Alte cereri. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.388/CA
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.1225 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, ( C) C,-, județul C, ( C), C,-, județul C, și intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR, B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, C,-, județul C, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 1 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 8.09.2008, 15.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 1225/2007 Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către și împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea reclamanților față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție C; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a obligat pârâții și Inspectoratul Județean de Poliție C la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005 corespunzător perioadei în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată a fost obligat să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății dar și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor către să vireze fondurile necesare achitării sumelor reprezentând prima de vacanță și spor de fidelitate.
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță că:
Potrivit art.37 alin.(2) din nr.OG38/2003 "la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Legea nr.507/2003 (legea bugetului de stat pe 2004) suspendă până la 31.12.2004 prin art.9 alin.(7) "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă".
Prin Legea nr.511/2004 (a bugetului de stat pe anul 2005) se suspendă până la 31.12.2005 "aplicarea prevederilor din actul normativ în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă (art.8 alin.7).
Legea bugetului de stat pe 2006, (Legea nr.379/2005) suspendă potrivit art.5 alin.(5) până la 31.12.2006 "prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă".
Legea bugetului de stat pe anul 2007 (Legea nr.486/2006) nu mai cuprinde o prevedere prin care acordarea primei de concediu să fie suspendată până la sfârșitul anului 2007.
Acest drept există în prezent întrucât el nu a fost înlăturat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Având în vedere și Decizia XXIII din 12.12.2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căruia, suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea lui ori pierderea acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, instanța a admis cererea privind obligarea pârâților la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004-2006.
În privința sporului de fidelitate instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.6 din nr.OG38/2003 "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Ulterior, prin OG nr.118/2004, s-a stabilit că în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003.
S-a constat că dreptul nu a fost suspendat, înlăturat, ci s-a stabilit doar suspendarea aplicării dispozițiilor enunțate - art.6 din nr.OG38/2003 în anul 2005, motiv pentru care dreptul la acțiune pentru cei îndreptățiți a solicita sporul, se naște la finalul anului 2005.
Potrivit art.60 alin.1 Cod procedură civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții, cu cerere în garanție sau în despăgubiri".
Fiind admisă acțiunea, instanța va admite și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice care va fi obligat să vireze fondurile necesare plății primelor de concediu.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o sub aspectele:
- în mod nelegal s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă,el neconfundându-se cu bugetul de stat,având rolul de a întocmi proiectul de buget.
- între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de garanție fapt ce nu conferă reclamantului nici o obligație legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventuale sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorât dintr-un contract de muncă.
Verificând hotărârea pronunțată prin prisma criticilor aduse, Curtea va reține că acestea sunt fondate pentru considerentele:
Potrivit disp. art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a corela acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea bugetului general anual de execuție.
În consecință obligația de plată a drepturilor bănești respective revine instituției cu care reclamantul are raporturi juridice, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice cu persoana care solicită plata drepturilor bănești respective, el nefiind obligat în mod direct la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către reclamanți.
Potrivit disp. art.34 din Legea 500/2002 ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui ansă depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii trei ani însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Este de remarcat și faptul că în jurisprudență s-a reținut că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție și despăgubire și revine în principiu tuturor acelora ce transmit altora cu drept subiectiv dacă atare transmisiune se face cu titlu oneros.
Prin urmare obligația de garanție sau de despăgubire ce justifică incidența instituției desemnate există numai în materie contractuală, dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros.
Față de cele arătate Curtea, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cererea de chemare în garanție, respingând în consecință această cerere ce a fost formulată de; vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de recurentul- chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.1225 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, ( C) C,-, județul C, ( C), C,-, județul C, și intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR, B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, C,-, județul C, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 septembrie 2008
Jud.fond. /
red.jud.- 23.09.2008
tehnred.Gref.
4ex/07.09.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
