Anulare act administrativ . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.673
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR.9/1998 împotriva Sentinței civile nr. 84 pronunțată în data de 16 ianuarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatei, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Prezent la dezbateri reprezentantul intimatei, solicită strigarea pricinii la amânări fără discuție în vederea deoarece comunicării întâmpinării ce urmează aod epune cu restul părților litigante, și implicit acordarea unui nou termen de judecată.
Depune întâmpinare din partea intimatei, prin care se solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Instanța, după deliberare față de conținutul întâmpinării depuse constată că aceasta nu aduce în discuție aspecte noi, motiv pentru care urmează a respinge cererea de amânare formulată și a lăsa dezbaterea cauzei la rând.
Reprezentantul intimatei, relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat.
Curtea din oficiu, și în considerarea dispozițiilor art.306 alin.2 pr. civilă invocă ca și motiv de ordine publică faptul că instanța a omis a se pronunța asupra petitului 2 din acțiunea introductivă.
Reprezentantul intimatei, arată că într-adevăr în aceste condiții se impune admiterea recursului și casarea hotărârii recurate în întregime și trimiterea dosarului instanței de fond spre rejudecare.
În ceea ce privește recursul promovat acesta se impune a fi respins ca nefondat, relevând în susținere că recurenta nu face dovada celor afirmate și se află într-o eroare constantă cu privire la localitatea unde se află bunurile și la persoană. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 84 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și a fost anulată decizia nr. 784/19.05.2008.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
În calitate de moștenitoare legală a antecesorilor ei și, reclamanta a formulat în baza Legii nr. 9/1998 cerere de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul construcție și teren ce au aparținut bunicilor ei, și, situat în localitatea,-, jud., Bulgaria. În urma cererii formulate și a documentelor depuse, a fost emisă Hotărârea nr. 1/8.12.2003, prin care s-a propus acordarea de compensații bănești în cuantum de 130.233,388 lei.
Prin decizia nr. 784/19.05.2008, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invalidat Hotărârea nr. 1/8.12.2003, motivat de faptul că autorul nu figurează în listele anexă la Tratatul pentru proprietățile deținute în mediul.
Decizia contestată este nelegală, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 9/1998, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7.09.1940, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile-construcții și terenuri-pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți. De prevederile alin. 1 beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari. de prevederile alin. 1 și cetățenii români prejudiciați în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din Tratat, din alte județe ale Bulgariei decât județele cedate, și.
În aplicarea acestei legi au fost emise Normele metodologice (HG nr. 753/26.10.1998), care prevăd actele care trebuie depuse pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 9/1998, inclusiv dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații, care se face cu înscrisuri. Art. 6 din nr.HG 753/26.10.1998 precizează că prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții-arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești-în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construire, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele anexă la Tratatul d l Craiova.
Se observă, astfel, că listele anexă la tratat sunt evidențiate în art. 6 din Normele metodologice, ca probând dreptul de proprietate asupra imobilelor. Însă dovada dreptului de proprietate poate fi făcută și cu alte înscrisuri dintre cele enumerate cu titlu exemplificativ în art. 6, nefiind necesar a se depune în probațiune listele anexă, așa cum eronat a interpretat pârâta. Or, reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor cu contractul de vânzare cumpărare și autorizația de construire din anul 1937, acte enumerate în textul legal enunțat anterior. De asemenea, a dovedit calitatea de moștenitor cu actele de stare civilă și dreptul de a beneficia de despăgubiri, cu copie după cărțile de muncă ale bunicilor ei din care rezultă că aceștia au locuit în Bulgaria și au părăsit teritoriul bulgar lăsându-și averea în această țară.
Prin urmare, reclamanta dovedind că este îndreptățită să beneficieze de măsurile compensatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 9/1998, în calitate de moștenitor legal al antecesorilor ei, și, tribunalul a constatat că decizia contestată este nelegală, acțiunea formulată fiind fondată, motiv pentru care a admis-o și a dispus în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea acesteia în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că prin decizia nr. 784/19.05.2008 a fost invalidată hotărârea nr. 1/08.12.2003 a Comisiei Județului C pentru aplicarea Legea nr. 9/1998, cu motivarea că autorul nu figurează în listele anexă la Tratatul pentru proprietățile deținute în mediul, tabele eliberate de Ministerul Afacerilor Externe și verificate de Comisia mixtă română-bulgară pentru orașul de unde a fost strămutat autorul reclamantei, acestea fiind singurele documente doveditoare care pot fi luate în considerare în vederea acordării drepturilor prev. de Legea nr. 9/1998.
De asemenea, s-au formulat apărări și în privința petitului având ca obiect actualizarea sumelor acordate prin hotărârea nr. 1/2003, opinându-se în sensul în care acestea sunt datorate numai de la data emiterii deciziei de validare și numai în condițiile prev. de art. 5 din nr.HG 286/2004.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție motivul de casare legat de nelegalitatea hotărârii din perspectiva necercetării fondului cauzei și a nepronunțării asupra petitului având ca obiect plata actualizată a despăgubirilor.
Analizând recursul formulat din prisma motivului astfel invocat, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prin acțiunea formulată, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului jud. C și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea deciziei nr. 784/19.05.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și obligarea Direcției Generale Economice din cadrul Cancelariei Primului Ministru să efectueze plata compensațiilor bănești conform Hotărârii nr. 1/08.12.2003 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului jud. C, actualizată conform prevederilor legale cu aplicarea indicelui de devalorizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitor legal al antecesorilor ei, și, a depus în baza Legii nr. 9/1998 cerere pentru acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție și teren ce au aparținut bunicilor ei și, în localitatea,- jud. Bulgaria. În baza documentelor depuse la data de 8.12.2003 Comisia din cadrul Instituției Prefectului jud. Cae mis Hotărârea nr. 1/8.12.2003 prin care s-a propus ca valoarea totală a compensațiilor să fie de 130.233,388 lei.
Prin adresa nr. 11.763/1135/5.06.2008, Instituția Prefectului jud. C i-a comunicat că prin decizia contestată a fost invalidată Hotărârea nr. 1/8.12.2003, pe motiv că autorul nu figurează în listele anexă la Tratatul pentru proprietăți în mediul. Această decizie este apreciată ca nelegală, întrucât a dovedit faptul că este persoană îndreptățită la primirea despăgubirilor, în conformitate cu prev. Legi nr. 9/1998.
Prima instanță a admis acțiunea, anulând decizia nr. 784 din 19.05.2008, fără însă a se pronunța asupra petitului având ca obiect plata actualizată a despăgubirilor acordate.
Prin recursul formulat de către pârâtă, se relevă că hotărârea este nelegală, în condițiile în care antecesorii reclamantei nu figurează în listele anexă la Tratat privind situația proprietății imobiliare urbane pentru localitățile ce au făcut obiectul Tratatului din anul 1940, încheiat între România și Bulgaria.
Curtea apreciază că prin modul în care prima instanță a procedat la analiza cauzei, validând susținerile reclamantei și înlăturând apărările pârâtei, în sensul în care a apreciat ca total nerelevantă depunerea la dosarul cauzei a listelor anexă la Tratat, deși susținerile acestei părți nu par a fi lipsite de substanță, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, prin prisma probațiunii unilaterale administrate.
Astfel, se consideră că în vederea aflării adevărului în cauză și a cercetării cauzei sub toate aspectele, tribunalul, în temeiul rolului activ, ar fi trebuit să facă demersuri în vederea depunerii la dosarul cauzei a acestor liste anexă, în ceea ce privește localitatea, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul recursului rezultă că este posibil ca pârâta să se afle într-o eroare cu privire la localitatea de proveniență a antecesorilor reclamantei.
De asemenea, nu sunt lipsite de relevanță trimiterile pe care le face pârâta la prev. art. 5 din Tratatul din anul 1940, conform cărora populația română a fost liberă să dispună neîngrădită de proprietățile sale timp de 18 luni, această perioadă prelungindu-se ulterior până la data încheierii Decretului nr. 513/1953, act normativ la care tribunalul nu a făcut nicio referire, interval ce poate fi apreciat ca fiind suficient pentru o eventuală înstrăinare a acestor imobile.
În acest sens, Curtea consideră necesar a se face demersuri în vederea completării probațiunii prin orice mijloace de probă din conținutul cărora să reiasă care a fost situația imobilelor părăsite de către populația română în intervalul 1940 - 1953, în măsură să ateste o eventuală imposibilitate obiectivă a antecesorilor reclamantei de a se prevala de prev. art. 5 din Tratatul din anul 1940.
În lipsa unor astfel de demersuri, se apreciază că nu se poate proceda la pronunțarea unei soluții temeinice și legale, în cadrul căreia fiecare susținere a părților să primească un răspuns pertinent din partea instanței.
Ca atare, atâta vreme cât soluția adoptată este deficitară în lipsa unei probațiuni complete, care să vizeze și perioada ulterioară semnării Tratatului din anul 1940, nu se poate considera că prima instanță ar fi analizat, în mod real, fondul pretențiilor deduse judecății, fiind incident motivul de casare prev. de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că hotărârea atacată este deficitară din perspectiva faptului că instanța nu s-a pronunțat deloc asupra petitului având ca obiect plata și actualizarea despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 1/2003, deși a admis petitul principal.
În rejudecare, tribunalul va completa probațiunea conform celor mai sus expuse, cu luarea în considerare, în ipoteza admiterii primului capăt de cerere, a deciziei nr. XXI/2007 pronunțată de către, în conformitate cu prev. art. 329.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 84 din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.06.2009
Jud.fond:.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
