Anulare act administrativ . Decizia 85/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 85/CA
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Calea nr.202,sector 1, B, împotriva sentinței civile nr.1446 din 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, B, nr. 3, -.C,.4,.15, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.02.2010, 08.02.2010 și 11.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.2955/88/12 dec.2008 reclamantul a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.1279/21.07.2008 emisă de pârâtă și a Hot.nr.1870/08.04.2008 emisă de Comisia Jud.T pentru aplicarea Legii 9/1998 și să se stabilească că reclamantului i se cuvin despăgubiri pentru suprafața de 2500 mp. teren intravilan reprezentând lot casă, pentru anexele gospodărești (grajd, magazie și plevan) precum și să se dispună restituirea sumelor de câte 13332 lei achitate de către tatăl și respectiv bunicul reclamantului ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare întocmit de către aceștia cu statul român.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit actelor emise de către Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale (și anume procesul-verbal de predare a lotului de cultură și de casă din 31.03.1933, Situația de Avere Rurală Imobiliară, dată în 12.09.1940, Fișa de debitare și compensație), colonistul a deținut și abandonat, în urma încheierii Tratatului d l Craiova în 1940 în ia, satul Pârâul, com. jud. următoarele bunuri: 10 ha. teren agricol extravilan; 1 casă + lot casă (potrivit și a Procesului verbal din 31.03.1933); grădina în suprafață de 4.500 mp.; un grajd, magazie și plevan (potrivit dată de în 12.09.1940).
Urmare a dispozițiilor Tratatului d l Craiova, colonistul i s-au acordat în România 10 ha. de teren extravilan situat în com. jud.
Prin Hot.nr.999/03 nov.2005 reclamantul a fost despăgubit în calitate de moștenitor al numiților și, pentru următoarele bunuri: o casă, culturile abandonate de pe 5,5 ha. cultivată cu porumb, 1 ha. cultivat cu și pentru suprafața de 0,45 mp. teren arabil; iar prin Hotărârea nr.1870/08.04.2008 pentru 15 pomi fructiferi.
Deși din actele aflate la dosarul Prefecturii T, respectiv din dată de în 12.09.1940 erau trecute și anexele gospodărești (gard, magazie și plevan), din Situația de Avere Rurală Imobiliară a comisiei mixte româno-ă și din Fișa și procesul verbal de predare-primire a lotului de cultură și de casă, era trecut și casa și lot de casă în suprafață de 2.500 mp.
Reclamantului nu i s-au acordat despăgubiri și pentru aceste bunuri.
A mai arătat reclamantul că deși contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul său cu Statul Român, în condițiile Tratatului d l Craiova, a reprezentat o formă de acordare cu titlu gratuit, în vederea compensării pentru bunurile abandonate statului atât tatăl său, cât și bunicul său au plătit statului român suma de 13332 lei fiecare pentru suprafața de 10 ha. acordată în România, trebuiau făcute cu titlu gratuit, vânzarea-cumpărarea fiind singura formă de împroprietărire a coloniștilor. Pentru aceste motive, consideră că plata făcută de tatăl și bunicul său a fost una nedatorată, impunându-se restituirea ei, reactualizată din momentul efectuării plății și până la restituirea ei.
Prin sentința civilă nr.1446 din 20.07.2009, Tribunalul Tulceaa admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a anulat decizia nr.1279/21.07.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în parte, în sensul că a admis contestația formulată de reclamant împotriva Hot. nr.1870/07.04.2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Lg.9/98 T pe care o anulează în parte.
A stabilit că reclamantului i se cuvin compensații în valoare totală de -,1 Ron și pentru următoarele bunuri abandonate statului de autorul reclamantului astfel: -,1 lei Ron pentru suprafața de 2500 mp teren intravilan; 11048 lei pentru un grajd; 3771 lei pentru o magazie și 11048 lei pt. un plevan.
A respins capetele de cerere privind restituirea sumelor de câte 13332 lei achitate de către tatăl și respectiv bunicul reclamantului în baza contractelor încheiate cu statul român.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Prefectura Jud.T sub nr.142/05.09.2005, reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților și (părinți) și a lui - - bunic, a solicitat acordarea de compensații pentru bunurile abandonate de autorii săi în ia, județul.
Prin Hot.nr.999/03 nov.2005 Comisia Jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a admis cererea și a stabilit că reclamantului i se cuvin compensații în valoare totală de 34450,6 lei reprezentând: 27.081,14 lei compensații pentru imobil casă - 3786,7 lei compensații pentru culturile abandonate de pe suprafața de 5,5 ha. cultivată cu porumb și de pe 1 ha. cultivată cu -soarelui, 3582,8 lei compensații pentru suprafața de 0,45. teren arabil.
Prin decizia nr.617/05 dec.2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a validat Hot.nr.999 din 03 nov.2005 a Comisiei Jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr.205/16.07.2007 reclamantul solicită acordarea de despăgubiri și pentru alte bunuri abandonate statului de către părinții săi, respectiv anexele casei de locuit, suprafața de teren aferentă acesteia de 2500 mp. și 15 pomi fructiferi.
Prin Hot.nr.1870 din 08.04.2008 Comisia Jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a admis cererea reclamantului și a stabilit că reclamantului i se cuvin compensații pentru 15 pomi fructiferi în valoare de 7857 lei.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.1279/21.07.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Din situația de avere rurală a tatălui reclamantului întocmită în anul 1940 rezultă că, acesta a deținut în com. jud. o casă de locuit și un loc obținute prin cumpărare.
Deasemeni, din declarația de avere imobiliară dată de defunctul rezultă că a deținut ca anexe ale casei, gospodăriei un grajd, un pătul și o magazie.
Aceste înscrisuri se coroborează cu procesul verbal încheiat la 20 oct.1934 între Primarul com. și defunctul (fila 61 din dosar) din care rezultă că acestuia din urmă i s-a dat în deplină stăpânire o suprafață de teren de 2500 mp.
S-a reținut astfel că reclamantului în calitate de moștenitor al defunctului i se cuvin compensații și pentru următoarele bunuri abandonate statului de autorul său, respectiv pentru 2500 mp. teren intravilan, un grajd, o magazie și un plevan, bunuri în valoare totală de -,1 Ron, conform expertizei tehnice efectuate în cauză de către expert, expertiză care respectă modalitatea de calcul a compensațiilor prevăzute de Legea nr.9/1998 și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998.
Cât privește capetele de cerere privind restituirea sumelor de câte 13332 lei achitat de tatăl și respectiv bunicul reclamantului conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu statul român, instanța a reținut că sunt nefondate, ele nefăcând obiectul Legii nr.9/1998.
Potrivit art.1 din Legea nr.9/1998 - Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1948 fost încheiat de autorul reclamantului în condițiile respectării prevederilor art.715/1946, potrivit căreia, conform art.2 și art.3 se stabilesc datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în ia. respectiv reprezentând datoria față de statul român, ce urma a fi achitată de acesta în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
Autorul reclamantului, recolonizat a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condițiile art.14, respectiv reclamantul colonist, declară că prin semnătura acestui contract, a luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la punctul a, b, c, recunoaște exactitatea întinderii, renunțând la orice pretențiune în viitor față de statul român și se obligă să respecte toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, și prin acest contract:
Art.1 din Decretul nr.553/1953 prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților arătând că greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată a intimatului - reclamant.
Susține recurenta că,față de înscrisurile prezentate de acesta și în raport de legislația în vigoare, consideră decizia nr.1279 din 1.07.2008 prin care s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr.1870/08.04.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, ca fiind temeinică și legală.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța de judecata pentru ca,in raport de dispozițiile Legii 9/1998 si a înscrisurilor depuse in dovedire, sa se dispună anularea Deciziei 1279/21.07.2008 emisa de si a Hotărârii nr.1870/08.04.2008 a Prefecturii
Reclamantul se legitimează procesual activ ca succesor al lui si și, în această calitate, a solicitat acordarea drepturilor recunoscute de Legea 9/1998 cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Situația averii rurale și declarațiunea întocmite pentru averea imobila a autorului atestă că acesta deținea 10 ha teren agricol 4500 mp teren cu titlu de "loc de casa",casa,grajd,patul si magazie, bunuri recunoscute de către parata chiar in motivele de recurs formulate.
La recolonizarea sa în România autorul reclamantului încheie cu Statul contractul de vânzare cumpărare nr.1834/1948 (fila 36,37dosar fond) și primește suprafața de 10 ha teren în comuna,județul
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea 9/1998 (invocate de recurenta): "În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2".
În cauză, se reține că, prin hotărârile nr.999/2005 si nr.1870/2008, reclamantului i s-au stabilit despăgubiri pentru: imobil casă; compensații pentru culturile abandonate de pe suprafața de 5,5 ha. cultivată cu porumb și de pe 1 ha. cultivată cu -soarelui; pentru suprafața de 0,45. teren arabil și pentru 15 pomi fructiferi.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul nu a primit despăgubiri pentru terenul intravilan și nici pentru grajd,magazie și plevan, bunuri pe care autorul le deținea în proprietate la momentul colonizării.
Astfel,având în vedere bunurile imobile primite de colonist, despăgubirile acordate în aplicarea Legii 9/1998 trebuie să privească doar prejudiciul real,adică numai imobilele care au rămas în proprietatea statului și pentru care nu au fost primite compensații.
Cum, pentru bunurile sus menționate,reclamantul nu a fost despăgubit anterior adoptării Legii 9/1998, potrivit dispozițiilor art.3 din lege intimatul reclamant este îndreptățit la compensații pentru bunurile abandonate statului de către autorul său.
Din motivarea petiției de recurs nu se desprinde nicio critica întemeiată privind neegalitatea sentinței recurate din prisma locului de casa și a celorlalte bunuri. Prin considerentele expuse recurenta parata enumeră bunurile colonistului, precum și vânzarea cumpărarea suprafeței de 10 ha teren în comuna apreciind, în același mod ca și instanța de fond, că prin această vânzare autorul reclamantului a fost despăgubit dar, nu face nicio referire la celelalte bunuri reținute de către prima instanță.
Pe cale de consecință,în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciind că nu sunt motive întemeiate care să atragă modificarea sentinței recurate, va respinge recursul menținând ca legală și temeinică hotărârea Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat în contencios administrativ de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Calea nr.202,sector 1, B, împotriva sentinței civile nr.1446 din 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, B, nr. 3, -.C,.4,.15, județul T, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./15.04.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
