Alte cereri. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.702/CA
Ședința publică de la 22 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1771 din 7 august 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliat în orașul B,-,.20,.4, județul T, domiciliat în orașul B,-, Bl.6+,. B,.2,județul T, domiciliat în orașul B,-, Bl.60,. C,.9, domiciliat în comuna, sat, cu reședința în comuna,-, județ, și, domiciliat în orașul B,-, județ T, intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, B, sector 1, nr.1A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B, sector 5,-, având ca obiect alte cereri drepturi salariale.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 15 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de pronunțare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2008,când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1771/07.08.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții -, G, și în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligați pârâții MIRA și IPJ T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr. 38/2003 și prima de concediu pentru perioada 2004-2005, actualizate cu rata inflației la data plății.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admisă.
Tribunalul Tulceaa fost investit cu cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâților IPJ T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata sporului de fidelitate prev. de art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare, pentru sumele cuvenite perioadei 01.01.2005 - 30.09.2005 pentru reclamanții -, și G, iar pentru ceilalți doi reclamanți, și, respectiv 01.01.2005 - 31.08.2005; precum și la plata primei de concediu prevăzută de art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în sumele cuvenite pentru anul 2004 și 2005, actualizate cu rata inflației.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitate de funcționari publici cu statut special, fiind încadrați ca polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean T - Poliția Oraș
Au mai arătat reclamanții că au dreptul la spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază raportat la vechimea în muncă a polițiștilor, drept ce a fost suspendat pentru anul 2005, în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului, suspendare ce nu înseamnă desființarea dreptului.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că, prin art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului se instituie dreptul polițistului la concediul de odihnă, urmând ca la plecarea în concediul de odihnă să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pe perioada de concediu.
Aplicarea prevederilor legale cu privire la prima de concediu a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat pentru anii 2004, 2005, 2006, dar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, astfel că se impune obligarea pârâtelor la plata drepturilor solicitate.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar adresa nr. 69.425 din 14 mai 2008, prin care s-a făcut dovada calității de funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean T cu statut special, astfel: pentru reclamanții -, G fiind vorba de perioada cuprinsă între 24.08.2002 -01.10.2005, iar pentru reclamanții și, perioada 24.08.2002 - 01.09.2005.
Pârâții Inspectoratul General al Poliției Române - T, Ministerul Economiei și Finanțelor - T au formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, solicitând respingerea cererii ca nefondată întrucât drepturile solicitate au fost suspendate prin legile bugetului și Ordinul nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, în vigoare începând cu 25 martie 2004, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv printr-o serie de acte normative.
Astfel, prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, în vigoare la 2 martie 2001, aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2002 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. 3 din legea nr. 5631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 în vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005 și în fine, prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 374/2005 în vigoare din 22 decembrie 2005, suspendarea s-a prelungit până șa 31 decembrie 2006.
Nu se putea considera că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai exista, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impunea să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nicio referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu puteau fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu a echivalat cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu s-a putut considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu fi devenit doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar fi constituit o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu putea fi considerat că nu ar fi existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar fi ajuns la situația că un drept patrimonial, a cărui existență a fost recunoscută, să fi fost vidat de substanța sa, și practic să fi devenit lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea unei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, fa făcut necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu fi fost obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care erau prevăzute de lege.
Prin urmare, reclamanților în cauză, funcționari publici, li se cuveneau primele de concediul (vacanță) aferente anilor 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% calculat la salariul de bază.
Or, având în vedere că dreptul la sporul de fidelitate a fost conferit prin art. 6 din nr.OG 38/2003, iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu s-a putut considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar fi încălcat principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, drepturile bănești reprezentând prima de vacanță așa cum este prevăzut la art. 6 din nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 2004 și 2005, precum și a sporului de fidelitate prev. de art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare, pentru sumele cuvenite perioadei 01.01.2005 - 30.09.2005 pentru reclamanții -, și G, iar pentru ceilalți doi reclamanți, și, respectiv 01.01.2005 - 31.08.2005, sume ce se vor actualiza în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa raporturilor contractuale între acesta și reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond s-a raportat la prevederi legale fără legătură cu cauza.
În privința primelor de vacanță a recunoscut recurentul că, intervenind OUG nr. 146/2007, nu mai poate formula obiecțiuni, în schimb, în ceea ce privește sporul de fidelitate, a precizat că acest drept salarial a fost suspendat pe anul 2005 prin lege și nu s-a revenit în sensul de a se acorda aceste drepturi restante prin lege.
Astfel, a susținut IPJ T că nu există o bază legală pentru plata acestor sume, iar cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice.
În drept nu a fost indicat temeiul juridic al cererii de recurs.
Legal citați, intimații -, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a aplicat corect legea în vigoare, dată fiind calitatea lor de funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, Poliția Oraș
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003, a fost suspendat prin dispozițiile art. 2 din OUG nr. 118/24.11.2004, fără însă ca această suspendare să afecteze existența acestui drept, având ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost temporizat exercițiul său.
Astfel, prin dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 s-a prevăzut că "polițiștilor li se acordă spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în sectorul de ordine publică, apărare națională și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne."
Cum acest drept a fost doar suspendat, fără a fi abrogată norma juridică ce îl consacră, dreptul există în continuare pentru anul 2005, ce trebuie a fi acordat și plătit efectiv reclamanților, așa cum judicios a reținut instanța de fond, pentru perioadele în care a fost solicitată recunoașterea acestui drept.
Existența acestui drept patrimonial este recunoscută, dreptul respectiv neputând fi vidat de substanța sa, întrucât ar fi golit de conținut, de valoare practică, de o manieră contrară literei și spiritului constituțional, în special dispozițiilor art. 41, alin. 2 din Constituția revizuită.
Criticile recurentului, vizând acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2005 sunt evident neîntemeiate, în condițiile în care raționamentul juridic rezultat din interpretarea prevederilor art. 6 din OG nr. 38/2003, art. 2 din OUG nr. 118/2004, prin raportare la dispozițiile constituționale(art. 53), impun recunoașterea existenței acestui drept salarial a cărui aplicare a fost doar suspendată, astfel că sentința recurată are un caracter legal, fapt pentru care va fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 proc. civ. și ale art. 3041proc. civ. coroborat cu prev. art. 304, pct.9 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1771 din 7 august 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliat în orașul B,-,.20,.4, județul T, domiciliat în orașul B,-, Bl.6+,. B,.2,județul T, domiciliat în orașul B,-, Bl.60,. C,.9, domiciliat în comuna, sat, cu reședința în comuna,-, județ, și, domiciliat în orașul B,-, județ T, intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, B, sector 1, nr.1A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B, sector 5,-, având ca obiect alte cereri drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29 decembrie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/19.01.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
