Alte cereri. Decizia 531/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.531/CA
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ de:
- reclamantul HG, cu domiciliul în T,-,.39,.31, județ T, împotriva încheierii din data de 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-;
- pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul General al Poliției, cu sediul în B, sector 5,-, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.591/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3 și cu intimatul, cu domiciliul în T,-,.39,.31, județ T cu obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Curtea invocă din oficiu excepția nulității recursului declarat de G împotriva încheierii din 13.06.2008, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției B și Inspectoratul de Poliție al Județului T și asupra excepției de nulitate a recursului declarat de
HGCURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul HG, a chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând sporul de 30 din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu indicele de inflație la data plății, pentru perioada 1 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile disp.OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr.27/2006), în raport de intervalul de timp efectiv lucrat; în cazul în care actualizarea nu va fi posibilă, se solicită dobânda legală pentru aceeași perioadă, Ministerul Economiei și Finanțelor urmând să vireze sumele necesare.
Reclamantul mai solicită și obligarea pârâților la anularea situației creată prin discriminare, precum și efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
Constatându-se în prealabil natura contencioasă a cauzei, potrivit legii nr. 188/1999,la termenul din 07.02.2008 a fost introdus în cauză CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că își desfășoară activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și efectuează acte de cercetare penală, conform art. 9 din Legea nr. 508/2004, sub supravegherea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale căror dispoziții sunt obligatorii; colegii săi însă, ofițeri de poliție judiciară detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toții este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
În apărare, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare.
Întâmpinare a depus și T, prin aceasta invocând necompetența instanței determinată de calitatea de funcționar public a reclamantului (excepție soluționată la termenul din 09.01.2008), ca și - instituție ce invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 11 decembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 591/13.03.2008 au fost respinse excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a IGPR precum și acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă cererea reclamantului cu privire la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 30%, sumă actualizată în raport de indicele de inflație, precum și cererea de efectuare a mențiunilor în cartea de muncă.
Cererea reclamantului de îndreptare a unor erori materiale a fost respinsă prin încheierea din 13.06.2008.
În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
Reclamantul îndeplinește funcția de ofițer de poliție în cadrul T, desemnat ca organ de cercetare al Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevede în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării este garantată în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției, o muncă egală, rezultă că și reclamantul are dreptul la un salariu egal cu al ofițerilor de poliție judiciară din cadrul, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare prin care s-au încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/ 2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Și prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare, reținându-se că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
În ceea ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât între acesta și celelalte părți nu există raporturi de serviciu. Totodată, MEF nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru pârâți, neputând repartiza acestora direct sume de la bugetul de stat.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române întrucât, potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1 09.2002 - 11.12.2004 a fost considerată nefondată întrucât Legea nr.137/2000 privind discriminarea prevede în art.27 alin.2 că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză aceasta fiind luna august 2007 când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române.
Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a unor erori materiale din cuprinsul hotărârii.
Prin recursul său, MIRA critică modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, prevederile legale aplicabile făcând referire la termenul de prescripție de 3 ani. Data la care reclamantul a luat cunoștință de discriminare este data la care a fost publicată în nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Data pronunțării hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi momentul luării la cunoștință de discriminare, atâta timp cât legea nu condiționează formularea acțiunii de sesizarea în prealabil a CNCD.
În privința fondului cauzei se arată că un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este ea definită de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000. Legea nu poate constitui temei al discriminării, întrucât fapta de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute de lege.
Diferențierea de tratament are la bază criteriul obiectiv al detașării într-o instituție care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe, astfel că cele două categorii de polițiști nu se află în situații identice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că nu există discriminare între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției naționale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Inspectoratul de Poliție al Județului consideră că, deși cele două categorii de polițiști au aceleași atribuții, temeiul de drept în baza căruia exercită aceste atribuții diferă, condiția esențială fiind detașarea în DNA. Discriminarea menționată se referă la un act normativ și nu la un fapt material.
Recurentul mai arată că instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, acordând drepturi salariale și nu despăgubiri, motivarea este contrară celor susținute de către reclamant iar întinderea titlului este incertă.
Inspectoratul General al Poliției Române critică prin motivele de recurs modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că pretențiile puteau fi formulate doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
În privința fondului cauzei se arată că instituția pârâtă nu poate fi obligată decât la plata unor drepturi salariale stabilite de lege, în speță OG nr. 38/2003. Legea este cea care stabilește dreptul la sporul de 30% numai în favoarea ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție iar diferențierea are la bază criteriul obiectiv al detașării precum și alte criterii obiective conexe. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, apreciind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
Reclamantul nu motivează cererea de recurs.
Analizând cauza sub toate aspectele semnalate, instanța de recurs a avut în vedere următoarele argumente pentru fundamentarea soluției:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit OG nr. 137/2000, persoana discriminată poate cere despăgubiri conform dreptului comun, respectiv în 3 ani, termen care "curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" - art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
În speță, fapta se consideră că a fost săvârșită la momentul apariției dispoziției legale care acordă sporul de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați în DNA, respectiv momentul publicării în monitorul oficial a OUG nr. 43/2002. Momentul publicări în Monitorul Oficial este și cel la care reclamantul a luat cunoștință de presupusa discriminare, nimeni neputând să invoce necunoașterea legii.
Așa cum rezultă din art. 20 din OUG nr. 137/2000, sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării se face de către persoana ce se consideră discriminată, Consiliul nefăcând decât să constate această stare. Concluzia este aceea că la momentul sesizării persoana cunoaște situația de discriminare la care a fost supusă și încearcă să o dovedească prin administrarea de probe (art. 20 alin. 6), urmărind recunoașterea oficială a acestei stări, înlăturarea consecințelor și restabilirea situației anterioare.Nimic nu îl împiedică să sesizeze instanța de judecată pentru obținerea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât, conform art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 "cererea nu este condiționată de sesizarea consiliului" iar hotărârea consiliului nu are nici o valoare probatorie, în fața instanței administrându-se în mod obligatoriu probe pentru dovedirea discriminării (art. 27 alin. 4) - reclamantul are cunoștință deja despre existența discriminării și încearcă să o dovedească în condițiile legii pentru a obține despăgubiri. față de hotărârea Consiliului nu pot afirma că au luat cunoștință de discriminare ca urmare a constatării discriminării față de o persoană aflată într-o situație similară, așa cum am arătat, aceștia luând cunoștință de fapta presupus discriminatorie la data apariției textului de lege care acorda un spor doar anumitor categorii de polițiști.
Pentru aceste considerente se apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune este fondată, reclamantul putând să ceară despăgubiri doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada cuprinsă între 11 decembrie 2004 și 11 decembrie 2007.
Cum acțiunea vizează perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, s-a constatat că cererea este prescrisă pentru perioada 01.09.2002 - 11.12.2004.
Fondul cauzei pentru perioada 11.12.2004 - 31.03.2006:
OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în MO nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție stabilește pentru prima oară în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% în textul art. 28 alin. 4 potrivit cu care "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului național anticorupție.
OUG nr. 43/2002 a suferit numeroase modificări, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară fiind menținut (OUG nr. 24/2004, legea nr. 601/2004 - art. 28 alin. 5) până la apariția OUG nr. 27/2006 care îl abrogă potrivit art. 41 lit. e) începând cu luna aprilie 2006 (07.04.2006) - art. 40 din ordonanță.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art. alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție presupune același regim juridic pentru situații identice. Totodată, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamanții invocă în apărare Hotărârea Consiliului Național pentru combaterea discriminării nr. 219/2007. Această hotărâre nu are, așa cum s-a arătat deja, nici o valoare probatorie față de prevederile art. 27 alin. 4 din OUG nr. 137/2000.
În speța de față avem de a face cu următoarea situație:
- sporul de 30% se acordă ofițerilor de poliție judiciară în temeiul OUG nr. 43/2002 determinat de detașarea lor și numirea cu respectarea unor criterii impuse de lege, în DNA, reclamantul neputând să beneficieze de aceeași salarizare ca unei persoane detașate într-o altă structură, neaflându-se în aceeași situație.
În concluzie, instanța reține că nu există o discriminare între reclamant și ofițerii de poliție judiciară detașați în DNA, situațiile lor nefiind identice.
Nu în ultimul rând trebuie să amintim textul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pe care se întemeiază acțiunea, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".
Astfel, drepturile de natură salarială nu pot fi acordate decât în temeiul unei legi care le prevede. În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 nu pot fi acordate decât despăgubiri în cazul în care se constată existența unei discriminări, iar repararea prejudiciului poate presupune ca aceste despăgubiri să fie egale (sau nu ) cu drepturile salariale acordate diferențiat.Din acest punct de vedere, criticile recurentului Inspectoratul de Poliție al Județului T, sunt întemeiate.
În ceea ce privește art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, și Curtea Constituțională a stabilit că textul este neconstituțional "în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente instanța a admis recursul pârâților, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție detașați în DNA, cererea fiind și prescrisă pentru o parte din perioadă.
Pe cale de consecință, nu se mai pune problema efectuării mențiunilor în carnetul de muncă.
Recursul declarat de către reclamant a fost constatat nul potrivit art. 306 alin. 1.pr.civ.
Instanța a menținut dispozițiile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a IGPR și respingerea cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul promovat în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant și intimat HG, cu domiciliul în T,-,.39,.31, județ T, împotriva încheierii din data de 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Admite recursurile promovate în contencios administrativ de recurenții pârâți și intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul General al Poliției, cu sediul în B, sector 5,-, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.591/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, intimatul, cu domiciliul în T,-,.39,.31, județ T cu obiect drepturi salariale.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 11.12.2004.
Respinge ca nefondată acțiunea pentru restul perioadei precum și cererea de efectuare a mențiunilor în cartea de muncă.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 Octombrie 2008
Jud.fond-;
Tehnored.jud.-/21.11.2008
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
