Anulare act administrativ fiscal. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 987/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formula de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 240/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul ales al recurentei, avocat, lipsă fiind intimatul Consiliul Local al Orașului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și taxa de timbru fila12.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantei să indice natura juridică a terenului care face obiectul contractului, funcție de care pune în discuție natura juridică a cauzei.
Reprezentantul recurentei arată că imobilul aparține domeniului privat al Consiliului Local. În ce privește natura juridică a cauzei consideră litigiul este comercial, dar lasă la aprecierea instanței.
Față de înscrisurile administrate în cauză, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, în principal solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, iar în subsidiar solicită modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea recursului arată că între recurentă și intimat s-a încheiat contractul de concesiune având ca obiect terenul în suprafață de 9586 mp, iar conform schiței anexate caietului de sarcini deschiderea la stradă este prezentat ca fiind 52, iar în realitate deschiderea este de 30m. Întrucât terenul a fost concesionat societății reclamante în vederea construirii unui parc industrial deschiderea la strada a fost esențială, trebuind să fie de minim 50m. Arată că suprafața de teren este aceeași, dar forma nu este cea prezentată de Consiliul Local.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sibiu formulată de reclamanta - SRL S în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună:
- rezilierea contractului de concesiune nr. 3025 având ca obiect terenul în suprafață de 9586 mp înscris în CF 2075 nr. top. 3701/1/1/1 situat în, str. - - și str. - - încheiat între reclamantă și pârâtă ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către pârâtă;
- să oblige pârâta să despăgubească pe reclamantă cu suma de 22.547,80 lei, suma de bani ce reprezintă - impozit 2005, impozit trimestrul -I- 2006, prima de concesiune;
- anularea încheierii de întabulare nr. 6679/20.04.2005 din CF 9514 nr. top. 2701/1/1/1dată fiind rezilierea contractului de concesiune nr. 3025/2005;
- revenirea la situația anterioară de carte funciară în sensul reîntabulării Statului Român.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de concesiune mai sus menționat. Conform schiței anexate caietului de sarcini, deschiderea la stradă este prezentată ca fiind de 52, dar în realitate deschiderea este de 30. Întrucât terenul a fost concesionat în vederea construirii unui parc industrial, deschiderea la stradă a fost esențială și trebuia să fie de minim 50. Acesta a fost motivul pentru care a semnat contractul de concesiune susamintit cu pârâta. Conform pct.V art. 6 alin.1 din contractul de concesiune pârâta s-a obligat să predea obiectul concesiunii în condițiile inserate în caietul de sarcini. Conform pct. IX art. 11 lit. b "încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală de către concesionar, cu plata de despăgubire în sarcina concedentului".
Având în vedere încălcarea pct.V art. 6 alin.1 din contractul de concesiune de către pârâtă, în sensul că nu a predat obiectul concesiunii în condițiile inserate în caietul de sarcini (care cuprinde schița descrisă mai sus), a fost notificată pârâta că reclamanta înțelege să rezilieze unilateral contractul de concesiune și s-a solicitat acesteia cu titlu de despăgubire suma menționată în petitul acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1038/19.02.2008, Judecătoria Sibiua respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL S în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local motivat de faptul că aceasta nu a dovedit susținerile pe care le-a făcut în cererea de chemare în judecată, respectiv că situația terenului pe care l-a concesionat de la pârât nu corespundea cu cea există în contractul de concesiune și respectiv schiței anexate caietului de sarcini.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, recalificat ulterior ca recurs, prin care a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 756/C/26 noiembrie 2008, Tribunalul Sibiua admis recursul declarat, a casat hotărârea și a reținut cauza spre competentă judecată, pe fond, la secția comercială și de contencios administrativ a acestei instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut în esență caracterul administrativ al contractului a cărui reziliere se solicită motivat de faptul că obiectul contractului îl constituie un teren proprietate publică, motiv pentru care în temeiul art. 10 din Lg.554/2004 și a art. 2 litera d pr.civ. raportat la art. 66 din OUG 54/2006 ( în vigoare la data încheierii contractului ) și în aplicarea disp. art. 2 lit. c teza II din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei s- stabilit că revine Tribunalului Sibiu - secția de contencios administrativ.
Cauza a fost reînregistrată sub dosar nr-.
Prin Sentința civilă nr.240/CA/2009, s- respins acțiunea în contencios administrativ formulată, apreciindu-se ca fiind legală convenția încheiată, deoarece reclamantanu a probatexistența erorii-obstacol asupra identității obiectului ( error in corpore ), ori sarcina probei îi revenea potrivit principiului de drept inserat în art. 1169 cod civil și oglindit în adagiul latin " onus probandi incumbit actori ". Mai reține instanța că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că obiectul real al convenției corespunde indicatorilor cuprinși în caietul de sarcini și care au stat la baza încheierii contractului de concesiune.
Împotriva hotărârii declarat recurs reclamanta care solicită în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize tehnice iar în subsidiar modificarea în tot și admiterea acțiunii așa cum fost formulată. Mandatarul reclamantei precizează că obiectul contractului îl constituie un teren proprietatea privată pârâtei nicidecum nu este un bun proprietate publică.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar și în raport de prevederile art.304 ind.1 pr.civ, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Sibiu a stabilit că obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantei de a se rezilia contractul de concesiune încheiat între părți, având ca obiect concesiunea unui teren care aparținedomeniului publical pârâtului Consiliul Local. Pe cale de consecință, calificat contractul în cauză ca fiind de natură administrativă și stabilit competența de soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului Sibiu - secția contencios administrativ, reținând cauza în vederea judecării în fond.
<LLNK 12001 215 11 202 109 31> <LLNK 11998 213 10 202 3 37>Art. 3 alin.4 din Legea nr. 213/1998privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dispune că domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
În ce privește domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale acesta este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Punctul III din Anexa <LLNK 11998 213 10 201 0 18>Legii nr. 213/1998, prevede expres că domeniul public local este alcătuit din drumuri comunale,vicinale,străzi, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local, instituțiile publice de interes local, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale, etc. precum și rețelele de alimentare cu apă, canalizare și stațiile de tratare cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente acestora, bogățiile subsolului,locuințele sociale statui,monumente cimitire,terenuri cu destinație forestieră,dacă nu fac parte din domeniul privat.
Parcela, ce face obiectul contractului de concesiune, nu intră în categoria celor prevăzute de pct. III din Anexa la <LLNK 11998 213 10 201 0 18>Legeanr. 213/1998și nu a fost declarată ca bun aparținând domeniului public, pentru a fi incidente dispozițiile <LLNK 11998 213 10 202 3 29>art. 3 din Legea nr. 213/1998și ale art. 23 din aceeași lege, care prevăd că, sunt de competența contenciosului administrativ litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor sau orașelor.
Pentru a fi incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ, actul atacat trebuie să aibă ca obiect un bun proprietate publică și nu privată.
Cum instanța de contencios administrativ nu este abilitată legal să cenzureze acte cu caracter civil, în raport cu prevederile art. 1 alin. 1 și <LLNK 12004 554 10 202 2 36>art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul reclamantei în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.3C.pr.civ se casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sibiu, unde se vor avea în vedere cu ocazia rejudecării toate criticile invocate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 240/CA/15.04.2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu și, în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FC
Dact./ex.4/30 09 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Carmen Fiț
