Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 991/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtele A în nume propriu și în calitate de reprezentant al A împotriva sentinței nr. 435/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat, lipsă fiind recurentele și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997, recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Se constată că intimatul reclamant a comunicat la dosar întâmpinare, la care s-a anexat delegația de reprezentare a mandatarului ales.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului,pentru motivele expuse prin întâmpinare și menținerea sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.435/CAF/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și ca urmare pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3.355 lei reprezentând diferența dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - 3 nr.-/17.09.2007 și totodată să-i plătească dobânda aferentă conform Codului d e procedură fiscală, calculată de la data plății și până la restituirea sumei.
Prin aceeași sentință, pârâtele au fost obligate la 639,3 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamantul în data de 12.09.2007 a cumpărat un autoturism folosit marca Opel Vectra, înmatriculat anterior în Germania, iar pentru înmatricularea lui în România a fost nevoit să achite în contul bugetului statului suma de 6.027 lei cu titlu taxă specială de primă înmatriculare în România, sumă din care ulterior i s-a restituit 2.672 urmare a adoptării nr.OUG50/2008.
Prima instanță a mai reținut că prin adoptarea art.214/1 - 214/2 în Codul fiscal și art.31/1 - 31/2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal s-a introdus taxa specială de primă înmatriculare a autovehiculelor în România începând cu 01.01.2007, însă prin aceasta s-a încălcat art.90 din Tratatul Comunității Europene, în care România este stat membru, iar în ce privește nr.OUG50/2008 invocată de pârâte prin întâmpinare, acest act normativ nu poate fi reținut în cauză, deoarece nu era în vigoare la data când a fost plătită taxa, în caz contrar s-ar încălca principiul neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin.2 din Constituție, astfel că suma plătită de reclamant nefiind datorată, se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A în nume propriu și pentru pârâta A solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât obiectul cauzei este suma rămasă în cont cu titlu taxă de poluare reglementată prin nr.OUG50/2008, astfel că potrivit art.11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, prevederi care au fost menținute și prin nr.OUG218/2008 privind modificarea nr.OUG50/2008.
Pârâta mai arată că taxa reglementată prin nr.OUG50/2008, inclusiv diferența de taxe așa cum rezultă din preambulul acesteia, a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, astfel că nu se poate susține faptul că această taxă a fost încasată cu încălcarea normelor de drept comunitar în materie.
Mai mult, arată pârâta, Curtea de Justiție a Comunității Europene a concluzionat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C - 290/2005 și C - 333/2005, că art.90 paragraful 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atât timp cât valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Pârâta mai arată că prin nr.5899/26.06.2008 transmisă de reprezentanța permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană din se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de Norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene, astfel că aceste norme au fost aprobate de Guvernul României.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă, nr.OUG50/2008 și nr.HG686/2008.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a cerut respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
La data de 01.01.2007 a intrat în vigoare reglementarea din Codul fiscal capitolul "Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule" art.214/1 - 214/3, însă tot de la aceeași dată România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că în baza Tratatului de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005 are obligativitatea respectării normelor europene, norme care prevalează legislației interne.
Această obligație este statuată prin însăși Legea fundamentală a țării - Constituția României, care prevede în art.148 alin.2 că dispozițiile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevede că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Această dispoziție a Tratatului CE apare în vădită contradicție cu prevederile Codului fiscal art.214/1 - 214/2, având în vedere că prin acstea din urmă se stabilește un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele second hand înmatriculate în Comunitatea Europeană și care sunt importate și reînmatriculate în România, taxa nefiind percepută autoturismelor deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare a acestora pe numele altui proprietar.
Prin aceste prevederi ale Codului fiscal s-au încălcat atât principiul nediscriminării produselor importate în raport cu produsele interne, cât și principiul liberei circulații a mărfurilor.
Într-o asemenea situație în care există contradicții între normele europene și cele interne, autoritatea judecătorească este datoare conform prevederilor art.148 din Constituția României să constate aceste inadvertențe și să aplice cu prioritate prevederile comunitare, în speță art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Față de prevederile art.90 din Tratatul CE se constată că susținerile pârâtei recurente sunt neîntemeiate, întrucât textul menționat se referă la "produse interne similare". Produsele interne similare celui achiziționat de reclamant nu sunt autoturismele noi pentru care se percepe taxă de primă înmatriculare legal, ci autoturismele uzate din producția internă și în cazul cărora nu se percepe nici o taxă cu ocazia vânzării și reînmatriculării pe noul proprietar.
În ce privește referirile care se fac la.nr.OUG50/2008 și nr.OUG218/2008, prin apariția acestor acte normative se recunoaște indirect, neconformitatea art.214/1 - 214/3 Cod fiscal cu prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, astfel că toate taxele speciale de primă înmatriculare percepute în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 apar ca fiind nelegale.
Pe de altă parte, nr.OUG50/2008 este un act normativ care a intrat în vigoare în 01.07.2008, la câteva luni după achitarea de către reclamant a taxei de primă înmatriculare, astfel că în cauză nu se poate pune problema aplicării acestei ordonanțe, deoarece litigiul este guvernat de reglementările în vigoare la momentul în care s-a făcut plata taxei, așa cum a reținut corect și prima instanță, în baza prevederilor art.15 din Constituția României.
Așa fiind, în cauză motivele de recurs invocate de pârâtă nu sunt întemeiate și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului intimat suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 8 din dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A în nume propriu și în calitate de reprezentant al A împotriva sentinței nr. 435/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact.
5 ex./06.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Carmen Fiț
