Anulare act administrativ . Decizia 555/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.555/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B - cu sediul în O, - -, nr.5, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantăBANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - SUCURSALA B- cu sediul în O, - -, nr.8, jud. B împotriva sentinței nr.91/CA din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Sucursala B - consilier juridic, în baza delegației nr.1940/23.09.2009, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 27.10.2009 plus timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante solicită cuvântul asupra recursului, arătând că nu mai are alte cereri.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA DE APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.91/CA din 2 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta BANCA NATIONALA A ROMANIEI - SUCURSALA B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B și în consecință a dispus anularea Hotărârii Consiliului Județean B nr.46 din 29.03.2007 cu privire la aprobarea de principiu a transmiterii în proprietatea publică a județului B și în administrarea Consiliului Județean Bai mobilului din O, - - nr.8.
A obligat pe pârâtă la plata sumei de 12 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Județean B nr. 46 din 29.03.2007 s-a aprobat de principiu transmiterea în proprietatea publică a județului B și în administrarea Consiliului Județean Bai mobilului din O, - - nr. 8, pe baza Raportului de specialitate întocmit de către Direcția generală administrație publică locală - Serviciul cu consilierii și achiziții publice și în temeiul art. 12 alin 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic și cele ale art. 91 alin 1 lit. f din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Din expunerea de motive a Raportului de specialitate nr. 2983/22.03.2007, reiese că pornind de la problemele cu care se confruntă Consiliul județean în domeniul asigurării unor spații pentru sediul aparatului propriu s-a ajuns la concluzia că soluția ar fi trecerea în proprietatea publică a județului B și în administrarea Consiliului județean Bai mobilului ce constituie sediul Băncii Naționale - Filiala B din O, - -, nr. 8.
Din înscrisurile depuse, respectiv contractul încheiat la data de 16 ianuarie 1922, între Statul român în calitate de vânzător și Banca Națională a României, în calitate de cumpărător, precum și din extrasele de carte funciară nr. 4726 nr. topo 608/1 O și nr. 12059 nr. topo 12932 O, rezultă că imobilul casă și teren în suprafață de 1900 mp a fost dobândit de către reclamantă cu titlu de cumpărare și se află în proprietatea sa neîntreruptă de la data dobândirii.
În acest context, adoptarea unei hotărâri prin care se dispune asupra unui bun imobil aflat în proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice, este nelegală. Din cuprinsul acesteia nu reiese, după cum afirmă și reclamanta, în mod transparent care este motivația acestui demers, dacă se urmărește exproprierea sau orice altceva.
De altfel temeiul de drept al hotărârii contestate, îl constituie art. 12 alin 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic care reglementează regimul acestor bunuri și care prevede că "bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local " și respectiv că "darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a - a consiliului județean, - sau a consiliului local".
Prin urmare, textul de lege invocat nu este incident în cauză, se referă la situația bunurilor aflate deja în proprietatea publică, iar susținerea pârâtului în sensul că reclamantei nu i s-a vătămat nici un interes legitim întrucât prin hotărârea contestată nu i s-a diminuat patrimoniul "deoarece s-a aprobat doar în principiu transmiterea imobilului în proprietatea publică", pare cel puțin bizară, de vreme ce chiar pârâta confirmă că nu justifică nici un drept pentru a dispune în mod definitiv sau de principiu vreo măsură cu privire la un bun ce aparține altuia.
În acest context hotărârea apare ca fiind emisă cu exces de putere, întrucât vizează încălcarea unui drept fundamental prevăzut de Constituție în art. 44, respectiv dreptul de proprietate privată, astfel că având în vedere aceste considerente, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța a admis cererea și a dispus anularea Hotărârii Consiliului Județean B nr. 46 din 29.03.2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat pe pârâta aflată în culpă procesuală la plata sumei de 12 lei ce reprezintă taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Consiliul Județean B solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii Consiliul Județean nr.46/2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic prevede că "bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local" și respectiv că darea în administrare se realizează după caz prin hotărâre a consiliului județean, cazul de față, sau a consiliului local.
Consideră că, prin hotărârea consiliului județean nu a fost încălcat nici un drept și nici un interesa legitim al intimatei reclamante, mai mult decât atât prin Hotărârea nr.46/2007 nu s-a dispus vreo diminuare a patrimoniului Băncii Naționale a României - Sucursala B în favoarea Consiliului Județean B, deoarece s-a aprobat în principiu transmiterea în proprietate publică a județului Bai mobilului situat în O,-.
Menționează că, pentru promovarea unei hotărâri de guvern în astfel de cauze, li se solicită o astfel de hotărâre de consiliu județean privind acceptul prealabil privind primirea în proprietate sau în administrare a bunului în cauză. Este vorba despre un acord prealabil pentru eventualitatea că se va pune problema transmiterii acestei proprietăți sau a dreptului de administrare în condițiile legii.
Precizează că, în conformitate cu prevederile legale în materie de drept administrativ, actele administrative de regulă se motivează printr-o expunere de motive condiție îndeplinită și în cauza de față, acest acord fiind un element prealabil emiterii actului administrativ ce converg spre producerea aceluiași efect juridic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Banca Națională a României - Sucursala Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Susținerile recurentei că prin Hotărârea nr.46/2007 nu se dispune vreo diminuare a patrimoniului BNR în favoarea Consiliului județean, deoarece se aprobă în principiu transmiterea în proprietatea publică a județului Bai mobilului situat în O, str.- -, arată că sunt controversate, întrucât dacă BNR nu ar fi promovat această acțiune, am fi în prezența unei exproprieri.
Consideră că, atâta timp cât această hotărâre a fost menținută de Consiliul Județean B în urma plângerii prealabile formulate de către intimată, ea aduce atingere dreptului său de proprietate asupra imobilului din O,-
Apreciază că expunerea de motive anexată Hotărârii nr.46/2007, este sumară, fără a fi susținută de acte care să identifice imobilul cu nr. CF și regimul juridic al proprietății. Motivarea unui act decizional nu este doar o condiție de formă, ci este o condiție de legalitate, ce vizează fondul actului administrativ, iar în această hotărâre nu se identifică sub nici un aspect acest imobil, nu se identifică un nr. de CF, un proprietar, nu se precizează dispozițiile legale în temeiul cărora se face această transmitere în proprietate publică.
În drept a invocat prevederile art.115 - 118 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Consiliului Județean B nr.46/29 martie 2007, s-a aprobat de principiu, transmiterea în proprietatea publică a județului B și în administrarea Consiliului Județean Bai mobilului situat în O, - -, nr.8.
Imobilul ce face obiectul hotărârii atacate este proprietatea tabulară privată a reclamantei intimate Banca Națională a României, astfel cum rezultă din CF nr.4266 nr. top. 608/1 O și nr.12059 nr. top.12932
Recurentul pârât, prin hotărârea de consiliu atacată, a săvârșit un exces de putere, cum în mod judicios a reținut și prima instanță, atâta vreme cât imobilul respectiv nu se află în domeniul public ori privat al statului, ci în proprietatea privată a unei persoane juridice.
Asupra unui asemenea bun, autoritatea locală nu poate exercita prerogativele și drepturile conferite de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998, reținut ca temei al hotărârii, atâta vreme cât bunul respectiv nu face parte din domeniul public.
Aceste dispoziții legale cuprinse la art.12 din Legea nr.213/1998 nu au incidență în cauză, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Nu pot fi reținute ca fondate motivele de recurs invocate, în sensul că hotărârea atacată ar fi legală, deoarece ea exprimă doar un acord de principiu care nu încalcă drepturile reclamantei, atâta vreme cât potrivit dispozițiilor legale, autoritatea publică nu poate dispune de bunurile aflate în proprietatea privată a altor persoane, nici în principiu și nici în alt fel, cu excepția cazurilor de expropriere. Ori, în speță nu s-a invocat existența unei asemenea situații, ci s-a invocat doar faptul că autoritatea și-a dat acordul de principiu, de transmitere a proprietății unei alte persoane, în proprietate publică, pentru o situație ipotetică care s-ar putea produce sau nu, într-un viitor oarecare.
Un asemenea acord de principiu, privind un bun proprietatea altei persoane, garantat de normele constituționale - art.44 din Constituție, nu poate fi considerat ca fiind legal, atâta vreme, cât nu are la bază nici o dispoziție legală care să-i permită o asemenea manifestare de voință asupra bunurilor altcuiva.
În consecință, este evident excesul de putere cu care a fost emisă hotărârea din litigiu, exces manifestat de autoritatea emitentă a actului contestat.
În situația în care în viitor se va pune problema ca prin vreunul din mijloacele prevăzute de lege să-i fie luată proprietatea reclamantei intimate și ca să fie trecută în proprietatea publică a județului, abia atunci, după demararea demersurilor prevăzute de lege, recurenta va fi îndreptățită să-și exprime acordul sau dezacordul la trecerea respectivă.
Însă, la acest moment, în lipsa unor asemenea demersuri legale, recurenta nu este îndreptățită de a-și exprima nici un fel de acord în privința unui bun care nu se află în domeniul public, ci în proprietatea privată a unei persoane juridice.
Drept urmare, instanța recurs reține că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată menținută în totalitate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat de partea intimată, iar partea recurentă care a căzut în pretenții nu este îndreptățită la acordarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentulCONSILIUL JUDEȚEAN B,împotriva sentinței nr.91/CA din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.11.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. / - 4 ex.
- 23.11.2009
2 com. __________ cu:
- Consiliul Județean
- Banca Națională a României - Sucursala
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
