Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1671
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta - SRL B, împotriva Sentinței civile nr. 843/CA din 16 septembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă prima înmatriculare.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat cu 21,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, este legal timbrat și fondul cauzei cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 15.04.2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 27 aprilie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei, înscrisuri reprezentând copie factură nr. -/2007, copie fișă de contractare client nr. 1175/2007, copie la Anexa la Fișa de contractare nr. 1175/2007.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr.843 din 16 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, s-a respins excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și cererea de suspendare a cauzei, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ridicate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B, și în consecință s-a anulat actul administrativ fiscal nr. 9719 din 28.05.2008 emis de DGFP B-N - Biroul Autorizări și Supraveghetori Fiscali și actul administrativ fiscal nr. 10296 din 9.06.2008 emis de DGFP B-N; pârâții au fost obligați să restituie reclamantei diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza art. 2141- 2142din Legea nr. 571/2003 și taxa de poluare pentru autovehicule prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 180 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
"Cu privire la cererea de declanșare a procedurii de trimitere prejudicială, cu consecința suspendării cauzei formulate de pârâtă s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece judecătorul național trebuie să se pronunțe dacă disp. art. 2141-2143Cod fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie, iar pe de altă parte nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 234 din Tratatul pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene, nefiind dubii cu privire la interpretarea disp. art. 90 din Tratatul și de asemenea, Curtea Europeană s-a pronunțat în chestiunea taxelor de primă înmatriculare, la sesizarea instanțelor din statele membre, statuând că taxa este discriminatorie (Hotărârea împotriva Poloniei: C-313/05 () din 18.01.2007 și împotriva Ungariei: C-333/05 ().
Prin urmare excepția privind necesitatea declanșării procedurii prejudiciale, cu consecința suspendării judecății, este neîntemeiată.
Actele administrative, a căror anulare se cere prin acțiunea reclamantei, sunt acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003, fiind emise de un organ fiscal competent în aplicarea legislației fiscale, și fac referire la obligațiile fiscale ale reclamantei, astfel că intră în categoria actului administrativ, definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ce poate fi atacat în instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege. În consecință, excepția inadmisibilității ridicată de pârâta DGFP este neîntemeiată.
Pe fond, acțiunea reclamantei a fost apreciată că este parțial întemeiată.
Astfel, reclamanta a achitat suma de 2.970,67 lei, conform Ordinului de plată nr. 375/27.11.2007 emis în baza de calcul / 26.11.2007 reprezentând taxă specială de primă înmatriculare în România a unui autoturism importat dintr-un alt stat al unde autoturismul a fost înmatriculat. Această taxă i-a fost percepută în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la data achitării taxei) și ulterior, a solicitat restituirea taxei, considerând că aceasta încalcă prevederile comunitare din domeniu și este stabilită în mod discriminatoriu, însă, prin actele administrativ fiscale menționate în petitul acțiunii, cererea i-a fost refuzată.
Potrivit art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone, iar, în cauză, acest principiu este încălcat deoarece pentru autoturismele produse și înmatriculate în România, la înstrăinarea acestora între diferiți proprietari nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare, în condițiile în care pentru un autovehicul produs și înmatriculat într-o altă țară membră UE, importat în țară, al înmatricularea sa în România se percepe taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Raportat la împrejurările mai sus arătate, ținând seama de prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora ca urmare a aderării României la, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, tribunalul a constatat că prin taxa specială în discuție s-a încălcat principiul circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone și pe cei care doresc să înmatriculeze în țară un autoturism care a fost înmatriculat anterior într-o altă țară din
În consecință, cererea de restituire a taxei speciale formulată de reclamantă a fost apreciată ca întemeiată, iar actele administrativ fiscale a căror anulare se solicită, sunt nelegale și urmează a fi anulate.
La data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, și tot la aceeași dată au fost abrogate disp. art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și care, în art. 11 prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06. 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Prin urmare, chiar dacă reclamanta este îndreptățită să i se restituie taxa specială de primă înmatriculare, aceasta i se va restitui numai în ce privește diferența dintre această taxă și taxa de poluare pentru autovehicule, prevăzută de OUG nr. 50/2008."
Împotriva sentinței menționate a formulat, recurs, în termen legal, reclamanta - SRL, prin care a solicitat în principal, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea acesteia spre rejudecare.
Hotărârea a fost criticată, atât sub aspectul temeiniciei, cât și al legalității, arătându-se că, în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, în condițiile în care taxa specială de înmatriculare a fost achitată de către reclamantă în baza dispozițiilor art. 2141Cod Fiscal, astfel că nu se putea face aplicarea ordonanței, întrucât aceasta încalcă principiul neretroactivității.
Cu privire la dispozițiile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare, s-a susținut că acestea contravin dreptului comunitar, care trebuie aplicat cu prioritate.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 6, pct.9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.04.2009(13), B și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că a subliniat că soluția primei instanțe este întemeiată, subliniind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând recursul dedus judecății, raportat la documentația de la dosar și dispozițiile legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că reclamanta dorește restituirea integrală a sumei de 2.970,67 lei, achitată conform Ordinului de plată nr. 375/27.11.2007, emis în baza fișei de calcul / 26.11.2007, sumă cu privire la care aceasta susține că reprezintă taxă specială de primă înmatriculare, percepută ca urmare a reînmatriculării în România, a unui autovehicul care a fost achiziționat și înmatriculat anterior, într-unul din statele membre UE.
Referitor la taxa de primă înmatriculare, prevăzută anterior abrogării de dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal, potrivit practicii constante, Curtea a statuat că prin instituirea acesteia se încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE, acestea fiind contrare dreptului comunitar, dându-se valență principiului priorității dreptului comunitar.
Se apreciază că, deși recurenta a făcut dovada faptului că a urmat demersurile legale privind înmatricularea autovehiculului, anterior intrării în vigoare a OUG 50/2001, intrând astfel sub incidența dispozițiilor menționate din Codul fiscal, acțiunea acesteia privind restituirea sumei achitate la data de 27.11.2007 nu este întemeiată.
Astfel, se constată că dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal, în prezent abrogate, instituiau taxa de primă înmatriculare, taxă care a fost apreciată ca fiind contrară dreptului comunitar, întrucât se instituia doar în sarcina celor care doreau să înmatriculeze în România un autovehicul adus și înmatriculat în unul din statele membre(second hand), fără ca această taxă să fie percepută și pentru cele similare din România.
Or, probațiunea administrată nu confirmă proveniența comunitară autovehiculul achiziționat de către recurentă, respectiv faptul că anterior achiziționării, acesta ar fi fost înmatriculat într-un stat membru al UE.
În virtutea rolului activ, prevăzut de art. 129 Cod de procedură civilă, Curtea pus în vedere recurentei să depună înscrisuri în sensul de mai sus, însă nici unul dintre acestea nu conduce la concluzia că autovehiculul a fost înmatriculat anterior în unul din statele comunitare.
Din înscrisurile depuse - factură nr. 12855 din 31.12.2007, fișă contract clienți și o anexă la fișa de contractare (27-29), rezultă că autovehiculul a fost achiziționat în sistem leasing, în luna decembrie 2007, fiind fabricat la data de 12.10.2007, nefiind depusă nici o probă privind înmatricularea anterioară achiziționării într-un stat membru.
Curtea apreciază că, în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, în condițiile în care dispozițiile legale menționate nu retroactivează, cererea de înmatriculare formulată de către reclamanta recurentă fiind anterioară intrării în vigoare a actului normativ menționat.
Pe baza celor mai sus expuse și constatând că nu este incident nici un motiv de ordine publică, în temeiul art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
Deși, a constatat că soluția primei instanțe este nelegală, atât prin faptul că a reținut incidența dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal, în condițiile în care nu s-a făcut dovada primei înmatriculări într-un stat membru, cât și faptul că prin aplicarea OUG 50/2001 a încălcat principiul neretroactivității, Curtea nu a dispus modificarea sentinței atacate, întrucât aceasta ar fi echivalat cu încălcarea art. 316 raportat la art. 296 Cod de procedură civilă, respectiv a principiului conform căruia nu se poate agrava situația în propria cale de atac.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SRL împotriva sentinței civile nr.843 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.DG/MB
2 ex./25.05.2009
Jud.fond.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
