Alte cereri. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.551
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentă SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 161/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Activitatea de Control Fiscal din cadrul A și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimați consilier juridic, lipsă revizuienta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a intimaților și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.02.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, SC Srl, județul A, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 161/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Examinând cererea de revizuire formulată Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 161/13.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 2728/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-: a modificat sentința civilă recurată și a respins acțiunea reclamantei
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta a contestat în justiție decizia nr. 93/16.05.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina, precum și decizia nr. 759/19.04.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, (prin care s-a respins contestația formulată de împotriva deciziei nr. 93/16.05.2006).
Prin actele respective organele fiscale au refuzat cererea reclamantei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 31.819 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă facturii nr. -/14.12.2005, (atașată la fila 46 din dosarul Tribunalului Arad ).
S-a reținut că a solicitat - prin decontul aferent lunii decembrie 2005, deducerea taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 31.819 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă facturii nr. -/14.12.2005.
Totodată, prin factura de stornare nr. -/22.02.2006 (atașată la fila 120 din dosarul Tribunalului Arad ), petenta a anulat factura nr. -/14.12.2005.
Organele fiscale au reținut, de asemenea, că reclamanta a obținut certificatul de scutire de taxă pe valoarea adăugată nr. 20/16.02.2006 (atașat la fila 71 din dosarul Tribunalului Arad ).
Prin certificatul nr. 20/16.02.2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa cordat scutirea de TVA pentru pentru bunurile livrate și pentru serviciile prestate de contractorul în baza contractului nr. 1201/2005, în valoare de 58.800 euro.
Instanța de recurs a reținut că factura nr. -/14.12.2005 s-a făcut în baza contractului nr. 1201/2005 încheiat de cu
De asemenea, instanța de recurs a reținut că în luna ianuarie 2006, a solicitat, prin decontul de TVA, rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătite în baza facturii respective.
Ulterior, însă, stornează factura pentru care a solicitat rambursarea TVA, invocând faptul că, potrivit certificatului nr. 20/16.02.2006, beneficiază de scutirea de TVA pentru serviciile prestate de contractorul în baza contractului nr. 1201/2005.
Instanța de recurs a constatat constată că - după ce a solicitat rambursarea TVA - a revenit, a anulat factura respectivă și a invocat scutirea de la plata TVA.
În aceste condiții, instanța de recurs a apreciat că nu mai poate beneficia de rambursarea TVA în baza unei facturi stornate, în privința căreia și-a manifestat intenția de a beneficia de scutirea de la plata TVA.
Instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 6 alin. 2 din Normele privind aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine - anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1880/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2005 - "beneficiarii înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care nu au solicitat certificate de scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru contractori și subcontractori, au dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate realizării obiectivelor și proiectelor finanțate din fondurile prevăzute la art. 1 și 2".
Din acest text legal a rezultat că dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată poate fi exercitat de beneficiarii finanțărilor din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine sau de organisme internaționale care nu au solicitat certificate de scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru contractori și subcontractori. Or, în speță, a solicitat și a obținut certificatul nr. 20/16.02.2006, prin care beneficiază de scutirea de TVA pentru serviciile prestate de contractorul în baza contractului nr. 1201/2005.
Instanța de recurs a reținut că, într-adevăr, factura nr. -/14.12.2005 a fost emisă anterior obținerii certificatului de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată, însă reclamanta a înțeles să beneficieze de această scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată și cu privire la serviciile prestate de și menționate în factura nr. -/14.12.2005, procedând la anularea acestei facturi - respectiv la stornarea acesteia, prin factura nr. -/22.02.2006 (atașată la fila 120 din dosarul Tribunalului Arad ), urmată de emiterea unei noi facturi, la aceeași dată, în care menționa aceleași date ca și în factura stornată, inclusiv aceeași valoare.
În aceste condiții, instanța de recurs a apreciat că nu se poate reține posibilitatea de a beneficia atât de deducerea taxei pe valoarea adăugată plătite în baza facturii anulate, cât și de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru aceeași operațiune economică.
Instanța de recurs nu a acceptat opinia reclamantei, care susține că, fiind în discuție o cerere de rambursare de taxă pe valoarea adăugată pentru trimestrul IV al anului 2005, stornarea efectuată în anul 2006 trebuia luată în considerare cu prilejul la următorul decont de TVA prezentat pentru trimestrul I al anului 2006. în această privință, instanța de recurs a observat că însăși reclamanta a înțeles să se prevaleze, cu prilejul soluționării prezentei contestații, de operațiunea de stornare efectuată în luna ianuarie 2006. mai mult decât atât, stornarea presupune tocmai anularea, înlăturarea din evidența contabilă a operațiunii economice menționate în factura ca reclamant face obiectul stornării. În aceste condiții, nu se poate reține că factura stornată produce efecte juridice în sensul obținerii unei rambursări de TVA, de vreme ce stornarea conduce la concluzia lipsei de efecte juridice a facturii respective.
Așadar, instanța de recurs a reținut caracterul nefondat al cererii reclamantei de a beneficia de deducerea taxei pe valoarea adăugată plătite în baza facturii anulate nr. -/14.12.2005
Cu privire la estimarea veniturilor realizate de, estimare făcută de organele fiscale datorită constatării lipsei blocurilor de facturi ale reclamantei, instanța de recurs a reținut că organele fiscale au estimat venitul reclamantei în temeiul unei facturi emise în anul 2005.
În acest context, instanța de recurs a constatat că estimarea s-a făcut în baza art. 66 Cod de Procedură Fiscală, având în vedere că a achiziționat un număr de 7 blocuri de facturi (în total 50 de facturi, conform raportului de expertiză), pe care însă nu le-a putut prezenta organelor fiscale și nici nu a justificat sau anunțat dispariția acestora, conform Ordinului nr. 29/2003.
Pentru estimarea veniturilor realizate de în perioada 1.01.2003-31.12.2004, organele fiscale au luat în considerare valoarea medie a facturilor emise de în anul 2005.
Reclamanta a contestat acest mod de calcul, invocând existența unor chitanțe emise de în anul 2004, pe baza cărora reclamanta a susținut că a obținut în anul 2004 un venit total de 1671 RON.
De asemenea, prin raportul de expertiză (la filele 109-111 din dosarul Tribunalului Arad ) s-a reținut acest mod de calcul, rezultând ca valoare medie suma de 167,1 RON pentru fiecare din cele 50 de facturi neprezentate de, cu un total de 8355 RON venit impozabil.
Instanța de recurs a remarcat dificultatea acestei estimări, dificultate determinată de absența datelor contabile relevante.
În privința legislației incidente în cauză, instanța de recurs a reținu că, potrivit art. 65 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1050 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 651 din 20 iulie 2004:
65.1. " bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt:
a) contribuabilul nu depune declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale, inclusiv situațiile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală;
c) contribuabilul nu conduce evidența contabilă sau fiscală;
d) când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative privind operațiunile producătoare de venituri și contribuabilul nu și-a îndeplinit obligația de refacere a acestora.
65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare."
Instanța de recurs a remarcat faptul că art. 65.2 face referire la "documente care sunt relevante pentru impunere", ceea ce implică și credibilitatea documentelor pe baza cărora se face estimarea.
Or, în condițiile dispariției unui număr de 50 de facturi, nu s-a putut reține că acele chitanțe emise în anul 2004 de ar constitui dovada că această societate a înregistrat exclusiv venitul cumulat în aceste chitanțe.
Instanța de recurs a constata că evidența contabilă a este, în mod indiscutabil, deficitară și nu poate fi luată în considerare, de vreme ce nu există posibilitatea verificării ei, n absența documentelor relevante. Aceeași concluzie este valabilă și în cazul bilanțului contabil depus de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice la 2.05.2005, cu privire la anul 2004. Acest bilanț nu poate fi verificat prin raportare la evidența contabilă a societății, întrucât tocmai această evidență lipsește.
De aceea, instanța de recurs a considerat ca nefiind relevant pentru determinarea venitului impozabil bilanțul contabil depus de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice cu privire la anul 2004.
În privința chitanțelor prezentate de reclamantă, instanța de recurs a remarcat faptul că modul de calcul al impozitului prezentat prin raportul de expertiză are drept premisă ideea că unei facturi îi corespunde o singură chitanță și o singură operațiune economică.
Instanța de recurs a constatat că nu există date care să susțină o atare premisă, fiind posibil ca pentru operațiunea economică menționată într-o factură să fie emise mai multe chitanțe pentru efectuarea plăților aferente acestei operațiuni economice.
De aceea, instanța de recurs a considerat eronată această premisă, cu consecința determinării greșite a venitului impozabil înregistrat de reclamantă.
În privința concluziilor reținute de organele de urmărire penală cu prilejul investigării infracțiunii de "evaziune fiscală" pretins săvârșită de reprezentanta, instanța de recurs a observat că soluția de scoatere de sub urmărire penală a fost justificată pe considerentul că acel calcul estimativ al venitului impozabil "nu are la bază nici un element probator, respectiv nu a fost dovedit faptul că societatea ar fi realizat venituri".
Instanța de recurs a admis că nu există o dovadă concludentă a existenței veniturilor realizate de reclamantă în perioada respectivă și că acest dubiu profită reprezentantei, date fiind dispozițiile garantării prezumției de nevinovăție.
Pe de altă parte, această prezumție nu operează în materia estimării veniturilor nedeclarate și neverificabile ale unui contribuabil.
Dimpotrivă, art. 67 Cod de Procedură Fiscală (fostul art. 66) impune obligativitatea estimării acestor venituri în toate situațiile.
Mai mult decât atât, instanța de recurs a constatat că reclamanta este responsabilă pentru lipsa evidențelor contabile certe, pe baza cărora s-ar fi putut determina aceste venituri.
Nu numai că nu a prezentat un număr de 50 de facturi, dar nici nu a respectat dispozițiile legale edictate pentru ipoteza sustragerii sau pierderii acestor facturi - aspecte recunoscute, de altfel, de către reclamantă.
În aceste condiții, nu poate pretinde organelor fiscale să ia în considerare alte documente emise de aceeași societate cu privire la situații și date care nu pot fi verificate. instanța de recurs a subliniat că poartă întreaga răspundere pentru lipsa de credibilitate a documentelor și evidențelor prezentate, de vreme ce veridicitatea acestor înscrisuri nu a putut fi verificată tocmai datorită neglijenței manifestate de în înregistrarea și evidențierea veniturilor impozabile
În aceste condiții, instanța de recurs a reținut că singurele documente relevante care pot fi luate în considerare sunt cele care evidențiază veniturile pentru anul 2005, astfel cum au reținut organele fiscale.
În consecință, instanța de recurs a apreciat ca fiind nefondată contestarea modului de stabilire prin estimare a venitului obținut de, astfel cum a fost menționat în decizia de impunere contestată.
Instanța de recurs a considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că reclamanta are dreptul de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 31.819 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă facturii nr. -/14.12.2005, în condițiile în care reclamanta și-a manifestat opțiunea de a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunea economică menționată în această factură.
De asemenea, instanța de recurs a considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că la estimarea veniturilor impozabile ale reclamantei aferente perioadei 1.01.2003-31.12.2004 se impune luarea în considerare a bilanțului contabil depus de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice la 2.05.2005, cu privire la anul 2004, precum și calcularea acestor venituri în funcție de valoarea menționată în unele chitanțe emise de reclamantă în anul 2004, în condițiile în care singurele date certe în privința venitului anual obținut de reclamantă sunt cele privind valoarea medie a facturilor emise de în anul 2005.
În aceste condiții, instanța de recurs a reținut, așadar, că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, deci, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Instanța de recurs a admis, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 2728/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și rejudecând cauza, a modificat sentința civilă recurată și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând legalitatea actelor fiscale atacate în justiție de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri SC SRL a formulat cerere de revizuire.
Curtea observă că revizuirea este o cale extraordinară de atac prim care în cazurile anume prevăzute de lege, se poate ataca o hotărâre rămasă definitivă, cerându-se retractarea și pronunțarea unei noi soluții, motivele de revizuire fiind cele arătate în art. 322 Cod procedură civilă:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
În privința cererii de revizuire formulată de revizuientă SC SRL, Curtea constată că, pe de o parte, cererea este fundamentată în drept pe prevederile art. 323 Cod procedură civilă și pe cele ale art. 21 din Legea nr. 554/2004, texte de lege care se referă la instanța competentă să soluționeze o cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești (art.323) și la cazul special de revizuire în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, motiv care se adaugă, în materia contenciosului administrativ celor enumerate în Cod procedură civilă (art. 322).
Curtea mai constată că cererea de revizuire formulată de SC SRL nu este motivată. Cu toate că revizuientă a indicat în cuprinsul cererii sale adresate Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 29.02.2008 că va formula motivele de revizuire după redactarea deciziei civile atacate, nu a făcut acest lucru. În cauză a fost fixat un prim termen de judecată la data de 19.03.2008, la dosar, fiind înregistrată o cerere de amânare, din data de 18.03.2008 (fila 8), în vederea angajării unui apărător, de către revizuientă, cerere în care a arătat că decizia civilă nr. 161/13.02.2008 nu era redactată. În această situație, Curtea a amânat judecarea cauzei la data de 16.04.2008 pentru a da posibilitatea revizuientei de a-și motiva cererea. La termenul de judecată din 16.04.2008, Curtea observând că SC SRL nu a motivat cererea de revizuire, decizia civilă nr. 161/13.02.20087 pronunțată în dosarul nr- fiind redactată din data de 20.02.2008, a amânat din nou judecarea cauzei, fixând termen la 14.05.2008. La fiecare din cele trei termene de judecată acordate de instanță, revizuienta a fost legal citată, de fiecare dată citația fiind comunicată doamnei, administratorul SC SRL, care a semnat de primire, a indicat calitatea în care a primit citația și a menționat seria și numărul actului de identitate. De asemenea, Curtea mai constată că hotărârea atacată fiind definitivă și irevocabilă nu se comunică, iar partea interesată - SC SRL - nu a formulat o cerere temeinic motivată, astfel cum pretinde art. 21 din Legea nr. 554/2004, pentru a i se comunica hotărârea.
În ceea ce privește invocarea de către revizuientă a încălcării priorității dreptului comunitar, Curtea reține că în această materie judecătorul român este judecător comunitar ordinar, el trebuind să observe respectarea următoarelor principii:
- principiul efectului imediat al dreptului comunitar: norma de drept comunitar dobândește, automat, statutul de drept pozitiv în ordinea internă a statelor, fără a fi necesară o procedură de receptare ;
- principiul efectului direct al dreptului comunitar: dreptul comunitar creează drepturi și obligații în mod direct particularilor, care sunt subiecte ale dreptului intern, si nu doar statelor, care sunt subiectele clasice ale dreptului internațional;
- principiul primatului dreptului comunitar: normele comunitare, indiferent de rangul lor, au forță juridică superioară celor naționale și primează în raport cu ultimele, în cazul unui conflict.
Curtea constată însă că revizuienta doar a menționat în cererea formulată prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, fără însă a indica norma/normele de drept comunitar care să fi fost încălcate de judecătorul cauzei cu prilejul soluționării recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 2728/20.XI.2007 a Tribunalului Arad, mențiune insuficientă pentru a demonstra că revizuirea este întemeiată din acest punct de vedere.
Față de cele ce preced, Curtea constată că cererea de revizuire formulată de revizuienta SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 161/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, este nefondată și urmează să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 161/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./29.05.2008
Tehnored. /09.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:, .
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
