funcția publică, precum și sancționarea și încetarea raporturilor de serviciu se fac de către Inspectorul general de stat, la propunerea inspectorului al inspectoratului teritorial în cadrul căruia a desfășurat activitatea.
Decizia nr.27/2007 este semnată de Inspectoratul al ITM T, fapt ce încalcă grav legea, mai ales că prin decizie nu a fost numai aplicată o sancțiune disciplinară, ci s-a dispus și încetarea raporturilor de serviciu.
În lumina textelor de lege invocate Inspectorul nu putea să aplice o sancțiune disciplinară, ci putea face doar o propunere, și cu atât mai mult nu putea să dispună încetarea raporturilor de serviciu, având în vedere că nu are competențe în numirea în funcția publică.
Pentru aceste motive solicită a se constata că decizia nr.27/2007 este nulă absolut fiind emisă de o persoană ce nu avea o astfel de competență.
În temeiul art.312 alin.3 și 4 Cod procedură civilă, solicită modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, și rejudecând admiterea recursului.
Prin întâmpinare Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Tas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 250/2008.
Verificând criticile formulate, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la îndepărtarea nejustificată,nemotivată a apărărilor formulate de către contestator este nefondată și nu atrage nulitatea deciziei de sancționare deoarece toate aceste aspecte au fost verificate,inclusiv de către instanța de fond care a arătat în mod expres faptul că Comisia de disciplină, a analizat atent, temeinic în amănunt faptele, a audiat părțile și toate persoanele ce au asistat la discuții, dând posibilitatea reclamantului să se apere,astfel că nu se poate identifica nici o încălcare a legii.
De asemenea, critica în sensul că potrivit fișei postului obligația de predare a proceselor verbale nu funcționa în raport cu inspectorul adjunct,deoarece acestea se predau la contabilitate,iar acesta trebuia să verifice acest aspect nu este întemeiată deoarece el trebuia să se conformeze solicitării în legătură directă cu atribuțiile sale de serviciu venită de la un superior, dar această apărare nu justifică refuzul reclamantului în contextul dat, pentru că este în discuție o solicitare pertinentă de prezentare a unui act de control - în legătură cu sarcinile de serviciu - venită de la un superior, căreia trebuia, era obligat să i se conformeze și nicidecum să se adreseze în modalitatea recunoscută și confirmată de persoanele prezente la discuție "ieși la pensie și lasă-mă dracului în ".
Nici a doua critică adusă soluției instanței de fond în sensul că Decizia nr.27/2007 este semnată de Inspectoratul al T și nicidecum de către Inspectorul General de Stat, fapt ce ar încălca grav legea, mai ales că prin decizie nu a fost aplicată doar o sancțiune disciplinară, ci s-a dispus și încetarea raporturilor de serviciu,nu este întemeiată.
Astfel la art.28 din Regulamentul propriu de organizare și funcționare al Inspecției și Inspectoratelor Teritoriale de Muncă,aprobat prin Ordinul nr.594/28.06.2007 al Ministrului Familiei și Egalității de Șanse se stipulează în mod expres faptul că Inspectorul printre alte atribuții o are și pe aceea de a aproba sau propune, după caz, încadrarea, promovarea, sancționarea, suspendarea și eliberarea din funcție personalului din cadrul Inspectoratului.
În consecință, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate astfel că în raport de considerentele mai sus expuse,se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art.304 sau 3041Cod procedură civilă, astfel încât în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în T,-, -A,.8, județul T, împotriva sentinței civile nr.250 din 25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T, cu sediul în T,-, -A,.8, județul T, având ca obiect anulare decizie sancționare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 septembrie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud..
2ex/24.09.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
