Obligare emitere act administrativ. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.2214/111//CA/2008
DECIZIA NR.551/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul, domiciliat în O, str. -. -, nr.44,.A,.1, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăPRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în O, nr.1, jud. B împotriva sentinței nr.274/CA din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - obligare emitere act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24/22.10.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/04.10.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, reclamantul nu a depus la dosar înscrisurile privind degradarea imobilului, înscrisuri cu privire la care s-a obligat a le depune la dosar la termenul anterior, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentului învederează instanței că, recurentul este imobilizat la pat, nu poate depune înscrisurile la care s-a făcut referire. Nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța,nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate cu recurs, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant. În esență învederează instanței că, în prezenta cauză este vorba de o situație mai deosebită, respectiv că reclamantul este tutore pe seama fiului său, care a moștenit o locuință pe str. - - și una pe str. -, acesta fiind internat medical, iar reclamantul a achitat toarte cheltuielile ocazionate cu efectuarea succesiunii, ambele imobile fiind însă în stare de degradare. Reprezentanții pârâtei, chiar dacă au constatat că imobilele se află în stare de degradare, nu au luat în calcul că se impune o investiție serioasă, iar reclamantul și fiul acestuia neavând nici o posibilitate de a face investițiile necesare renovării. Consideră că măsura încuviințării vânzării, după scăderea datoriilor, din suma rămasă ca preț, se poate cumpăra un apartament pe seama interzisului, mai arătând și că pârâta nu a luat în calcul nici tratamentul care îi este aplicat interzisului care este la, tratament care constă în tranchilizante și sedative, fiind un tratament complicat. În concluzie, apreciază că se impune înstrăinarea imobilelor, pentru a se putea acoperi cheltuielile, plata datoriilor, pentru care există chitanțe, facturi,etc.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.274/CA din 9 aprilie 2009, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din adresa nr.-/07 aprilie 2008, aflată la fila 4 dosar, rezultă că anterior formulării acțiunii în instanță, reclamantul s-a adresat cu o cerere pârâtei pentru încuviințarea vânzării imobilului în discuție, fiind astfel îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că, imobilul situat în O,-/A, înscris în CF 15487 O nr.top 6264/10, constând în casă de locuit și teren aferent construcției, se află în proprietatea tabulară numitului cu titlu de moștenire.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că, proprietarul tabular al imobilului suferă de schizofrenie paranoidă și este internat ca bolnav psihic periculos la Spitalul de Psihiatrie.
Pe considerentul că imobilul în discuție se degradează în timp, și că în prezent se află într-o avansată stare de degradare, reclamantul în calitate de tutore al fiului său bolnav a solicitat aprobarea Autorității Tutelare de înstrăinare a acestui imobil.
Conform art.127 alin.2 coroborat cu art.147 din Codul Familiei Autoritatea Tutelară poate dispune vânzarea bunurilor bolnavului interzis în cazul în care, veniturile acestuia nu sunt îndestulătoare pentru a acoperi cheltuielile pentru întreținerea și administrarea bunurilor acestuia, iar conform art.149 alin.1 din Codul Familiei se pot vinde bunurile bolnavului interzis pentru a se obține fondurile bănești necesare îngrijirii sale pentru a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătății condițiile de viață.
Întrucât starea de sănătate a bolnavului psihic impune îngrijirea spitalicească a acestuia și ținând cont de faptul că îngrijirea bolnavului se realizează într-o instituție spitalicească astfel încât fondurile necesare întreținerii acestuia se suportă exclusiv din bugetul asigurărilor sociale de stat, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Codul Familiei pentru aprobarea și respectiv încuviințarea înstrăinării imobilului pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale bolnavului interzis. Mai mult, din reclamația nr.-/07 februarie 2008 aflată la fila 25 dosar, rezultă că bolnavul interzis, nu este vizitat la spital de către tatăl său și că a refuzat încuviințarea vânzării bunurilor sale imobile.
Din aceste considerente instanța a apreciat că înstrăinarea imobilului aflat în proprietatea bolnavului interzis nu-i profită acestuia, existând riscul ca reclamantul să nu utilizeze banii obținuți din înstrăinarea imobilului pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale fiului său.
În ceea ce privește facturile fiscale și chitanțele depuse la dosar de către reclamant, instanța a constatat din examinarea acestora că o mare parte dintre facturi nu au fost emise pentru suportarea cheltuielilor avute cu întreținerea imobilului în discuție și nici cu cheltuielile ocazionate cu înmormântarea mătușii bolnavului interzis.
Față de aceste motive, văzând în drept și disp. art.149 din Codul Familiei, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei să încuviințeze înstrăinarea imobilului proprietatea personală a bolnavului interzis, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, fiul său proprietar tabular al imobilului din discuție este internat ca bolnav psihic periculos la spitalul de Psihiatrie, astfel încât acesta neavând venituri pentru întreținerea locuinței moștenite de la sa, toate cheltuielile ocazionate cu efectuarea dezbaterea moștenirii și respectiv cu reparațiile și întreținerea imobilului au fost suportate de către reclamant. Întrucât imobilul se află într-o stare de degradare accentuată se impune înstrăinarea acestuia, iar banii dobândiți să fie folosiți pentru întreținerea fiului său proprietar tabular.
Reclamantul mai arată că, a cheltuit aproximativ 20.000 Ron cu procedura succesiunii notariale și achitând facturi restante rămase de la fiului său, sumă pe care nu și-o mai poate recupera și nemaiavând alte surse financiare este în imposibilitate de a mai asigura întreținerea imobilului aflat în proprietatea tabulară a fiului său.
Mai arată și că, instanța de fond a motivat poziția sa de respingere a acțiunii pe considerentul că înstrăinarea imobilului nu ar profita interzisului și că nu s-ar îmbunătăți condițiile de viață ale acestuia. Consideră că, este necesară efectuarea unei anchete sociale pentru a se vedea modul în care este îngrijit interzisul la, contribuția fiului său, care se deplasează lunar la, pentru a suplimenta alimentația și a îmbunătății modul de viață ale interzisului.
Apreciază că, refuzul primăriei constituie pe lângă vătămarea intereselor persoanei și un abuz, în concluzie considerând că se impune efectuarea vânzării pentru a se putea acoperi celelalte cheltuieli.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal.
În motivare se arată că instanța de fond a apreciat în mod corect starea de fapt și de drept și de asemenea că, îngrijirea bolnavului se realizează într-o instituție spitalicească, fondurile necesare întreținerii acestuia fiind suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului,se constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu există temeiuri pentru se încuviința vânzarea bunurilor interzisului.
Potrivit art.127 al.2 Codul familiei "cheltuielile necesare pentru întreținerea minorului si administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. In cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelara va dispune vânzarea bunurilor minorului.",iar potrivit art.130 "Autoritatea tutelară va acorda încuviințarea, numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor."
De asemenea art. 149 din același act normativ prevede că "este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viată. În acest scop, se vor întrebuința veniturile si la nevoie toate bunurile celui pus sub interdicție."
Analizând motivele invocate de recurent în susținerea cererii sale de autorizare a vânzării imobilului se constată că acestea nu se circumscriu dispozițiilor legale.
Astfel din probele administrate în dosar nu rezultă că vânzarea casei ar fi necesară pentru îngrijirea, vindecarea sau îmbunătățirea condițiilor de viață ale interzisului,acesta aflându-se într-o instituție spitalicească,iar fondurile necesare îngrijirii acestuia se suportă din fondul asigurărilor sociale.
În ceea ce privește susținerea recurentului,potrivit căreia face cheltuieli lunare pentru îmbunătățirea condițiilor în care trăiește interzisul, aceasta nu poate fi avută în vedere atâta timp cât nu a fost dovedită.
Relativ la faptul că reclamantul suportă din veniturile proprii cheltuielile necesare administrării bunurilor,Curtea reține că,așa cum a arătat și instanța de fond, că suma dovedită este mult mai mică decât cea invocată de 20.000 lei.
De asemenea,cu privire la același aspect, măsura vânzării imobilului în valoare de 90.000 euro apare vădit disproporționată față de sarcinile imobilelor,recurentul putând recurge și la alte modalități de exploatare a acestora, aducătoare de venituri și care ar fi în măsură să acopere cheltuielile de administrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.274/CA din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 24.11.2009
Jud. fond
Tehnoredact. -
4 ex./ 24.11.2009
2 com./
1., domiciliat în O, str. -. -, nr.44,.A,.1, jud.
2. PRIMĂRIA MUNICIPIULUI cu sediul în O, nr.1, jud. B
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
