Despăgubire. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.390/CA
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de reclamanții, prin " și " -, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 615/25.II.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU- AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR- DEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 8.09.2008, 15.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 615/25.02.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă excepția tardivității cererii și, în consecință, respinsă cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu intimata Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut instanța de fond că a fost investită cu cererea reclamanților prin care aceștia au solicitat obligarea intimatei la calcularea reactualizării despăgubirilor stabilite prin Hotărârea comisiei județene nr.996/2002, validată prin Ordinul nr.1924/21.04.2005 sub sancțiunea plății de amenzi civile în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, conform art.5801alin.3 Cod proc. civilă.
Reclamanții au arătat că despăgubirile au fost calculate la nivelul anului 2002, iar validarea acestora s-a făcut în anul 2005, motiv pentru care trebuiau reactualizate până la data emiterii ordinului de validare.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.9/1998, nr.HG753/1998, nr.HG268/2004, nr.OG94/2004, nr.HG1643/2004, iar în susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri: ordin de plată, hotărârea nr.996/2002, ordinul nr.1924/2005.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând, pe cale de excepție, inadmisibilitatea sub aspectul tardivității introducerii cererii în baza art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998, art.31 din nr.OG93/2004 și art.8 alin.1, 2 și 4 din nr.1643/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât suma stabilită de comisia județeană a devenit certă, lichidă și exigibilă din momentul validării de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin sentința civilă nr.442/18.01.2007 Judecătoria Constanțaa respins excepția tardivității și pe fond a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la calcului reactualizării despăgubirilor stabilite prin Ordinul nr.1924/2005 și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile.
Împotriva sentinței civile nr.442/2007 a formulat recurs Cancelaria Primului Ministru- Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea hotărârii recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată, iar în secundar ca neîntemeiată, invocând disp. art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției comerciale a Tribunalului Constanța.
Prin încheierea pronunțată la data de 19.09.2007, instanța de control judiciar a constatat natura contencios administrativă a cauzei și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei în fond.
Analizând sentința recurată în raport de disp. art.3041Cod proc. civilă, instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, devenind incidente disp. art.312 și 304 pct.3 Cod proc. civilă.
Prin decizia civilă nr.675/RCA/05.12.2007 pronunțată în dosarul nr- a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii declarative de recurs și a admis recursul, a casat în tot hotărârea recurată și a dispus reținerea pricinii spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța -Secția comercială și de contencios administrativ, ca primă instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -Secția contencios administrativ sub nr-.
Examinând cu prioritate excepția tardivității instanța, în conformitate cu disp. art.137 Cod proc. civilă, a admis-o, reținând că, potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 republicată "hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.9/1998 este un termen special, derogatoriu de la prevederile Decretului nr.167/1958.
În speță, reclamanților le-a fost comunicat ordinul nr.1924/21.04.2005 în data de29.04.2005,iar acțiunea a fost introdusă la instanță în data de28.06.2006,cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr.9/1998.
Faptul că prin cererea dedusă judecății nu se contestă legalitatea ordinului nr.1924/2005, ci vizează "obligația de a face", nu are relevanță, deoarece "reactualizarea compensațiilor" derivă din actul administrativ supus cenzurii contenciosului administrativ.
Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că față de obiectul cererii "obligația de a face" sunt incidente disp. art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, și în această situație termenul de introducere a acțiunii este depășit.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fapt pentru care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivele de recurs s-a invocat greșita pronunțare a instanței de fond în sensul admiterii excepției tardivității cererii, în condițiile în care recurenții au înțeles să investească prima instanță cu o obligație de a face, prescriptibilă în termenul general de 3 ani, nu cu o acțiune întemeiată pe legea nr. 554/2004.
Astfel, au învederat recurenții că nu contestat ordinul nr. 1924/21.04.2005, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din HG 1643/2004, instanța de fond fiind sesizată doar cu obligația de a face constând în calculul sumei actualizate stabilite anterior prin ordinul nr. 1924/2005.
S-a mai precizat în motivele de recurs, în ceea ce privește fondul cauzei, că art.4 din HG nr. 1643/2004 dă posibilitatea actualizării despăgubirilor stabilite "la data emiterii ordinului de validare", etapa calculării și propunerii actualizărilor fiind ulterioară emiterii ordinului de validare, întrucât numai după această dată se poate cunoaște momentul până la care trebuie efectuată reactualizarea.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au înțeles a sesiza instanța de judecată cu cererea lor privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la calcularea reactualizării despăgubirilor stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 996/01.02.2002 și validate prin Ordinul nr. 1924/21.04.2005.
Perioada pentru care reclamanții au solicitat reactualizarea despăgubirilor a fost precizată ca fiind cea dintre cele două acte administrative emise în procedura prevăzută de Legea nr. 9/1998, respectiv 2002 - 2005.
Prin urmare, recurenții reclamanți nu invocă drepturi născute după emiterea ordinului nr. 1924/21.04.2005, ci lipsa propunerii de reactualizare a despăgubirilor din cuprinsul acestui act.
Astfel, în interpretarea logică a normelor metodologice edictate pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în vigoare la data sesizării instanței de către reclamanți (HG nr. 1643/2004), epartamentul pentru aplicareaLegii avea ca atribuții, conform art. 4, lit.g, "propunerea reactualizării despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare", urmând ca aceste propuneri să însoțească pe cea de validare ori invalidare a ordinului.
Orice nemulțumire a titularului dreptului recunoscut prin ordinul emis în procedura Legii nr. 9/1998 putea face obiectul contestării acestui act administrative în termen de 30 de zile de la comunicarea sa.
Cum solicitările recurenților reclamanți au izvorât ca urmare a emiterii ordinului nr. 1924/2005 fără ca acest act să cuprindă și actualizarea sumelor stabilite anterior prin Hotărârea nr. 996/01.02.2002, este evident că era deschisă calea unei acțiuni în justiție doar în conformitate cu prevederile art. 8 din HG nr. 1643/2004.
Susținerile recurenților în sensul că nu au înțeles să conteste ordinul, apreciindu- ca fiind legal întocmit, nu sunt de natură a conferi acțiunii un caracter de drept comun, ce tinde la exhiba în acest fel dispozițiile legii speciale.
Instanța de fond a reținut în mod judicios că cererea reclamanților derivă din actul administrativ pentru care a fost conferită calea specială a contestării sale în termen de 30 de zile de la comunicarea ordinului emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar termenul de exercitare a acestei căi de atac a fost împlinit la data sesizării instanței, respectiv 28.06.2005, în raport de data de 29.04.2005, dată la care s-a realizat comunicarea actului administrativ în discuție.
Prin urmare, fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 615/2008 a Tribunalului Constanța în ceea ce privește reținerea caracterului fondat al excepției tardivității și respingerea în consecință a cererii reclamanților ca fiind tardiv formulată, Curtea, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va menține această soluție prin respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de reclamanții, prin " și " -, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 615/25.II.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU- AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR- DEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, având ca obiect despăgubire.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 septembrie 2008
Jud.fond. /
red.jud.
2ex/23.09.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
