Anulare act administrativ fiscal. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 549
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 179/CA/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 și Prefectul Județului T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin întâmpinare pârâta intimată intimați Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 26.11.2007,reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 și Prefectul Județului T, admiterea acțiunii introductive, anularea/revocarea în totalitate a adresei nr. 12278//d1 din data de 08.10.2007, respectiv adresei nr. 13515//d1 din 02.11.2007 emise de către Instituția Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003, modificată, obligarea prefectului la plata către reclamantă a despăgubirilor materializate în daune cominatorii, în cuantum de 400 lei pe zi de întârziere din momentul introducerii cererii de executare de bună voie a sentinței civile nr. 6014/2007emisă de Judecătoria Timișoara și formulată de către reclamantă în data de 08.10.2007, către Instituția Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003, modificată, până în momentul executării sentinței civile, prin emiterea unei hotărâri în baza Legii nr..290/2003, modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că la data de 20.02.2007 a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003, respectiv Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 290/2003 modificată, prin intermediul cărei a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâților să emită o hotărâre în baza căreia să admită sau să respingă cererea în conformitate cu dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 290/2003 modificată. Reclamanta a subliniat că a depus cererea la Instituția Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a legii nr. 290/2003 încă din 16.01.2004, iar termenul de soluționare a cererii a fost de 6 luni de la înregistrare. Față de faptul că această instituția nu a răspuns la cererea formulată, reclamanta a formulat acțiune împotriva acesteia.
Instanța de fond a stabilit, în mod irevocabil, obligarea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, la emiterea unei hotărâri, iar față de Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 290/2003 modificată, instanța s-a pronunțat pe calea excepției, și anume că aceasta nu are calitate procesuale pasivă.
Față de aceste considerente reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003, care prin adresa nr. 12278//d1, a arătat că a pus în aplicare dispozițiile Legii nr. 290/2003, în sensul că și-a declinat competența de soluționare către Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 290/2003. Astfel, fără să aplice dispozitivul sentinței civile nr. 6014/2007 l-a încălcat, deoarece prin instanță se stabilise că Comisia Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă, deci nu are competență materială să soluționeze cererea reclamantei. Reclamanta a arătat că pârâta Instituția Prefectului, a realizat un abuz de drept nepunând în aplicare dispozitivul sentinței civile nr. 6014/2007 și a formulat acțiune împotriva pârâtei Instituția Prefectului conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, iar aceasta în loc să repare greșeala a emis o nouă adresă cu nr. 13515//d1, prin care se stipulează că această instituție a aplicat dispozitivul sentinței civile nr. 6014/2007, prin declinarea de competență realizată.
Reclamanta a învederat că astfel s-a ajuns să nu poată obține un drept recunoscut de lege, de la formularea cererii trecând aproximativ 4 ani, motiv pentru care cererea privind despăgubirile este perfect legală.
S-a mai arătat că reclamanta a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2286/2007 în termenul legal la Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților. Reclamanta a subliniat că s-a ajuns la situația ca instituții ale statului să nu respecte titluri executorii emise de instanța de judecată, iar în drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 290/2003 modificată.
Prin sentința civilă nr. 179/13.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 și Prefectul Județului T, având ca obiect Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul Județului T, a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că adresele solicitate a fi anulate au fost emise de către pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003, din cadrul Instituției Prefectului Județul T și nu de către Prefectul Județului
Prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea/revocarea în totalitate a adresei nr. 12278//d1 din data de 08.10.2007, respectiv a adresei nr. 13515//d1 din 02.11.2007 emise de către Instituția Prefectului - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003, modificată, acte aflate la filele 7 și 10 dosar tribunal, prin care s-a comunicat reclamantei că s-a emis hotărârea nr. 276/11.07.2007 privind declinarea competenței de soluționare a dosarului nr. 769/16.01.2004 în favoarea Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 a Municipiului Adresele comunicate reclamantei de pârâta 1 nu reprezintă acte administrative în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definește actul administrativ, ca fiind -,actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă răspunsuri care nu produc efecte juridice, în sensul de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice.
În speța dedusă judecății, actul administrativ care produce efectele prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, este Hotărârea nr. 276/11.07.2007 emisă de pârâta 1 și aflată la fila 14 din dosarul tribunalului, însă reclamanta nu a solicitat anularea acestui act.
Astfel instanța de fond a respins acțiunea reclamantei față de pârâta Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 ca neîntemeiată și față de pârâtul Prefectul Județului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă arată că hotărârea instanței de fond încalcă prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art. 126 al. 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil.
Recurenta arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, așa-zisa motivare rezumându-se la o singură frază, ce nu are legătură cu subiectul judecății.
Instanța de fond dat fiind faptul ca în cadrul considerentelor a reținut că temeiul de drept sau juridic al acțiunii este reprezentat de art. 24 din Legea nr. 54/2004, a relevat faptul că nu a știut efectiv care este obiectul cererii, care este obiectul dedus judecății atâta timp cât în cadrul cererii introductive a menționat expres temeiul de drept pentru fiecare petit al cererii.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a nesocotit prevederile art. 6 paragraful 1, 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în care este prevăzută obligativitatea motivări hotărârilor judecătorești, atât în ceea ce privește starea de fapt cât și cea de drept, pentru ca justițiabilul să-și dea seama despre justețea hotărârii și de șansele de a mai formula o cale de ataca împotriva acesteia.
Recurenta mai arată că hotărârea primei instanțe a fost dată prin încălcare depozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece a considerat că adresele comunicate de către instituția prefectului către reclamantă nu sunt acte administrative. Reclamanta arată că art. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 52 din Constituția României, explică faptul că legea are în vedere instituția interesului în sens substanțial, material, iar nu în sens procesual. Încălcarea, nesocotirea drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei are ca efect nașterea interesului în sens procesual, prin interes înțelegându-se folosul practic, material care se obține ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată.
Interesul legitim în cadrul Legii nr. 554/2004 se confundă juridic cu dreptul subiectiv, astfel încât atâta timp cât dreptul subiectiv constă în posibilitatea subiectului activ de a avea el însuși o anumită conduită, posibilitatea subiectului activ de a pretinde o anumită conduită de la subiectul pasiv, să dea, să facă ceva, în caz contrar de a recurge la forța de constrângere a statului dacă dreptul este nesocotit sau încălcat este absurd să se rețină că cererea nu a făcut obiectul Legi nr. 554/2004.
Dat fiind faptul că art. 5 din Legea nr. 554/2004 specifică cu exactitate actele administrative nesupuse controlului legii contenciosului administrativ, recurenta arată că instanța de fond a încercat eludarea legii.
Dreptul de a accede la instanțele judecătorești este un drept absolut care nu poate fi îngrădit sau limitat, este absurd să se motiveze că adresele comunicate recurentei de către Instituția Prefectului nu îmbracă forma prevăzută de Legea nr. 554/2004 pentru existența actelor administrative unilaterale.
Mai mult art. 126 al.6 din Constituție arată că controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ este garantat cu excepția celor care privesc raporturile cu parlamentul, precum și al actelor cu comandament militar.
Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Prefectul județului T, recurenta arată că în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, acesta se face răspunzător de neexecutarea unor hotărâri judecătorești irevocabile, instanța de fond neînțelegând faptul că în cadrul instituției nici un act care emană de la instituție nu poate să iasă fără semnătura reprezentantului legal, care în speță este Prefectul, iar motivarea precum că adresele au fost emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul prefecturii și nu de prefect este penibilă.
Pârâta intimată Instituția Prefectului Județul T - Comisa Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, motivând că adresele comunicate reclamantei recurente nu reprezintă acte administrative în înțelesul art. 2 al.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă răspunsuri care nu produc efecte juridice, în sensul nașterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în solicitarea formulată de doamna de anulare a două adrese emise de Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003, în datele din 8.10.2007 și, respectiv, din 2.11.2007.
Prin aceste adrese, Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003 a comunicat reclamantei faptul că a pus în aplicare dispozițiile sentinței civile nr. 6014/12.06.2007 a Judecătoriei Timișoara prin emiterea hotărârii nr. 276/11.07.2007, prin care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 290/2003 a municipiului
Instanța de fond a reținut că actele a căror anulare o solicită reclamanta nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece reprezintă răspunsuri comunicate reclamantei, iar nu acte care modifică raporturi juridice între părțile în litigiu.
În privința motivului de recurs referitor la absența motivării sentinței civile recurate, Curtea reține că instanța de fond a expus motivul pentru care a apreciat că actele atacate nu sunt acte administrative, respectiv împrejurarea că reprezintă răspunsuri comunicate reclamantei, iar nu acte care modifică raporturi juridice între părțile în litigiu.
În acest context, nu se poate reține absența motivării soluției recurate.
În privința temeiniciei acestei constatări a instanței de fond, Curtea amintește că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
În raport cu această definiție, Curtea consideră că adresele comunicate reclamantei - a căror anulare a solicitat-o - au semnificația unei corespondențe purtate între doamna și Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Nu se poate reține că prin acele adrese Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003 a respins vreo cerere formulată de reclamantă.
Cât privește cererea de punere în executare a sentinței civile nr. 6014/12.06.2007 a Judecătoriei Timișoara, Curtea constată că prin emiterea hotărârii nr. 276/11.07.2007, Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003 a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 290/2003 a municipiului
Or, în măsura în care reclamanta este nemulțumită de această soluție, are posibilitatea de a solicita anularea acestui act, iar nu a înștiințării comunicate de Comisia județeană T cu privire la această hotărâre.
În privința consecinței lipsei caracterului administrativ al actelor atacate, Curtea precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Din conținutul acestui text rezultă că posibilitatea acționării în justiție aparține exclusiv persoanelor care se consideră vătămate într-un drept al lor ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, "printr-un act administrativ", iar nu prin acte având o altă natură juridică.
Or, Curtea a reținut temeinicia constatării instanței de fond, conform căreia actele a căror anulare o solicită reclamanta nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece reprezintă răspunsuri comunicate reclamantei, iar nu acte care modifică raporturi juridice între părțile în litigiu.
Condiția existenței interesului legitim al persoanei vătămate nu suplinește neîndeplinirea unei alte cerințe prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și anume ca încălcarea acelui drept sau interes legitim să se facă printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Câtă vreme, prin adresele atacate de reclamantă Comisia județeană T de aplicare a Legii nr. 290/2003 nu s-a respins vreo cerere formulată de reclamantă și nici nu s-a modificat vreun raport juridic, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care să legitimeze solicitarea anulării acestor adrese.
În consecință, Curtea constată caracterul nefondat al criticii invocate de recurentă.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând a respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 179/CA/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 179/CA/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./05.06.2008
Tehnored. /13.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
