Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 553/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.553
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T împotriva sentinței civile nr. 168/12.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție T și intervenientul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru chematul în garanție recurent consilier juridic, pentru reclamantul intimat se prezintă consilier juridic, lipsă pârâții intimați și intervenientul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a chematului în garanți intimat Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reprezentanți părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta chematului în garanție recurent solicită admiterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.168/12.II.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Cadrul - Biroul Teritorial Timiș, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului T; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de; a obligat în solidar pârâții la plata către membrii de sindicat individualizați în tabelul aflat la filele 5-34 din dosarul nr- al Curții de apel Timișoara, atașat prezentului dosar ( din care vor fi excluși cei cinci membrii de sindicat care au renunțat la judecată:, Și ) - Tabel care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și către intervenientul în interes propriu, a primei de concediu pe anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe 2005, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor B; a obligat chematul în garanție să aloce sumele necesare efectuării plății; a luat act de renunțarea la judecată formulată de membrii de sindicat:, și.
În motivare s-a reținut că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial Timiș este constituit din personalul angajat în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție T, membrii acestuia fiind individualizați în tabelele anexă depuse în dosarul Curții de Apel Timișoara nr-, la filele 5-29, respectiv, 30 - 34 dosar.
Cu privire la toți membrii de sindicat individualizați în Tabelul aflat la filele 5 - 34 din dosarul Curții de Apel Timișoara nr- în număr de 1.649 de membrii - din care au fost excluși cei cinci membrii care au renunțat la judecată -, președintele sindicatului, prezent în fața instanței de fond, a precizat că sunt îndeplinite condițiile pentru plata drepturilor solicitate prin acțiune, stare de fapt necontestată de către celelalte părți, în sensul că toți membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici cu statut special potrivit dispozițiilor Legii nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, fiind polițiști în cadrul Biroului Teritorial Timiș. Aceeași situație se regăsește și în privința intervenientului în interes propriu, acesta având calitatea de comisar de poliție în cadrul
Potrivit art.37 al.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendata succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr. 379/2005.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională reclamantul, respectiv membrii de sindicat, beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% (în funcție de vechime) din salariul de bază. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin.(l) din Ordonanța de Urgență nr. 118/28.11.2004.
Tribunalul Timișa admis acțiunea astfel cum a fost formulată; a admis cererea de intervenție în interes propriu; iar în temeiul art. 60 și urm. Cod procedură civilă, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, pe care l-a obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În cauză a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B solicitând să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare se arată că eronat s-a admis cererea de chemare în garanție pentru că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60-63 Cod procedură civilă, respectiv, instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. Astfel încât, pe cale de consecință, solicită instanței respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca inadmisibilă.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții pe care nu le regăsim în cauza de față.
Recurentul învederează instanței că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamantului sumele solicitate nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând dintr-un raport de serviciu sau contract de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite bugetare, iar conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice:
"Art.47 Principii în execuția bugetară -
3) Alocațiile pentru cheltuieli de personal, aprobate de ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
4) Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol."
Ca urmare, raportat și la dispozițiile art.18 alin.2 lit.b și art.28 lit.e din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice, numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, și astfel, se putea vorbi doar de admisibilitatea unei eventuale cereri de chemare în garanție a Guvernului României formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative (ordonator principal de credite bugetare), și nicidecum despre admisibilitatea unei cereri directe de chemare în judecată sau în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor B formulată de către reclamantă sau de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care nu are absolut nici o bază legală referitoare la elaborarea și execuția bugetului anual de stat.
Mai mult, învederează instanței că doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor, și angajatul - reclamant în litigiu.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, acesta se admite, se modifică sentința civilă nr. 168/12.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în sensul că se respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și se vor menține în rest dispozițiile sentinței, pentru că:
Așa cum rezultă din dosar, Tribunalul Timișa admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în temeiul art.60 și urm. Cod procedură civilă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului intimat Inspectoratului Poliție al județului T, iar drepturile bănești le sunt plătite de Inspectoratul Poliție al județului T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T împotriva sentinței civile nr. 168/12.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.05.2008
Tehnored. /10.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
