Alte cereri. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.387/CA
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare judecarea recursului în contencios administrativ formulată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.296 din 01.02.2008, pronunțată Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și intimații pârâți, cu domiciliul în T, str.-, nr.26, -.1, județul T, domiciliată în T,-, -.1, județul T, cu domiciliul în T,-, județul T, domiciliat în T,-,.3,.B,.19, județul T, domiciliată în T,-,.8,.A,.13, județul C, domiciliat în localitatea, județul T, domiciliat în localitatea,-,.32,.A,.2, județul T, domiciliat în T,-, -.B,.7, județul T, domiciliată în localitatea M, str.1 -, -.19, județul T, domiciliată în localitatea B,-,.8, județul T și, domiciliat în T,-, -. A,.20, județul T, având ca obiect contencios fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.09.2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 8.09.2008, 15.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CUR TE A
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 296/01.02.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu pârâții, si Direcția Genarală a Finațelor Publice
Pentru a pronunța această soluție a reținut Tribunalul Tulcea că a fost sesizat de către Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea la plată a T în favoarea bugetului de stat pentru sumele de 1.983.743.388 lei și respectiv 5.673.755 lei, reprezentând venituri obținute nelegal și necuvenit, la care se adaugă dobânzi de 272.319.333 și 509.064 lei.
S-a mai solicitat stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată în favoarea T următoarelor persoane: pentru suma de 1.177.492.342 lei prejudiciu și 141.176.736 lei dobânzi;, pentru suma de 1.678.403.536 lei prejudiciu și 14.753.329 lei dobândă;, pentru suma de 554.800 lei dobândă, prejudiciul fiind recuperat integral;, pentru suma de 84.701.014 lei prejudiciu și 12.695.444 lei dobândă, pentru suma de 68.679.706 lei prejudiciu nerecuperat și 7.874.342 lei dobândă;, în solidar cu, pentru suma de 40.036.628 lei dobândă, prejudiciul fiind recuperat integral;, și, în solidar, pentru suma de 485.466.790 lei prejudiciu și 55.228.554 lei dobândă; obligarea T în favoarea bugetului de stat pentru suma de 5.673.755 lei reprezentând venituri reținute nelegal și necuvenit, precum și dobânda aferentă acestor venituri, în sumă de 509.064 lei și respectiv la plata sumei de 5.673.755 lei în favoarea T și dobândă de 509.064 lei.
În motivarea sesizării sale, Curtea de Conturi a României a arătat că, potrivit celor consemnate la lit. a din Raportul de control intermediar nr. 656/31 mai 2005, fost constituit fond de stimulente din sumele încasate de la contribuabili, în baza graficelor de eșalonare la plata, anexe la convențiile de eșalonare la plată, încheiate cu agenții economici, în cuantum de 1.246.324.092 lei în anul 2004, 1.094.131.434 lei în anul 2003 și 105.215.276 lei până la 30 aprilie 2005, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 195 al. 1 și art. 143 al. 2 lit. din nr.OG 92/2003 republicată, nr. 212/2004, modificat prin nr. 500/2004 - art. 1 al. 2 și Ordinul comun al, Ministrul și Ministerul Sănătății nr. - - art. 2.
Această abatere a avut drept consecință prejudicierea T, în calitate de colector al veniturilor statului, iar vinovate sunt persoanele enumerate, care au în atribuțiile de serviciu colectarea sumelor și constituirea fondurilor.
Reclamanta a mai precizat că, potrivit anexei 22, în timpul controlului, a fost regularizat fondul de stimulente cu suma de 422.050.501 lei și respectiv 39.876.913 lei, rezultând un prejudiciu total de recuperat de 1.983.743.388 lei, la care au fost calculate dobânzi la nivelul dobânzii de refinanțare comunicată de, în sumă tot ală de 272.319.833 lei.
S-a mai arătat că a emis titluri executorii, după ce sumele respective fuseseră încasare prin plata voluntară a contribuabililor, consecința fiind prejudicierea T cu suma de 5.673.755 lei și respectiv 509.064 lei dobânzi, stabilind răspunderea șefului, cel ce a semnat situațiile lunare.
Prin sentința civilă nr. 991/27 aprilie 2006, Tribunalul Tulceaa respins sesizarea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în raport de actele normative aplicabile speței - 212/2004 - că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, în sensul că prejudiciul nu este cert, persoanele indicate de reclamantă nu sunt răspunzătoare, iar în ce privește răspunderea T în raport cu statul, prejudiciul a fost acoperit.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, au declarat recurs Curtea de Conturi a României și T, iar prin decizia civilă nr. 305/CA/28.12.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursurile, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru desăvârșirea fondului cauzei.
In motivarea deciziei sale, instanța de control judiciar a reținut că prima instanța nu a ordonat probe suplimentare, în sensul efectuării unei expertize care să constate dacă s-a produs prejudiciu sau nu, precum și persoanele responsabile de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
În rejudecare, conform deciziei de îndrumare, s-a ordonat efectuarea unei noi expertize judiciare de specialitate.
Expertul desemnat a concluzionat că, prin activitatea desfășurată, pârâții nu au adus prejudicii întrucât, din fișa postului, nu rezultă că au avut ca atribuții de serviciu ceea ce au reținut organele de control, iar conform art. 11 din nr.HG 591/1997, recuperarea sumelor incluse în fondul de stimulente constituit prin nerespectarea prevederilor legale se face din fondul pentru acordarea prevederilor următoare.
În rejudecare după casare instanța de fond a respins sesizarea ca nefondată, reținând, în esență, următoarele:
Reclamanta a susținut că pârâții, urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, au contribuit la prejudicierea bugetului consolidat al statului prin constituirea de stimulente în mod necuvenit, respectiv prin luarea în calcul a sumelor eșalonate la plată, considerându-le în mod eronat obligații restante în loc de obligații curente.
Experții, în ambele expertize (înainte și după rejudecare), au menționat că această trecere a unor obligații de la o categorie la alta nu se poate face decât în temeiul legii.
Modul de calcul al stimulentelor și modalitățile de acordare au fost stipulate în acte normative succesive de care și experții au ținut seama la efectuarea expertizelor.
Expertul a pornit de la analiza fișei postului fiecărui pârât în parte și a constatat că nici unul din pârâți nu aveau ca atribuție directă calcularea și acordarea stimulentelor.
Atragerea răspunderii funcționarului public pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, are strânsă legătură cu reglementarea dată de legiuitor în nr.OG 92/2003.
Obiecțiunea reclamantei că expertul s-a referit numai la un act normativ aplicabil anului 1997, nu este corectă, întrucât acesta a analizat toate actele normative incidente, respectiv nr.HG 154/1997, nr. 212/2004, modificat prin nr. 500/2004 până la OG nr. 92/2003 republicat, care reprezintă procedura în materie fiscală.
Astfel, conform expertizei, inspectorii din cadrul Direcției de control fiscal nu au decât obligația să înscrie sumele stabilite prin actele de control, iar trezoreriile teritoriale au obligația verificări încasării fiecărei sume, fondul de stimulente fiind constituit doar din sume încasate.
Totodată, expertul a reținut pentru pârâtul. care este șeful, la fel ca și pârâtul, șeful T, că fondul de stimulente constituit la nivelul acestora a rezultat din aplicarea cotelor prevăzute de nr. 212/2004 modificat de 500/2004, asupra majorărilor, penalităților și dobânzilor încasate, aferente sumelor pentru care s-a aprobat eșalonarea la plată și nu asupra debitelor restante din graficele întocmite potrivit OG nr. 40/2002.
Expertul a mai arătat că sumele reprezentând eșalonările la plată a obligațiilor fiscale nu constituie obligații curente, cum greșit a reținut reclamanta, ci obligații restante.
Suspendarea executării silite prevăzută de dispozițiile art. 143 al. 2 din nr.OG 92/2003 și acordarea eșalonărilor la plată este specifică obligațiilor restante, nu celor curente, deoarece pe perioada suspendării executării silite, nu se anulează aceste obligații, ci se acordă debitorului posibilitatea de a plăti eșalonat, schimbând doar data exigibilităților și menținându-le caracterul de debite restante, cu accesoriile aferente - majorări, penalități și dobânzi - care, conform legii, constituie sursele de venituri efectiv încasate, care concură la constituirea fondului de stimulente în conformitate cu nr.HG 154/1997 și art. 119 din nr.OG 92/2003/republicată.
Deci pârâții, care își desfășurau activitatea în Direcția de control fiscal, nu aveau nici o atribuție pe linia constituirii stimulentelor.
De asemenea, nici pârâții care sunt șefii administrațiilor financiare, nu aveau ca atribuție de serviciu verificarea constituirii fondului de stimulente și plata acestora.
Pentru că unul din elementele răspunderii delictuale este producerea unui prejudiciu, expertul a analizat cauza și din acest punct de vedere, concluzionând că nu există prejudiciu.
răspunsul pe dispozițiile legale în materie, expertul a arătat că, potrivit art. 11 din nr.HG 591/1997, sumele incluse în fondul de stimulente în mod necuvenit prin nerespectarea prevederilor legale, vor fi deduse din fondul pentru acordarea de stimulente constituit în perioadele următoare și vor fi virate de la bugetul de stat.
Aceeași dispoziție a fost menținută și de nr. 212/2004 în art. 13.
Cum, nici prin cea de-a doua expertiză, nu s-a stabilit existența unui prejudiciu cert, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către pârâți, nu a putut fi reținută în sarcina acestora răspunderea civilă în condițiile art. 998-999 Cod civil, prin raportare și la dispozițiile nr.OG 92/2003, republicată, sesizarea fiind respinsa ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata DGFP T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a observat că motivul casării a fost nedefinitivarea fondului în sensul că nu s-au soluționat toate aspectele cuprinse în sesizarea nr. 19/2004.
A arătat recurenta că instanța de fond s-a limitat doar la a cerceta punctul 2 din sesizare, fără a soluționa și punctele 1 și 3 din încheierea nr. 19/2004 a Curții de Conturi a României.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a putea fi desăvârșit fondul în fața primei instanțe, cu respectarea principiilor de contradictorialitate și administrare nemijlocită a tuturor probelor, Curtea de APEL CONSTANȚAa dispus casarea sentinței civile nr. 991/27.04.2006 a Tribunalului Tulcea, ordonând, în acest sens, suplimentarea dovezilor prin întregirea expertizei contabile, pentru a se putea evalua un eventual prejudiciu și persoanele responsabile de producerea acestuia.
În rejudecare după casare, prin încheierea de ședință din 19.04.2007 a Tribunalului Tulcea, a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă având ca obiective modalitatea de constituire a fondului de stimulente, producerea vreunui prejudiciu asupra bugetului consolidat al statului, evaluarea acestui prejudiciu în ipoteza existenței acestuia, precum și identificarea persoanelor răspunzătoare de îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Raportul de expertiză contabilă a reliefat că pârâții nu au cauzat niciun prejudiciu bugetului de stat, fondul de stimulente fiind legal constituit în conformitate cu prevederile cuprinse în HG nr. 154/1997 și OG nr. 92/2003, iar prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanta Curtea de Conturi a României, expertul contabil și-a menținut concluziile exprimate inițial în raport de obiectivele încuviințate de instanță.
Prin încheierea de sesizare ce a investit instanța de contencios administrativ au fost formulate distinct trei capete de cerere, vizând obligarea la plată a DGFP T pentru venituri reținute nelegal și necuvenit, stabilirea răspunderii juridice a persoanelor fizice și obligarea acestora la plată pentru sumele defalcate în raport de cele reținute prin actul de control pentru fiecare pârât în parte, precum și obligarea pârâtei DGFP la plata sumei de 5 673 755 lei și a dobânzii aferente de 509 064 lei pentru abaterea săvârșită de, în calitate de șef al administrației Finanțelor Publice.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra sesizării Curții de Conturi a României în tot, arătând în considerentele sentinței recurate că problema de drept principală, a cărei rezolvare avea incidență asupra tuturor cererilor cuprinse în încheierea de sesizare nr. 19/2004, era aceea a stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat de către intimații pârâți, persoane fizice, și a răspunderii materiale a acestora în raport de sumele ce ar fi reflectat valoarea acestui prejudiciu.
În raport de aceste coordonate a apreciat prima instanță, în rejudecarea cauzei după casare, prin interpretarea probelor administrate nemijlocit, îndeosebi a probei cu expertiza contabilă, că fondul de stimulente constituit în baza HG nr. 154/1997 și a OG nr. 92/2003 respectă cerințele legale, fiind rezultat ca urmare a aplicării cotelor prevăzute de F nr.212/2004, modificat de F nr.500/2004, asupra majorărilor, penalităților și dobânzilor încasate, aferente sumelor pentru care s-a aprobat eșalonarea la plată și nu asupra debitelor restante din graficele întocmite potrivit prevederilor OG nr. 40/2002.
Așadar, pentru pârâții care își desfășurau activitatea în cadrul Direcției de control fiscal a considerat prima instanță, însușindu-și concluziile raportului de expertiză contabilă, că, și nu aveau atribuții referitoare la constituirea fondului de stimulente.
Pentru ceilalți pârâți, șefi ai administrațiilor finanțelor publice din localitățile aflate în raza teritorială a județului T, respectiv, s-a reținut ca au fost respectate cerințele legale incidente in cauza in ceea ce privește constituirea fondului de stimulente.
Plecând de la aceste premise, fundamentate pe lipsa răspunderii civile delictuale a pârâților persoane fizice, instanța de fond a reținut ca, implicit, nu poate fi obligata parata DGFP T la plata sumelor cuprinse in încheierea de sesizare nr. 19/2004, întrucât nu a fost dovedita in cauza existenta vreunui prejudiciu asupra bugetului de stat.
Față de concluziile rapoartelor de expertiza contabila efectuate in prezentul litigiu, ce rețin deopotrivă lipsa unui prejudiciu si a vreunei fapte ilicite pentru fiecare dintre persoanele fizice chemate in judecata in calitate de pârâți, instanța de fond a reținut caracterul nefondat al sesizării sub toate aspectele sale, inclusiv cel al răspunderii generice a persoanei juridice de drept public, DGFP T, pentru faptele funcționarilor săi.
Conformându-se deciziei de casare nr.305/CA/28.12.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulceaa dat eficiență principiului rolului activ al instanței de judecată în soluționarea pricinii, ordonând a se suplini probele administrate in primul ciclu procesual, iar lipsa de diligenta a reclamanților în etapa judecății de fond nu poate fi suplinita in calea de atac, astfel ca soluția primei instanțe, exprimata in baza probelor ce au fost administrate nemijlocit in fata sa, este legala si temeinica in raport de aceste coordonate.
Prin urmare, nu poate fi reținut motivul de recurs invocat de DGFP T, referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra capetelor 1 si 3 din sesizarea Curții de Conturi a României, fiind analizata răspunderea materiala a funcționarilor publici și, raportat la acest capăt de cerere, au fost dezlegate și celelalte solicitări referitoare la răspunderea juridica a DGFP
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va menține ca legala si temeinica sentința civila nr.296/01.02.2008 a Tribunalului Tulcea, urmând a respinge recursul formulat de DGFP T ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.296 din 01.02.2008, pronunțată Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și intimații pârâți, cu domiciliul în T, str.-, nr.26, -.1, județul T, domiciliată în T,-, -.1, județul T, cu domiciliul în T,-, județul T, domiciliat în T,-,.3,.B,.19, județul T, domiciliată în T,-,.8,.A,.13, județul C, domiciliat în localitatea, județul T, domiciliat în localitatea,-,.32,.A,.2, județul T, domiciliat în T,-, -.B,.7, județul T, domiciliată în localitatea M, str.1 -, -.19, județul T, domiciliată în localitatea B,-,.8, județul T și, domiciliat în T,-, -.A,.20, județul T, având ca obiect contencios fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 septembrie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
2ex/10.09.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
