Alte cereri. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.553/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant - - O,-, parter, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâțiINTREPRINDEREA DE și - DIRECTORUL- O,-, jud. B împotriva sentinței nr.268/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - alte cereri -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - - personal și pentru intimații pârâți INTREPRINDEREA DE și - DIRECTORUL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.225/24.09.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 10.07.2009 plus timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimaților pârâți depune la dosar dovada plății onorariului avocațial. Nu mai are alte cereri.
Recurentul - personal, solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea pârâților la plata daunelor morale și cheltuieli de judecată. Învederează că solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, precum și cheltuielile ocazionate cu înscrisurile depuse în susținerea cererii sale. Mai arată că, solicită ca instanța de recurs să observe cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, nefiind depusă la dosar nici o dovadă în acest sens.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că înscrisurile pe care le-a solicitat reclamantul, sunt înscrisuri cu caracter privat, mai arătând că la dosarul cauzei există dovada achitării onorariului avocațial, chiar dacă instanța de fond a limitat acordarea acestuia, considerând că se impune acordarea acestora.
CURTEA DE APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.268/CA din 8 aprilie 2009, Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul -, cu. loc.O,- parter, jud.B, împotriva pârâților INTREPRINDEREA DE SA, și - DIRECTORUL SA, cu sediile în loc.O,-, jud.
A respins excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele morale și a obligat pe reclamant la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, după cum a arătat și pârâta în concluziile orale, pe de o parte reclamantul este îndreptățit să solicite în fața instanței care judecă litigiul de divorț comunicarea înscrisurilor deținute de către pârâtă, iar pe de altă parte, nu sunt întrunite cerințele Legii nr.544/2001 privind furnizarea informațiilor de interes public, fiind incidente prev.art.12 lit.d din acest act normativ, care exceptează de la accesul liber al cetățenilor datele cu caracter personal, de genul celor cu privire la care a solicitat relații reclamantul în cauză.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța în temeiul art.275 Cod procedură civilă a redus cuantumul acestora până la concurența sumei de 300 lei, apreciind că în raport de complexitatea cauzei suma de 1001 lei solicitată de pârâta SC SA este nejustificat de mare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor solicitate, pentru repararea daunelor morale și materiale pe care i le-au cauzat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, sentința atacată este netemeinică și nelegală, aceasta necuprinzând în totalitate motivele pe care se sprijină, instanța de fond schimbând natura și înțelesul lămurit al actului dedus judecății, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, din cele două capete ale cererii sale de chemare în judecată și anume, nerăspunderea la petiția din 25 august 2008 și refuzul de a-i elibera actele solicitate, arată că instanța de fond s-a ocupat numai de cel de-al doilea capăt, adică de refuzul pârâților de a-i elibera actele solicitate, deși primul capăt era cel principal, iar al doilea subsidiar, decurgând din primul.
Arată că, nu s-a stăruit pentru soluționarea amiabilă a cauzei, astfel cum prevede art.129/1 (2) Cod procedură civilă și că judecătorul nu și-a onorat îndatoririle pe care i le-au impus în mod expres și imperativ prevederile art.129/1 (5) Cod procedură civilă.
Deși art.261 (1) pct.3 Cod procedură civilă, prevede printre altele și aceea că hotărârile vor cuprinde obiectul cererii și susținerile prescurtate ale părților, cu arătarea dovezilor, instanța de fond nu face nici o referire la dovezile pe care le-a administrat, dovezi existente la dosar.
În continuarea motivelor de recurs, recurentul își exprimă opiniile sale personale la adresa diverselor instituții și autorități, precum și la activitatea acestora.
Intimații pârâți INTREPRINDEREA DE SA O și nu au formulat întâmpinare în cauză, dar prin reprezentantul lor prezent în instanță, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
În data de 28.07.2008 recurentul reclamant a formulat către intimata pârâtă o cerere de eliberare a unor acte privitoare pe soția sa, respectiv o adeverință din care să rezulte fără echivoc, calitatea și perioada de timp în care a lucrat în întreprindere și o copie de pe adeverința de studii, eliberată de Universitatea din răspuns la adresa sa, recurentul a revenit cu o nouă cerere la pârâtă la data de 25.08.2009, arătând motivele pentru care solicită actele și răspunsul pe care l-a primit telefonic de la una din angajatele societății.
răspuns la niciuna din cereri, recurentul a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând instanței obligarea pârâtei la comunicarea actelor solicitate, la plata în solidar a unei sume de bani cu titlu de daune materiale și morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cât privește motivul de recurs invocat de recurent, constând în analizarea de către instanța de fond doar a unui capăt de cerere, respectiv refuzul eliberării actelor solicitate și neanalizarea capătului de cerere privitor la nerăspunderea la petiția din 25.08.2008, se reține că este nefondat. Din acțiunea formulată de reclamant nu rezultă că acesta ar fi formulat un capăt de cerere distinct, vizând obligarea pârâtei la formularea unui răspuns la petiția din 25.08.2008, capăt de cerere la care instanța să răspundă separat de restul capetelor de cerere. Acțiunea formulată de reclamant are cele 3 capete de cerere arătate mai sus, iar printre acestea nu se află și cel invocat. De altfel, instanța de fond prin respingerea acțiunii reclamantului, în mod implicit a considerat justificat refuzul pârâtei de a-i comunica reclamantului actele solicitate de acesta atâta vreme cât nu era îndreptățit la primirea lor.
Actele solicitate de acesta de la pârâtă cuprind date cu caracter personal, situație exceptată, potrivit art.12 lit.d din Legea nr.554/2001 de la liberul acces la informațiile de interes public.
Drept urmare, pârâta nu putea fi obligată de instanță la eliberarea acestor acte solicitate de reclamant, atâta vreme cât ele cuprind date personale ale altei persoane fizice, reclamantul putând solicita instanței investite cu soluționarea cererii de divorț, încuviințarea unei cereri de probațiune vizând solicitarea de la pârâtă a actelor respective, în caz de utilitate a probei în speța respectivă.
De asemenea, nefondat este și motivul de recurs privitor la nemotivarea hotărârii atacate, conform dispozițiilor prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, atâta vreme cât considerentele hotărârii cuprind toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv motivele de fapt și de drept ce au dus la pronunțarea soluției.
Cât privește aspectul privind nearătarea dovezilor administrate de reclamant în cuprinsul hotărârii, se reține că și acest motiv este nefondat atâta vreme cât instanța de fond a reținut în hotărâre faptul că reclamantul s-a adresat cu două cereri la pârâtă, la care nu i s-a răspuns, cât și răspunsul oral primit de la una din angajate, la cererea introductivă fiind depuse de reclamant doar aceste înscrisuri ca probe anexe.
. acestor înscrisuri, referitor la fondul cauzei, reclamantul nu a depus vreo altă probă pe care instanța să nu o fi reținut, înscrisul existent la fila 12 vizând un răspuns emis de C către reclamant, privitor la o
reclamație poștală.
De asemenea, nici motivul invocat prin prisma prevederilor art.129 alin.2 Cod procedură civilă nu este fondat, atâta vreme cât litigiul dintre părți nu este unul asupra căruia părțile să poată tranzacționa, ci vizează un refuz de comunicare a unor acte și temeinicia lui, iar poziția pârâtei a fost clar exprimată în cauză, în sensul refuzului de comunicare.
În privința lipsei de rol activ, invocată prin prisma prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă, se reține că motivele de recurs sunt nefondate, atâta vreme cât în cauză au fost administrate toate probele care se impuneau pentru soluționarea cauzei, nici una dintre părți nesolicitând administrarea vreunei alte probe, iar față de obiectul cauzei și starea de fapt învederată de părți, nici nu se impunea ca instanța de fond să pună în discuția părților administrarea altor probe ori clarificarea altor aspecte.
Cu privire la aspectele invocate de recurent în cea de-a doua parte a recursului declarat, cuprinzând opiniile sale personale la adresa diverselor instituții și autorități și la activitatea acestora, instanța de recurs reține că aceste aspecte sunt străine de natura pricinii deduse judecății, neputând fi avute în vedere și analizate de instanță în această cauză.
Drept urmare, instanța de recurs constatând că, motivele de recurs invocate sunt nefondate, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 1100 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea părților intimate, sumă reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul -, împotriva sentinței nr.268/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.11.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. / - 5 ex.
- 25.11.2009
3 com. __________ cu:
-
- INTREPRINDEREA DE SA
-
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
