Anulare act administrativ . Decizia 106/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/CA
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în de, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1687 din 14.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Comunei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, recursul este timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței nr.CT - din 03.12.2009.
Intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin consilier juridic precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză, considerând dosarul în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, în referire laexcepțiade la principiul revocabilității actelor administrative individuale, precum și laexcepțiade nelegalitate a HCL nr.21/31.03.2009, HCL nr.63/04.06.2009 și HCL-urile nr.48 și 49 din 22.05.2009, solicită respingerea excepțiilor ca nefondate, cu motivația în esență că, principiul irevocabilității actelor administrative se limitează la posibilitatea autorității publice locale de a-și revoca propriul act administrativ și astfel, recurentul face o confuzie între nulitatea actului administrativ și revocabilitatea acestuia, care este o specie a nulității.
La rândul său, excepția de nelegalitate privind HCL este nefondată, urmând a fi respinsă, deoarece ea trebuie soluționată odată cu fondul, prin aceeași hotărâre, iar în soluționarea excepției de nelegalitate instanța nu dispune anularea actului administrativ, ci poate doar să constate nelegalitatea acestuia, aspecte ce țin de fondul cauzei.
Curtea deliberând asupra excepțiilor invocate, dispune respingerea acestora ca nefondate, având în vedere dispozițiile art.4, respectiv art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, consilier juridic pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că, acțiunea reclamantului este nefondată, odată ce prin Disp.192/2009 Primarul Comunei decide revocarea Dispoziției nr.153/2009 și reintegrarea funcționarului public - recurentul - pe funcția publică deținută, cu plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.937/88/ 14.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județ T și PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
-anularea Hotărârii nr. 21/31.03.2009 emisă de Consiliul Local al comunei, județ T;
- anularea Dispoziției nr.153 din 7 aprilie 2009 emisă de Primarul Comunei;
- reîncadrarea reclamantului pe aceeași funcție și același grad în cadrul Primăriei, începând cu 10 mai 2009;
- repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Dispoziției nr.153/2009;
- obligarea pârâților la plata sumei de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral.
Motivând acțiunea, reclamantul învederează în esență că, prin Hotărârea nr.21/31.03.2009, s-a aprobat organigrama și statul de funcții și planul de ocupare pentru funcțiile publice în aparatul de specialitate propriu, prin care se desființează Serviciul Public de Asistență Socială, iar în baza acestei hotărâri s-a emis Dispoziția nr. 153/07.04.2009 de către Primarul comunei, județ T, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea sa din funcția publică de referent.
Consideră reclamantul că, au fost încălcate prevederile art.31 din Legea nr.47/2006 ce reglementează înființarea serviciilor sociale, art. 46 alin. 1 din Legea nr.215/2001 pentru că un consilier local avea un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii; art.107 și art.100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 întrucât planul de ocupare a funcțiilor publice nu a fost transmis și nu a fost avizat de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, neaplicându-se nici regulile privind redistribuirea funcționarilor publici; art.65 alin. 2 și art.74 alin. 1 din Codul Muncii pentru că nu s-au precizat motivele care determină concedierea și această măsură nu are o cauză reală și serioasă; art.10 din Legea nr.54/2003 pentru că, până la 1 ianuarie 2009, îndeplinit funcția de organizator al grupei sindicale din cadrul Primăriei.
Prin întâmpinare, pârâții precizează că, actele administrative contestate au fost revocate, fiind anexate și înscrisuri în acest sens, dar și state de salarii, foi de vărsământ și chitanțe relative la salariul neîncasat.
La termenul de judecată din 7 august 2009, reclamantul a învederat că insistă în judecarea cererii, cu toate capetele de cerere formulate.
PrinSentința civilă nr.1687 din 14.08.2009, Tribunalul Tulceaa respins capetele de cerere privind:
- anularea Hotărârii nr.21 din 31.03.2009, emisă de Consiliul Local, județ T;
- anularea Dispoziției nr.153/07.04.2009, emisă de Primarul comunei;
- reîncadrarea reclamantului pe aceeași funcție și grad ca rămase fără obiect;
- obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;
- obligarea pârâților la plata de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin Hotărârea nr.21 din 31 martie 2009 Consiliului Local, județ T s-a aprobat organigrama, statul cu funcții și planul de ocupare pentru funcțiile publice în structurile Administrației Publice Locale și serviciile din subordinea acestora, conform anexelor 1, 2 și 3, decizându-se ca începând cu luna aprilie 2009, Hotărârea Consiliului Local nr.28/30 aprilie 2008 să își înceteze aplicabilitatea.
In baza Hotărârii nr.21/2009 s-a emis de către Primarul comunei Dispoziția nr.153/07.04.2009 prin care s-a stabilit încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de referent, clasa a III-a treapta I, a reclamantului, referent cu atribuții pe probleme de autoritate tutelară și asistență socială, fixându-se un termen de preaviz de 30 zile de la comunicarea dispoziției, înlăuntrul căruia funcționarul public să predea lucrările și bunurile încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.
Reține instanța de fond că, reclamantul a solicitat ambelor instituții pârâte revocarea actelor administrative emise, însă s-a apreciat că acestea sunt conforme dispozițiilor legale, și astfel reclamantul și-a încetat efectiv activitatea la data de 10.05.2009, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Ulterior, în cursul procesului, s-a probat că prin Hotărârea Consiliului Local nr.63/04.06.2009, s-a revocat Hotărârea nr.21/2009, Hotărârea nr. 48 din 22 mai 2009 privind aprobarea Planului de ocupare pentru funcțiile publice pentru anul 2009, și Hotărârea nr.49/22.05.2009 privind reorganizarea Serviciului Public de Asistență Socială și Autoritate Tutelară.
Drept consecință, prin Dispoziția nr.192/09.06.2009, Primarul Comunei decide și revocarea Dispoziției nr.153/07.04.2009, cu reintegrarea funcționarului public - reclamantul - pe funcția publică deținută și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, dispoziție care să devină executorie la data comunicării.
Conform registrului de corespondență, instituția emitentă a realizat comunicarea în aceeași zi.
In aceste condiții, reține instanța de fond că, deși reclamantul a insistat în verificarea legalității acestora, prin revocare, actele administrative în discuție nu mai există, efectele lor au fost înlăturate, așa încât nu se mai poate proceda la o analiză a împrejurărilor de fapt și de drept ce au impus luarea măsurii contestate.
In acest context, instanța de fond arată că, Legea nr.554/2004 permite revocarea propriului act administrativ (art. 7), cu excepția situației în care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, însă, în cazul dat, cât timp Dispoziția nr. 192/09.06.2009 nu a fost constatată nelegală nu se poate considera că cele două acte administrative atacate există.
Drept urmare, reține instanța de fond, întrucât s-a dispus și reintegrarea funcționarului public pe funcția deținută, capetele de cerere vizând anularea Hotărârii nr.21/2009 a Dispoziției nr.153/2009 și reintegrarea au rămas fără obiect, fiind respinse ca atare.
Relativ la drepturile salariale, s-a constatat că, pentru intervalul 10 mai 2009/10 iunie 2009, în aplicarea prevederilor Dispoziției nr.192/09.06.2009, Primarul comunei a încercat plata sumelor datorate, însă, conform consemnărilor din statele de salarii anexate, s-a refuzat încasarea de către reclamant.
In cazul de față, instituția pârâtă nu poate fi obligată la plată, pentru că nu este incident un refuz al acesteia în ceea ce privește achitarea drepturilor salariale cuvenite funcționarului public, pentru intervalul menționat, de numai o lună, ci, dimpotrivă, după cum s-a învederat, s-a încercat plata, însă reclamantul a refuzat încasarea, putându-se discuta chiar de un abuz de drept în aceste condiții.
De altfel, înscrisurile anexate au relevat și că, începând cu 10 iunie 2009, când s-a produs reîncadrarea, reclamantul nu s-a prezentat nici la serviciu, fiind declanșată cercetarea disciplinară.
Reține Tribunalul Tulcea că, pentru daunele morale solicitate, reclamantul nu a produs un probatoriu care să evidențieze impactul pe care măsura dispusă l-a avut asupra sa, suferința încercată sau alte asemenea aspecte care să permită cuantificarea unui atare prejudiciu care, în lipsa unor minime elemente dovedite, nu poate fi considerat produs.
Astfel, capetele de cerere relative la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, și respectiv plata de daune morale au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiului de drept aplicabil recursului, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că, hotărârea a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.31 din Legea nr.47/2006, art.26 al.1 din Legea nr.215/2001, art.23 al.5, art.100 al.4 și art.107 din Legea nr.188/1999;
- se arată că, în baza Hotărârii nr.21/31.03.2009, a fost emisă Dispoziția nr.153/07.04.2009 privind încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului, prin eliberarea din funcția publică ocupată, cu încălcarea prevederilor art.104 din Legea nr.188/1999 republicată, precum și ale art.10, art.65 al.2, art.74 al.1, și art.223 al.2 din Legea nr.53 - Codul Muncii, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont;
- instanța de fond nu a avut în vedere că, actele a căror anulare s-a solicitat au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice astfel că, autoritatea emitentă nu mai putea reveni asupra hotărârii luate, invocându-se excepția de la principiul revocabilității actelor administrative individuale cu indicarea prevederilor art.1 al.6 din Legea nr.554/2004.
Prin cererea suplimentară depusă la dosar la data de 14.12.2009, recurentul a înțeles a invoca excepția de nelegalitate în conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.554/2004 a Hotărârii nr.21 din 31.03.2009 în raport cu HCL nr.63 din 04.06.2009 de revocare a celei dintâi și a Dispoziției nr.153 din 07.04.2009 în raport cu Dispoziția nr.192 din 09.06.2009 de revocare a celei dintâi.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat și lipsit de obiect, cu motivația în esență că, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 li se permitea revocarea propriului act administrativ, cu excepția cazului în care acesta a intrat în circuitul civil însă, în speță, Dispoziția nr.192/09.06.2009 nu a fost constatată nelegală.
Față de împrejurarea că primarul comunei a încercat plata sumelor datorate pentru perioada 10 mai 2009 - 10 iunie 2009, în aplicarea prev.Dispoziției nr.192/09.06.2009 se arată că, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea capătului de cerere privind acordarea drepturilor salariale, ca de altfel și a daunelor morale pentru care, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil.
Prin Note scrise depuse la dosar de recurent, la data de 11.02.2010, se arată în esență că, la data de 10.05.2009 Dispoziția nr.153/07.04.2009 și HCL nr.21/07.04.2009 au produs efecte juridice prin punerea în aplicare a acestora, respectiv prin închiderea cărții de muncă a recurentului și bararea poziției din condica de prezență din dreptul mențiunii "Numele recurentului", ca de altfel și prin depunerea dosarului nr.-.05.2009 la AJOFM T pentru a beneficia de ajutor de șomaj în baza Legii nr.76/2001.
Se învederează de către recurent că, Dispoziția nr.196/09.06.2009 este lovită de nulitate absolută, dat fiind excepția de la principiul revocabilității actelor administrative individuale.
Face recurentul precizarea că, Primăria nu a solicitat ANFP în perioada de preaviz, lista funcțiilor vacante și, mai mult, acestei instituții nu i-a fost comunicată Dispoziția nr.153/07.04.2009, în vederea redistribuirii recurentului în conformitate cu prevederile art.104 din Legea nr.188/1999.
Prin Concluzii scrise, pârâții solicită respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, în speță, nu poate fi avută în vedere excepția de la principiul revocabilității actelor administrative, recurentul făcând o confuzie între nulitatea actului administrativ și revocabilitatea, care este o specie a nulității.
Excepția de nelegalitate privind cele două acte administrative, este necesar a fi respinsă ca lipsită de obiect deoarece, vizează două acte administrative care nu și-au produs efecte juridice, au fost revocate, iar situația pe care o reglementau nu mai există, astfel că, nu se poate aprecia asupra legalității ori nelegalității acestora.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Sub aspectul situației de fapt, Curtea reține că, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei nr.21 din 31.03.2009 s-a aprobat Organigrama și Statul de funcții și Planul de ocupare pentru Funcțiile publice în structurile Administrației publice locale și serviciile din subordinea acestora, conform nr.1,2 și 3.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca începând cu luna aprilie 2009 să își înceteze aplicabilitatea HCL nr.28/30.04.2008, pentru ca în baza acesteia, să se fi emis de către Primarul Comunei Dispoziția nr.153/07.04.2009, prin care s-a stabilit încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de referent, clasa a III-a, treapta I, a recurentului ce îndeplinea calitatea de referent cu atribuții pe probleme de autoritate tutelară și asistență socială.
În contextul dat, s-a fixat un termen de preaviz de 30 zile de la comunicarea dispoziției, înlăuntrul căruia funcționarul public urma a preda lucrurile și bunurile încredințate, în vederea exercitării atribuțiunilor de serviciu.
Curtea reține că, recurentul a încetat efectiv activitatea la data de 10.05.2009, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, chiar dacă a solicitat ambelor instituții intimate revocarea actelor administrative emise.
Ulterior, Consiliul Local al Comunei emite Hotărârea nr.63/04.06.2009, prin care înțelege arevocaHCL nr.21/31.03.2009 privind aprobarea Organigramei a statului de funcții și Planului de ocupare pentru funcții publice din aparatul de specialitate al primarului pentru anul 2009, precum și revocarea HCL nr.48/22.05.2009 privind aprobarea Planului de ocupare pentru Funcțiile publice pentru anul 2009 și HCL nr.49/22.05.2009 privind reorganizarea Serviciului public de Asistență socială și autoritate tutelară.
Ca și consecință a măsurii -expuse, primarul comunei, în temeiul prevederilor art.63 al.5 lit."e" cu referire la art.68 al.1 și art.115 al.1 lit."a" din Legea nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală, emite Dispoziția nr.192/09.06.2009 prin carerevocăDispoziția nr.153/07.04.2009, cu mențiunea reintegrării funcționarului public pe funcția publică deținută, cu plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, dispoziția devenind executorie începând cu data comunicării sale către recurent.
Reține Curtea că, comunicarea -menționatei decizii, conform registrului de corespondență, s-a făcut de către instituția emitentă în aceeași zi, astfel că, deși recurentul insistă în verificarea legalității HCL nr.21/2009 și a Dispoziției nr.153/2009, aceste acte administrative nu mai există, efectele lor fiind înlăturate de însăși emitentul acestora.
Este cunoscut că,revocareareprezintă operațiunea juridică prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul ierarhic superior desființează acel act, știut fiind că, atunci când revocarea este pronunțată de organul emitent ea mai este numită șiretractare.
Revocarea reprezintă, deci, uncaz particular al nulității,dar, în același timp, și o regulă, unprincipiu fundamental al regimului juridic al actelor administrative, ce rezultă din art.21 și art.52 din Constituția republicată,cât și din dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, care menține caracterul obligatoriu al procedurii prealabile.
Astfel, potrivit art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului,revocarea, în tot sau în parte a acestuia".
Prin această procedură prealabilă, legiuitorul a fundamentat dreptul administrațieide a reveni oricând asupra actului emis.
Principiul revocabilității actelor administrative apare ca un efect firesc al trăsăturilor administrației publice, al rațiunii însăși de a fi a actelor administrative, în condițiile în care, structura organizațională a administrației publice se bazează pe anumite reguli, între care și subordonarea ierarhic administrativă și astfel, revocarea actelor administrative apare ca fiind o regulă, un principiul al structurii funcționale a administrației publice.
În doctrina recentă, se susține că, revocabilitatea actului administrativ este un principiu general al activității autorităților administrației publice care, își găsește aplicabilitatea datorită dinamicii activității administrației publice, iar principiul revocării actelor administrative a devenit o constantă a dreptului public românesc.
Curtea reține că, în mod legal și temeinic în ce privește condițiile în care trebuie dispusă revocarea, autoritatea publică emitentă a dispus asupra revocării actelor emise prin acte cu aceeași forță juridică cu cea a actului revocat, respectând procedura emiterii, astfel că, susținerile recurentului sub acest aspect sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Spre deosebire de actele administrative normative care sunt întotdeauna și oricând revocabile, actele administrative individuale sunt, în principiu, revocabile, cu mai multe categorii de excepții, printre care se regăsesc și actele administrative care au intrat în circuitul civil și care au produs efecte juridice, situație în care nu ne regăsim întrucât aceste acte administrative contestate de recurent, nu au produs efecte juridice.
Susținerile recurentului privind verificarea actelor administrative sub aspectul legalității lor, nu pot fi primite de instanță atât timp cât, acestea nu mai există fiind revocate, instanța nemaiavând posibilitatea constatării nulității actului administrativ, recurentul făcând practic o confuzie între nulitatea actului administrativ și irevocabilitatea sa, care este o specie a nulității.
În acest context, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus asupra respingerii ca rămasă fără obiect a capetelor de cerere din acțiune privind anularea HCL nr.21/2009 emisă de intimata Consiliul Local, precum și a Dispoziției nr.153/2009 emisă de intimatul Primarul Comunei, cu consecința reîncadrării recurentului pe aceeași funcție și grad, odată ce, cele două acte administrative au fost revocate/retractate de însăși autoritatea emitentă.
Atât timp cât, prin Dispoziția nr.192/09.06.2009 serevocăDispoziția nr.153/07.04.2009, cu mențiunea reintegrării funcționarului public pe funcția publică deținută, cu plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus respingerea capătului de cerere din acțiune privind plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, ca nefundat, precum și a capătului de cerere privind plata de daune morale ca nefondat, în speță nefiind incident un refuz al autorității în ceea ce privește achitarea drepturilor salariale, iar pentru daune neproducându-se dovezi în sensul art.1169 cod civil sub aspectul impactului negativ al măsurii.
Pentru toate considerentele -expuse, cum nu sunt motive pentru reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în de, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1687 din 14.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex./10.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
