Alte cereri. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.510/CA
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate în contencios administrativ de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin Direcția Generală Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE () - cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva sentinței civile nr.592 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamantul -, cu domiciliul în T,-, Bl.6,. A,.14, intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1 - 3, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 3139/88/11 decembrie 2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând sporul de 30 - 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu indic ele de inflație la data plății, pentru perioada 1 octombrie 2004 și până în prezent, în raport de intervalul de timp efectiv lucrat de fiecare și a dobânzii legale calculată pentru aceeași perioadă.
Mai solicită reclamantul și obligarea pârâților la anularea situației creată prin discriminare, plătind și pentru viitor drepturile bănești de mai sus, dar și la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
În motivare, reclamantul arată că își desfășoară activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și efectuează acte de cercetare penală, conform art. 9 din Legea nr. 508/2004, sub supravegherea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale căror dispoziții sunt obligatorii, însă colegi ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Se mai susține că, discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie Hotărârea nr. 219/1 august 2007
În apărare, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare.
Întâmpinare a depus și T, prin care se invocă necompetența materială a instanței, ca și - instituție ce invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 11 decembrie 2004.
La solicitarea instanței, Tac onfirmat calitatea reclamantului de organe de cercetare penală ale poliției judiciare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr. 592/2008 Tribunalul Tulcea - Secția civilă și de contencios administrativ a respins excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a; a admis excepția lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor respingând acțiunea față de acest pârât; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție T la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% prevăzut de OUG nr. 43/2002, în raport de perioada în care reclamantul a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară în intervalul 01.09.2002 - 31 martie 2006, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății precum și la efectuarea în evidențe a mențiunilor corespunzătoare cu privire la drepturile bănești recunoscute.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță, în esență, că reclamantul în calitatea sa de ofițer de poliție în cadrul T, desemnat ca organ de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, beneficiază de un spor la salariu de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară la fel ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA.
A reținut prima instanță că i se cuvine reclamantului acest spor, în condițiile în care, desfășoară în virtutea funcției pe care o are o muncă egală cu cea a celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, iar neacordarea acestui spor ar echivala cu o discriminare ce ar permite încălcarea art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
S-a mai avut în vedere, de asemenea și Hotărârea nr.219/1.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la excepții a mai reținut prima instanță că între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și celelalte părți nu există vreun raport juridic prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamantului; în plus acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite; calitatea procesuală pasivă a și a fost reținută în virtutea calității de ordonator secundar de credite dar și pentru rațiuni de opozabilitate a hotărârii ce urmează a se pronunța.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții T,
Prin recursul său pârâtula criticat, în esență, hotărârea pronunțată motivat de faptul că instanța a acordat drepturi bănești și nu despăgubiri așa cum s-a cerut, acordând deci ceea ce nu s-a cerut; instanța a acordat drepturi bănești de 30% pentru perioada 1.09.2002 - 31.03.2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății iar reclamantul a cerut sporul de 30- 40 % din indemnizația de încadrare brută pentru perioada 1.2004 până în prezent în interesul de timp efectiv lucrat și a dobânzii legale pentru aceeași perioadă.
S-a mai criticat și faptul că reclamantul a solicitat plata și pentru viitor; că deși reclamantul a arătat că sporul i se cuvine întrucât, ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA efectua acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului instanța a reținut însă alt temei juridic, anume desfășurarea activității conform dispozițiilor Legii 360/2002 și Legea 508/2004.
Un alt motiv de recurs a vizat și faptul că până la apariția ordinului de numire în anul 2005, chiar dacă făcea acte de cercetare penală nu făceau parte din poliția judiciară, deoarece nu avea ordin de numire individual.
În recursul săuarată că deși reclamantului i s-a recunoscut acordarea sporului, în temeiul art.24din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în speță nu este vorba despre discriminare ci despre situații diferite a două categorii de polițiști,din care doar uneia îi este recunoscut un drept, printr-un act normativ.
S-a criticat faptul că nu este un criteriu de discriminare deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când se bazează pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim; în speță criteriul de selecție pentru acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițeri și agenți de poliție judiciară a fost acela al detașării urgențelor în cadrul, ce nu face parte din structura, ci din cea a Parchetului de pe lângă
S-a arătat că principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice, ori în speță acest principiu nu s-a încălcat; în acest sens s-au indicat hotărârile nr.419, 418, 271/2007și 164/2008 pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
În recursul săua criticat sentința pronunțată arătând că dreptul la acțiune al reclamantului s- prescris pentru perioada 1.09.2002- 11.12.2004; că salarizarea reclamantului se face conform normelor cuprinse în OG38/2003 necuvenindu - i - se sporul de 30% de care beneficiază doar ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul
Un alt motiv de recurs a vizat împrejurarea că în speță nu este vorba despre o discriminare, fiind expuse în esență aceleași argumente ca și cele ale recurentului
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise atașate la dosar.
4. Curtea
Verificând criticile aduse prin recursurile formulate, critici ce au fost încadrate în motivul prev. de art. 304 pct. 9 dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele:
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că " în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamanții au susținut că în calitate de ofițeri de poliție judiciară ai MIRA au fost discriminați în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși au efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Prin Deciziile nr.818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate ca "fiind neconstituționaleîn măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. "
Din considerentele deciziilor rezultă că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Potrivit dispozițiilor art. 31 al.1 din Legea nr. 47/1992 "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Prin urmare, pentru a analiza temeinicia cererii reclamanților trebuie să se pornească de la principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție, principiu ce presupune același regim juridic pentru situații identice, Curtea Constituțională stabilind în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea constată că pentru a exista discriminare în sensul prevăzut de art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar trebui ca reclamanții să nu fi beneficiat de sporul de 30% deși se încadrau în condițiile prevăzute de OUG nr. 43/2002, respectiv ocupau funcția de ofițeri ai poliției judiciare a Parchetului Național Anticorupție, situație în care reclamanții nu se află.
Or, nu se poate reține că reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA nu au beneficiat de un drept recunoscut de lege, atât timp cât respectivul drept era conferit de lege unei alte categorii de ofițeri de poliție, în speță celor ce făceau parte din poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
După cum în mod constant a decis instanța europeană diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile" fără ca acestea să se bazeze pe " o justificare rezonabilă și obiectivă".Orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Și în atare situație CEDO a apreciat că "statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament aplicabile."
Concluzionând, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, conform alin.4 al art.27 din OG nr. 137/2000, existenței unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea acestora este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu cea a reclamanților.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă vor fi admise urmând a fi modificată hotărârea tribunalului cu refere la capătul de cerere privind plata sporului de 30% în sensul respingerii acțiunii.
Critica privind excepția prescripției dreptului la acțiune a rămas fără obiect în condițiile în care curtea a reținut netemeinicia dreptului pretins de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin Direcția Generală Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE () - cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva sentinței civile nr.592 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamantul -, cu domiciliul în T,-, Bl.6,. A,.14, intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1 - 3, având ca obiect alte cereri.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.fond. /
red.dec.jud. -18.XI.2008
tehnored.Gref.
4ex/25.XI.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
