Contestație act administrativ fiscal. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.703/CA
Ședințapublică de la 22 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de contestatoarea - SRL - cu sediul în mun. T,-, județ T și cu domiciliul procesual ales în mun. T,-, -.B,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2127 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea -Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T- SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 15 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 939/88/03.05.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu Serviciul de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei T, să dispună anularea înștiințării de plată nr. - din 22 februarie 2007, prin care a fost notificată cu privire la existența unui debit de 23702 lei reprezentând chirie teren și majorări de întârziere de 30515 lei.
Prin Sentința civilă nr. 2015 din 8 noiembrie 2007 Tribunalului Tulceas -a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei la udecătoria Tulcea. La pronunțarea acestei sentințe a considerat instanța investită cu soluționarea cererii că judecătoria este instanța competentă pentru soluționarea contestațiilor la executare, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 4 și art. 174 din nr.OG 92/2003.
Prin Sentința civilă nr. 490 din 26 februarie 2008, Judecătoria Tulceaa admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, declinând cauza spre competentă soluționare la ribunalul Tulcea. S-a reținut de către instanța de fond că reclamanta a solicitat anularea unei înștiințări de plată, acest înscris fiind un act administrativ, nefiind începută în cauză executarea silită.
cu conflictul negativ de competență Curtea a reținut că Tribunalul Tulcea este instanța competentă să soluționeze cererea formulată de
După stabilirea instanței competente, cauza s-a înregistrat la ribunalul Tulcea sub nr-.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în imobile - construcții, proprietatea societății amplasate pe teren proprietatea Consiliului Local
Asupra acestui teren reclamanta are un drept de superficie, pe durata existenței construcțiilor, corelativ cu obligația plății către proprietarul terenului a unei sume de bani pentru folosința terenului; din acest motiv a plătit pârâtei, până în anul 2003 diverse sume de bani, reprezentând taxă teren.
Ulterior anului 2003, când nr. 40/1999 și-a încetat aplicabilitatea, reclamanta a arătat că nu a mai plătit nicio sumă de bani pentru că nu mai exista temei legal, iar proprietarul terenului nu a avansat vreo propunere contractuală.
Reclamanta a mai susținut că pentru anii 2002 și 2003 nu are nicio datorie către bugetul statului iar înștiințarea de plată emisă este nelegală întrucât între părți nu s-a încheiat nici un fel de contract privind folosința terenului.
Primăria Municipiului -Serviciul Impozite și Taxea formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației pentru nerespectarea procedurii prealabile sesizării instanței precum și pentru că aceasta nu este întemeiată.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.2127 din 19.09.2008 Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ a respins contestația formulată împotriva înștiințării de plată nr.-/2007 de către - SRL T în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T - Serviciul Impozite și Taxe, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță că reclamanta datorează taxă pentru folosința terenului, fără a fi necesară existența unui contract, situație în care înștiințarea de plată este legală.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate.
S-a arătat că motivarea instanței este eronată întrucât din fișa persoanei juridice din anul 2005 eliberată de Primăria Municipiului T - Serviciul de Impozite și Taxe, rezultă că aceasta nu are datorii constând în taxe teren, pentru anii 2002 și 2003.
Din aceeași fișă rezultă însă că aceeași persoana juridică figurează cu debit restant reprezentând chirie teren - 237.616.699 ROL cu dobândă 130.857.616 ROL și penalități 31.188.860 ROL.
Stabilirea unei sume de plată cu titlu de chirie este ilegală, deoarece chiria nu poate proveni și nici nu poate fi stabilită decât în urma perfectării unui contract de închiriere, care nu a fost încheiat.
Inexistența vreunui contract de orice natură face imposibilă verificarea condițiilor de legalitate,respectiv dacă taxa este datorată sau dacă cuantumul stabilit este cel legal.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, prin raportare la obiectul pricinii precum și la actele și lucrările dosarului instanța de control va reține că acestea sunt fondate, iar recursul se impune a fi admis pentru considerentele:
Reclamanta - SRL a fost înștiințată despre neplata debitului în sumă de 23.702 lei,cu titlu de chirie și majorări de întârziere de 30.515 lei.
Această chirie este datorată, în opinia pârâtei, pentru folosința terenului aferent construcțiilor aparținând contestatoarei, teren ce este în proprietatea Consiliului Local T și este aferentă anilor 2002 și 2004.
Potrivit susținerilor contestatoarei, dreptul său de folosință asupra acestui teren pe durata existenței construcțiilor ca și componentă a dreptului de superficie este consacrat prin decizia nr.326/1970 a fostului Consiliu Popular al Județului T și prin actul de partaj voluntar nr.1954/1992 dar și extrasul de carte funciară nr.311/2002.
Taxa de folosință acestui teren a fost achitată până în anul 2003 de către contestatoare, ce a recunoscut că,ulterior acestui an nu a mai plătit vreo taxă, motivat de faptul că proprietarul terenului nu a făcut vreo propunere contractuală pentru folosința terenului dar și din cauza neexistenței cadrului și temeiului legal pentru solicitarea acestei taxe.
Potrivit detaliilor comunicate de pârâtă contestatoarei, suma reprezentând obligație bugetară restantă, a fost calculată de inspectorii de control ai Camerei de Conturi T, cu ocazia verificărilor anuale sume efectuate de Primăria T iar tarifele folosite pentru determinarea cuantumului debitului sunt cele aprobate prin /2001 și 30/2003 ale Consiliului Local
Această obligație a fost stabilită ca urmare a folosirii de către contestatoare a terenului aflat în domeniul privat al localității.
Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, instanța de recurs reține că criticile aduse prin motivele de recurs cu privire la nelegalitatea reținerii în înștiințarea de plată a faptului că se impune de către reclamanta plata unei taxe cu titlu de chirie către bugetul de stat sunt întemeiate.
Instanța de recurs va reține însă, că se impune anularea actului administrativ fiscaldar nu din perspectiva cercetării împrejurării dacă se datorează sau nu această taxă de către reclamantă pârâtei,civa reține nelegalitatea acestui act prin prisma faptului că nu rezultă din documentația produsă de organul fiscal că acesta a reglementat în prealabil emiterii înștiințării de plată, existența și tipul obligației de plată către buget (chirie,folosință ) întinderea acesteia, neexistând deci un titlu de creanță care să determine deci obligația bugetară.
Prin urmare, neexistând un astfel de titlu de creanță, nu se poate emite direct înștiințarea de plată care reprezintă un act premergător executării silită și prin care se reamintește debitorului faptul că are o obligație bugetară neachitată.
Se reține totodată că,dacă pentru construcții s-au emis decizii de impunere, alta e situația pentru terenurile aferente acestor construcții (al căror regim juridic invocat de pârâtă este cel de domeniu privat al localității T) pentru care nu există o bază de impunere care să genereze obligația fiscală către stat.
Conform art.107 alin.3 din Cod pr.fiscală, titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmită de organele competente potrivit legii.
În speță, deși s-a invocat existența unui raport de control al Curții de Conturi, în urma acestuia, organul fiscal nu a aplicat procedura fiscală în ceea ce privește emiterea titlului de creanță, titlu pe care reclamanta,în măsura în care îl considera vătămător ar fi putut uza de prerogativa recunoscută de lege,anume contestația formulată conform condițiilor prevăzute de Codul fiscal și cel de procedură fiscală.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în conținutul plângerii formulată împotriva înștiințării de plată dedusă instanței de contencios administrativ se invocă de către petentă operațiuni juridice, materializate în înscrisuri,situație în care s-ar impune o analiză asupra existenței și naturii anumitor drepturi recunoscute de acestea.
Față de cele arătate, instanța de control judiciar reține că hotărârea primei instanțe se impune a fi reformată în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegal a actului administrativ premergător executării întocmit, atâta vreme cât el nu a fost emis în considerarea unui titlu de creanță, devenit executoriu, și fără a se cunoaște regimul juridic al terenurilor în speță, titlul cu care se permite reclamantei să folosească aceste terenuri,astfel că va face aplicarea dispozițiilor art.312 coroborate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă și va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de contestatoarea - SRL - cu sediul în mun. T,-, județ T și cu domiciliul procesual ales în mun. T,-, -.B,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2127 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea -Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T- SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite cererea de chemare în judecată.
Dispune anularea înștiințării de plată nr.-/22.02.2007 emisă de Primarul Mun. T - Serviciul de Impozite și Taxe ca nelegală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Ptr. judecător - -, conf.art.261 alin.2 Cod.pr.civilă, semnează Președinte instanță, |
Grefier, - - |
29 decembrie 2008
Jud.fond.
red.dec.jud.- 21.01.2009
tehnored.
4 ex./29.01.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
