Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.389/CA
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -M7,.20, județul C, împotriva sentinței civile nr.186 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CONSTANTA, MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR, cu sediile în C,-, județul C, și, ambii cu domiciliul în C,-, -M7,.12, județul C, intimații reclamanți, domiciliat în C,-,-M7,.21, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.5, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.15, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.25, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,.32,.D,.41, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C și, domiciliat în C,-,-M7,.21, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din ședința publică din 01.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 8.09.2008; 15.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului declarat în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
În dosarul Tribunalului Constanța - Secția civilă nr.2843/2005, reclamanții, G, și au invocat excepția de nelegalitate a nr.399/2003 și nr.135/2003 ale Consiliului Local
În motivarea cererii se susține că prin nr.399/2003 s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru un teren din C, din care rezultă că pârâții și sunt proprietarii suprafeței de 1469,162din care suprafață construită 1982, platforme și trotuare 131,832, parcare și alei asfaltate 289,42, spațiu 849,932cu încălcarea disp. Legii nr.213/1998.
nu se putea întocmi decât dacă pentru zona respectivă exista aprobat în prealabil PUZ, care la rândul său este obligatoriu să facă parte din.
Mai mult, în nr.399/2003 s-a aprobat pentru imobil și nu schimbarea destinației de folosință a terenului în litigiu.
Prin încheierea nr.149/28.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția civilă în dosarul nr.2843/2005 s-a dispus suspendarea judecății cauzei și trimiterea ei la Secția comercială și contencios administrativ pentru soluționarea excepțiilor de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată la Secția comercială și contencios administrativ sub nr.193/CA/2006.
Reclamanții au formulat precizări cu privire la excepția de nelegalitate a nr.399/2003 și nr.135/2003.
S-a aratat că prin nr.135/2003 terenul în cauză a trecut din domeniul public în domeniul privat al Municipiului C în baza Legii nr.213/1998 fără însă ca pârâtul Consiliul Local C să facă dovada existenței unei hotărâri în acest sens.
Ulterior s-a încheiat act adițional la un contract de vânzare-cumpărare și
s-a schimbat destinația terenului, în teren pentru construcții faptice a permis pârâților edificarea unui imobil.
Pârâții prin întâmpinare au solicitat respingerea excepțiilor de nelegalitate.
Consiliul Local C și Municipiul C au arătat că la nivelul Municipiului C este aprobat prin nr.653/1999.
Prin nr.399/2003 s-a aprobat pentru imobilul cu toată documentația necesară.
Prin sentința civilă nr.318/14.03.2007 Secția contencios administrativ a Tribunalului Constanțaa admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C și a respins excepțiile de nelegalitate ca inadmisibile.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții, iar Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.455/CA/22.10.2007 a admis recursul, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea deciziei se arată că prin modificările legislative aduse ulterior pronunțării hotărârii recurate, excepțiile de nelegalitate a actelor administrative încheiate, poate fi cercetată oricând, astfel că excepția inadmisibilității este nefondată.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială și contencios administrativ sub nr-.
Pârâții au solicitat prin concluzii scrise respingerea excepției de nelegalitate, iar pârâții Conciliul Local C și Municipiul C prin concluzii orale au solicitat respingerea excepției.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.186/23.01.2008 a fost respinsă excepția de nelegalitate a nr.135/17.04.2003 și nr.399/22.09.2003 adoptate de Consiliul Local C; au fost obligați reclamanții către pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar la plata sumei de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, prima instanță reținut că, în dosarul Tribunalului Constanța nr.2843/2005 având ca obiect apel împotriva sentinței civile nr.12812/2004 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Consiliului Local C, Municipiului C, și privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.819/2003, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a nr.135/2003 și nr.399/2003.
Prin nr.135/2003 s-a aprobat la pct.1 completarea și actualizarea " bunurilor care aparțin Domeniului Privat al Municipiului C" aprobat prin nr.296/2001 etc. cu terenuri conform tabelului.
În cauză a fost depusă documentația aferentă hotărârii.
Reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a acestui act administrativ motivat de faptul că terenul ce face obiectul litigiului prin această hotărâre a trecut din domeniul public în domeniul privat al Municipiului
Instanța reținut că prin nr.135/2003 nu s-a dispus trecerea unui teren din domeniul public în domeniul privat, ci doar s-a completat și actualizat inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului
Nelegalitatea hotărârii poate fi stabilită numai prin prisma încălcării unor dispoziții legale.
În motivarea excepției de nelegalitate a nr.135/2003 nu s-au arătat care sunt dispozițiile legale ce au fost încălcate de Consiliul Local C prin adoptarea acestei hotărâri, iar reclamanții au fost în eroare cu privire la conținutul acestui act administrativ.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că în partea introductivă a nr.135/2003 se invocă nr.420/2001, hotărâre prin care s-a aprobat trecerea în domeniul privat al Municipiului Cat erenurilor aflate pe raza Municipiului C care nu sunt deținute cu titlu de persoane fizice sau juridice.
Având în vedere că prin nr.135/2003 nu s-a dispus decât inventarierea bunurilor aflate în domeniul privat al Municipiului C, motivele de nelegalitate invocate de reclamanți sunt neîntemeiate motiv pentru care instanța va respinge excepția de nelegalitate a nr.135/2003.
Prin nr.399/2003 Consiliul Local Caa probat - imobil pentru sediu firmă, locuință, amenajare parcare, alee și spații verzi.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamanți sunt:
- au fost încălcate dispozițiile legale în materia sistematizării, respectiv
fost adoptată hotărârea fără a exista o altă hotărâre care să aprobe PUZ care la rândul său să fie în concordanță cu;
- nu au fost respectate dispozițiile nr.653/1999 prin care s-
aprobat.
În cauză a fost depusă nr.399/2003 și documentația aferentă.
Instanța de fond a reținut că, deși reclamanții au formulat mai multe precizări cu privire la excepția de nelegalitate invocată, aceștia nu au arătat expres ce dispoziții legale au fost încălcate prin adoptarea hotărârii și care prevederi din nr.653/1999 au fost încălcate.
Art.46, 47 și 48 din Legea nr.350/2001 definește, PUZ și -ul.
Art.65 din Legea nr.350/2001 arată că în absența planului de amenajare a teritoriului județean și a aprobate, pe terenurile aferente nu se pot realiza investiții în construcții, lucrări tehnico-edilitare precum și orice alte investiții urbane.
În speță, prin nr.653/1999 a fost aprobat astfel că s-a apreciază că au fost încălcate dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.350/2001.
3. Recursul
Împotriva sentinței civile nr.186/ 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa formulat, în termen legal, recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele considerente:
În mod greșit a fost respinsă nelegalitatea nr.135/2003 deoarece, deși instanța de fond a reținut ca prin această hotărâre nu s-a dispus trecerea unui teren din domeniul public în domeniul privat, ci doar s-a completat și actualizat inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat al municipiului C, nu a reținut că tocmai acesta este motivul nelegalității acestei hotărâri.
Din referatul la această hotărâre se arată că în fapt aceste terenuri urmează să treacă din domeniul public în domeniul privat al municipiului.
La poziția nr.26 din anexa la hotărâre, rezultă că terenul în discuție a trecut din domeniul public în domeniul privat al municipiului C în baza nr.135/2003.
Drept urmare, nr.135/2003 este nelegală deoarece prin adoptarea ei au fost încălcate dispozițiile Legii nr.213/1998 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al unității administrativ teritoriale a imobilului teren în cauză.
Prin nr.399/2003 Consiliul Local al municipiului C aprobat - mobil pentru sediu firmă, locuință, amenajare, parcare, alee și spații verzi.
În mod greșit a reținut instanța de fond că deși a făcut numeroase precizări la excepția de nelegalitate invocată, nu a arătat în mod expres ce dispoziții legale au fost încălcate prin adoptarea acestei hotărâri.
Nu au fost îndeplinite dispozițiile Legii nr.50/1991, deoarece înainte de Planul Urbanistic de Detaliu, era obligatoriu să existe Planul Urbanistic al Zonei, ceea ce nu s-a realizat.
De observat că niciodată nu s-a vorbit de existența; astfel, deși în certificatul de urbanism s-a cerut acest lucru această cerință a fost neglijată.
În certificatul de urbanism nr.61456/27.03.2003, la capitolul " alinierea terenurilor" se precizează că aceasta se va face prin după elaborarea și avizarea PUZ. Din documentația depusă la dosar rezultă că nu există PUZ fără de care nu se poate aproba.
Critici pentru nelegalitatea acestei hotărâri se pot formula și sub aspectul faptului că neexistând PUZ nu se poate face amplasarea de construcții noi pe parcele neocupate.
Acest lucru trebuie cerut atât în certificatul de urbanism nr.1459/27.03.2003 cât și în Avizul de urbanism fără număr din data de 21.03.2003 chiar de organele de specialitate ale primăriei, ori în cauză, acestea nu au fost nici cerute și nici eliberate.
Intimații și prin concluzii scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurent și care s-au încadrat în motivul prevăzut de art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de contencios administrativ a fost învestită pe cale de excepție cu controlul legalității a două hotărâri adoptate de Consiliul Local, hotărâri prin care, la 17.04.2003 și respectiv 22.09.2003 s-a aprobat și completat actualizarea bunurilor ce aparțin domeniului privat al municipiului C, precum și aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu imobil pentru sediu firmă și locuință, amenajare, parcare, alee și spații verzi din str. -, lângă -pentru terenul în suprafață totală de 1469,16 mp.
Potrivit 399/22.09.2003 terenul este proprietatea lui și,conform contractului 819/2003 și este compus din 198 mp. suprafață construită, platforme și trotuare 131,83 mp. parcare și alei asfaltate 289, 40 mp.,spațiu 849,93 mp.
Prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile 12812/2004 pronunțată de Judecătoria Constanța reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a celor două hotărâri de Consiliu Local: 135, adoptată la 17.04.2003 și 399 adoptată la 22.09.2003.
În motivarea apelului, fila 26 - dosar 2843/2005 al Tribunalului Constanța, se expun pe larg criticile de nelegalitate a actelor administrative adoptate, neputând fi reținută concluzia instanței de fond conform cu care, în excepția de nelegalitate, reclamanții nu și-ar fi precizat motivele de nelegalitate.
din Constituție, principiul legalității este un principiu important ce domină teoria actelor administrative și înseamnă supunerea administrației, Constituției și legii, în aceeași manieră în care se impune indivizilor și reprezintă garanția cetățenilor împotriva arbitrariului,ineficacității și incoerenței acțiunii autorităților.
Acest control al legalității presupune confruntarea actului administrativ cu norme de referință superioare, iar în raport de dispozițiile art.3 și 77 din Legea 24/2000, reglementările cuprinse în hotărârea consiliilor locale și județene nu pot contraveni Constituției și reglementărilor din actele normative de nivel superior; totodată, la elaborarea proiectelor de hotărâri se are în vedere caracterul lor de acte subordonate legii.
Raportând criticile de nelegalitate la considerentele legale expuse mai sus precum și la probatoriile administrate în cauză, Curtea reține că prima instanță pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită legii.
Astfel, referitor la HCL 135/17.04.2003 se reține de către instanța de control că aprobându-se și completându-se inventarul bunurilor ce aparține domeniului public al municipiului C, cu terenul în litigiu - 1469, 16 mp. s-a realizat, așa cum susțin și recurenții-reclamanți, o trecere din domeniul public al municipiului C în domeniul privat al acestuia.
De altfel, chiar pârâții Municipiul C și Consiliul Local C prin apărător calificat, - în dosarul 2843/2005 al Tribunalului Constanța (întâmpinare de la fila 54) susțin că terenul în litigiu dobândit calitatea de bun aparținând domeniului privat prin scoaterea acestuia din domeniul public al municipiului, scoatere realizată prin adoptarea - ului 135/2003.
Ulterior, susțin aceeași pârâți, terenul a fost vândut prin licitație publică lui și, vânzare aprobată prin HCL 239/2003.
În acest context, nelegal prima instanță reține că prin 135/2003 nu s-a făcut decât să se dispună inventarierea bunurilor aflate în domeniul privat al Municipiului C, în condițiile în care prin adoptarea 420/2001 s-a aprobat trecerea în domeniul privat al Municipiului Cat erenurilor aflate pe raza Municipiului ce sunt deținute cu titlu de persoane fizice sau juridice.
Referitor la faptul că prin adoptarea acestei hotărâri de către s-au încălcat dispozițiile Legii 213/1998 ce guvernează proprietatea publică și regimul public al acesteia, instanța de control reține următoarele:
În literatura juridică s-a statuat că terenurile ce alcătuiesc domeniul public al statului sau unității administrativ-teritoriale dar și cele ce aparțin domeniului privat al statului și unităților administrativ teritoriale au aceeași destinație ( în ceea ce privește utilizarea lor), ambele categorii de bunuri urmărind satisfacerea intereselor generale ale societății.
S-a relevat și importanța deosebită a principiilor inalienabilității bunurilor domeniului public ce fac obiectul proprietății publice dar și a principiului prohibirii ori restrângerii vânzării bunurilor domeniului public care sunt obiect al proprietății private.
Desigur că, în funcție de necesitățile societății, pot avea loc transferuri dintr-un domeniu în altul, cu respectarea însă a cerinței ca prin astfel de operațiuni să nu fie încălcate sau neglijate interesele generale ale societății.
Așa se justifică și prevederile art.10 alin.1 din Legea 213/1998 potrivit cărora dreptul de proprietate publică poate înceta "și când bunul este trecut în domeniul privat" ( acesta cu atât mai mult cu cât și domeniul privat al statului sau unității administrativ teritoriale constituie tot domenii destinate intereselor generale ale societății ) chiar și atunci când acestea ar fi vândute, bineînțeles în condițiile legii.
În lumina celor consacrate în literatura juridică, cercetarea legalității modalității prin care s-a operat transferul din domeniul public al municipiului C în domeniul privat al acestuia, presupune a se avea în vedere dispozițiile coroborate ale art.10 alin. 2 și art.11 alin.1 lit. a din Legea 213/1998, coroborare care conduce înspre concluzia respectării finalităților, a scopurilor cărora le sunt destinate bunurile transferate în domeniul privat chiar și atunci când acestea sunt înstrăinate ( a se vedea în acest sens revista Dreptul nr.8/2007 - Conținutul noțiunii de domeniu public și regimul juridic al acestuia în legislația română. Transferul de bunuri din domeniul public în domeniul privat -, pag. 11- 15).
Se impune totodată a se face diferențierea între operațiunea de transfer al unui bun din domeniul public în domeniul privat și înstrăinarea acestui bun, un atare transfer nefiind echivalent cu o înstrăinare, ci doar cu plasarea bunului într-un alt regim juridic, dar tot cu specific domenial, el fiind destinat tot satisfacerii unui interes cu caracter public chiar și atunci când este înstrăinat.
Deci transferul unui bun, prin dezafectare din domeniul public în cel privat nu înseamnă nicidecum ( și cu atât mai puțin automat) că terenul respectiv va putea fi vândut imediat, oricui și indiferent pentru ce motiv, ci trebuie să fie urmărit un scop, anumită finalitate specifică (cu caracter domenial) și anume satisfacerea unui interes public( nu unul pur egoist, privat).
De aceea, se poate vorbi, din perspectiva unei interpretări sistematice dar și teleologice a dispozițiilor Legii 213/1998 despre faptul că în nici un caz (atunci când dezafectarea bunurilor ce alcătuiesc domeniu public al unității administrativ teritoriale este posibilă), nu se poate realiza un transfer al acestora în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, care să echivaleze cu înstrăinare; chiar și dacă se va realiza acest lucru înstrăinarea nu se va putea face decât într-un anumit scop: adică satisfacerea unui interes public, nefiind admisă în nici un caz înstrăinarea directă a acestor bunuri (art.11 alin.1 lit. a din Legea 213/1998).
Ori în speță, prin adoptarea 135/2003 și ulterior a 399/2003 este fără echivoc că s-a realizat o înstrăinare a unui teren ce avea destinația de spațiu situat între blocuri de locuințe și aparținea domeniului public al Municipiului C, către persoane fizice, ce au edificat pe acesta locuință, sediu firmă, parcare, etc.
De aceea, se poate concluziona, că în cauză pârâții au nesocotit atât litera cât și spiritul Legii 213/1998, câtă vreme prin adoptarea acestor acte administrative de autoritate s-a operat o trecere din domeniul public al municipiului în domeniul privat al acestuia a suprafeței de teren de 1469, 16 mp. iar ulterior el a fost vândut.
Aceasta și în considerarea faptului că deși terenul avea regimul juridic de domeniu public al municipiului, cu destinația spațiu, neamenajat, aflat între blocuri de locuințe (pe acest amplasament existând conducta de distribuție apă, branșamentul blocului, colectorul menajer, racordurile de canalizare aferente acestui bloc, conform avizului nr.229/2003 - fila 58 - dosar 193/CA/2006 al Tribunalului Constanța ) ulterior trecerii în domeniul privat și înstrăinării acestuia, scopul acestei trecerii (satisfacerea unui interes public) nu s-a mai respectat.
Referitor la criticile de nelegalitate a 399/2003, Curtea reține:
Nu au fost îndeplinite dispozițiile Legii nr.50/1991, deoarece înainte de Planul Urbanistic de Detaliu, era obligatoriu să existe Planul Urbanistic al Zonei, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Niciodată nu s-a vorbit de existența, deși în certificatul de urbanism s- cerut acest lucru această cerință a fost neglijată.
În certificatul de urbanism nr.61456/27.03.2003, la capitolul "alinierea terenurilor" se precizează ca aceasta se va face prin după elaborarea și avizarea PUZ. Din documentația depusă la dosar rezultă că nu există PUZ fără de care nu se poate aproba.
Și sub aspectul faptului că neexistând Planul Urbanistic Zonal nu se putea face amplasarea de construcții noi pe parcelele neocupate, hotărârea apare ca nelegală.
Respectarea acestor condiții se impunea a se realiza odată cu emiterea certificatului de urbanism nr.1459/27.07.2003, precum și a avizului de urbanism fără număr emis la 21.03.2003 și incumba chiar organelor de specialitate ale pârâților, ori în cauză aceste condiții nu au fost respectate.
Față de toate cele arătate, Curtea reține că în temeiul disp. art.4 din Legea 554/2004, cele două acte administrative de autoritate nu sunt în acord cu legea, astfel că urmează constata nelegalitatea lor.
În consecință, criticile aduse având caracter fondat se impune admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă și modificarea în tot a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -M7,.20, județul C, împotriva sentinței civile nr.186 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CONSTANTA, MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR, cu sediile în C,-, județul C, și, ambii cu domiciliul în C,-, -M7,.12, județul C, intimații reclamanți, domiciliat în C,-,-M7,.21, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.5, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.15, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.25, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C, domiciliat în C,-,.32,.D,.41, județul C, domiciliat în C,-,-M7,.20, județul C și, domiciliat în C,-,-M7,.21, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite excepția de nelegalitate a nr.135/17.04.2003 și a nr.399/22.09.2003.
Constată nelegalitatea nr.135/2003 ( anexa 135/2003 punctul 26) și a nr.339/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18 septembrie 2008
Jud.fond. /
Red.jud.
tehnored. Gref.
4ex/13.10.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
