Anulare act administrativ . Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.2612/10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL SECTORULUI 2 B și ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimații pârâți PRIMARUL SECTORULUI 2 B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei. Solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar înscrisuri, respectiv hotărârea prin care a fost suspendă executarea dispoziției contestate.
Curtea respinge cererea recurentei reclamante apreciind că nu se impune depunerea înscrisurilor solicitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția IX-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții PRIMARUL SECTORULUI 2 B și ADM1NISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2, solicitând instanței de contencios administrativ ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 1372/16.05.2008, prin care s-a dispus măsura desființării pe cale administrativă a construcției constând în copertină, rulotă și 6 agregate frigorifice, amplasate pe--4, în dreptul blocului 8, sector 2, pe domeniul public.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 16.05.2008, a fost emisă dispoziția contestată, prin care se aprobă,dezafectarea domeniului public ocupat nelegal de amenajarea improvizată pentru desfășurarea de activități comerciale ilicite, constând într-o copertină, o rulotă și 6 agregate frigorifice", amplasate la adresa--4, în dreptul blocului 8, Sector 2. În data de 19.05.2008, reprezentanți ai Sector 2 au transmis reprezentantului societății un înscris denumit, Important", cât și copie după dispoziția nr. l372/16.05.2008 a Primarului Sectorului 2, temeiul legal invocat în această dispoziție fiind Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Ori, a susținut reclamanta, acest act administrativ este nelegal, întrucât reclamanta desfășoară activitate autorizată de mai bine de șase ani la adresa mai sus indicată, fiind autorizată conform Legii nr. 359/204 pentru activități conform 4781 - Comerț cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe și 4789 - Comerț cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al altor produse, iar rulota existentă, la care era atașată o prelată din material textil sau agregatele frigorifice nu pot fi încadrate ca fiind "construcții" sau "mobilier" pentru care s-ar impune autorizarea potrivit Legii nr. 50/1991 rep. În aceeași ordine de idei, s-a motivat că societatea deține în folosință, în baza unui contract de comodat, respectiva rulotă, parcată regulamentar, într-o parcare amenajată, deținând avizul Sector 2 cât și acordul Asociației de proprietari a blocului 8, clădire aflată în limita a 30 m de parcarea respectivă. De asemenea, înființarea punctului de lucru (fondul de comerț) este consfințită printr-o încheiere de ședință pronunțată de către un judecător delegat al Tribunalului București - Secția Comercială, iar societatea reclamantă se afla în evidențele Sector 2 cu plata la zi a taxelor de ocupare a domeniului municipalității. Totodată, societatea deține contracte de furnizare a serviciilor de furnizare energie electrică, servicii de salubrizare, etc. A mai susținut reclamanta că dispoziția este nelegală și pentru următoarele argumente:
- pentru a se dispune desființarea unor lucrări de construcție, conform temeiului juridic invocat în dispoziție, potrivit art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 rep. reclamanta trebuia să aibă, în prealabil, și calitatea de contravenient, or împotriva acesteia nu s-a aplicat nici o sancțiune conform Legii nr. 50/1991.
- rulota nu face parte din categoria construcțiilor, care sunt supuse regimului de autorizare sau alte categorii de activități reglementate de Legea nr. 50/1991 rep. fiind definită
de lege ca fiind remorca/vehicul. Nici agregatele frigorifice, respectiv vitrine și dulapuri frigorifice, nu fac parte din categoria construcțiilor, care sunt supuse regimului de autorizare sau alte categorii de activități reglementate de Legea nr. 50/1991 rep.
Prin sentința civilă nr. 2612/10.10.2008, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivare, instanța de fond a arătat că prin dispoziția contestată s-a luat măsura,dezafectării" domeniului public ocupat nelegal de amenajarea improvizată pentru desfășurarea de activități comerciale ilicite, constând într-o copertină, rulotă și 6 agregate frigorifice amplasate fără autorizare pe domeniul public al municipalității din dreptul blocului nr. 8 din--4. Actul administrativ a fost fundamentat pe prevederile din Legii nr.50/1991 rep. și art. 215/2001 rep. privind administrația publică locală și în raport de situația de fapt rezultată din nota de control nr. 13.05.2008 și a situației de drept rezultată din referatul de specialitate nr.945/36955/15.05.2008 (în care s-a menționat că pe domeniul public al municipalității din dreptul blocului nr. 8 din--4 este amplasată o amenajare improvizată pentru desfășurarea de activități comerciale ilicite, constând într-o copertină, rulotă și 6 agregate frigorifice amplasate fără autorizare, impunându-se, în considerarea competențelor primarului sector 2- prev. de art. 97 alin. 1, 63 alin. 5 lit. d din Legea nr.215/2001- și în executarea art. 1 din dispoziția Primarului General al B nr. 1040/2000- desființarea acestor amenajări pe cale administrativă în conformitate cu disp. legii nr.50/1991 ).
În drept instanța a considerat acțiunea ca neîntemeiată, prin prisma faptului că actul administrativ atacat este reținut ca fiind emis în conformitate cu prevederile legale aplicate, prezumția de legalitate - atât externă, cât și internă - a actului administrativ nefiind răsturnată de către reclamant prin
probele administrate, apreciind-se criticile de nelegalitate ca nefiind fondate.
Prevederile Legii nr.50/1991 rep. incidente:
Art. 1 alin. 2: Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor."
Art. 3 alin. 1: Autorizația de construire se eliberează pentru - g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote; h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatărilor agricole situate în extravilan;
ANEXA 2 din lege definește construcțiile cu caracter provizoriu ca fiind construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire. De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demonstrarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice. piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) și sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive.
Art. 33 alin. 4:,Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe
terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului."
Art. 32 alin. 1: În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În primul rând, tribunalul a constatat că amenajările constatate pe domeniul public se încadrează în categoria construcțiilor prev. de art. 3 lit. g și f din lege, anume rulote și alte construcții cu caracter provizoriu, neavând relevanță susținerile reclamantei în sensul că deține un contract de comodat, că rulota este parcată regulamentar, că deține avizul Sector 2 și acordul Asociației de Proprietari a blocului 8, ca înființarea punctului de lucru (fondul de comerț) în respectiv rulota este consfințită printr-o încheiere de ședință pronunțată de către un judecător delegat al Tribunalului București - Secția Comercială, sau că societatea reclamantă se află în evidențele Sector 2 cu plata la zi a taxelor de ocupare a domeniului public și că deține contracte de furnizare a serviciilor de furnizare energie electrică, servicii de salubrizare, etc. În cauză interesează doar aspectul ținând de disciplina în construcții, anume dacă a fost sau nu autorizată din punctual de vedere al Legii nr.50/1991 rep. Ori, în cauză acest aspect este neechivoc, în sensul că reclamanta nu a obținut autorizație de construire pentru respectiva amenajare ( expunere pe spațiul public).
În cauză, se reține, de asemenea, că situația premisă pentru a se naște dreptul (și, astfel cum rezultă din
interpretarea logică, sistematică și teleologică a prev. Legii nr.50/1991, chiar obligația) autorității administrației publice competente în condițiile art. 4 din aceeași Lege. nr.50/1991 rep. de a desființa aceste construcții subzistă. Astfel, în primul rând, construcția cu destinația garaj executată de reclamantă nu este autorizată în conformitate cu legea și, în al doilea rând, este amplasată pe teren aparținând domeniului privat/public al municipiului B, acestea fiind cele două cerințe impuse de lege. în cauză provine din modul de interpretare a disp. sus menționate, reclamanta susținând că interpretarea corectă și în spiritul legii este aceea că, pe lângă aceste cerințe, o altă cerință esențială și obligatorie (ce rezultă din raportarea la disp. art. 32 ) ar fi aceea că, la data dispunerii desființării pe cale administrativă a construcției, persoana vizată și cel care a edificat construcția/a amenajat respectiva lucrare să aibă calitatea de contravenient, anume să fi fost sancționat printr-un proces-verbal devenit executoriu (fie prin reformularea plângerii contravenționale, în condițiile G nr. 2/2001, fie prin respingerea, pe cale judecătorească prin hotărâre irevocabilă, a plângerii contravenționale), ori în speță, într-adevăr, reclamanta nu a fost sancționată contravențional pentru respectiva amenajare.
Ori, tribunalul a apreciat că interpretarea dată de reclamantă disp. art. 33 din Legea nr. 50/1991 rep. este, dimpotrivă, contrară atât spiritului legii, cât și intenției legiuitorului, întrucât este exclus ca legiuitorul, într-o atare interpretare - în sensul că și cu privire la construcțiile edificate fără autorizație pe terenul proprietatea privată sau publică a statului sau unităților administrativ-teritoriale, ca și în cazul celor edificate pe proprietate privată a persoanelor particulare, se impune desființarea exclusiv pe baza unui proces-verbal de contravenție executoriu, prin care să se stabilească în mod irevocabil calitatea de contravenient în sensul legii a celui care a edificat construcția. Astfel, s-ar putea ajunge la situații
nevizate de legiuitor (de exemplu, în cazul unei construcții edificate fără autorizație de construire, dar cu privire la care s-a prescris dreptul de constatare și aplicare a sancțiunii, ca atare partea nemaiputând avea calitatea de contravenient), în care s-ar permite păstrarea, cu caracter permanent pe domeniul privat/public a statului, a construcțiilor edificate în mod nelegal, deși în acest mod s-ar eluda principiile prev. de Constituția României și prev. art. 6 din Legea nr. 213/1998 cu privire la proprietatea privată și, mai ales, cea privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, împiedicându-se dreptul autorităților de a-și exercita, în plenitudinea lui, dreptul de proprietate cu privire la teren. Ori, este firesc ca o astfel de intenție nu a avut legiuitorul și, prin apelare la interpretarea teleologică, dar și la celelalte metode de interpretare, tribunalul apreciază că a și transpus în mod suficient de clar intenția, deși prin folosirea sintagmei finale,pe cheltuiala contravenientului ʺ se poate permite interpretarea, exclusiv prin metoda gramaticală, în sensul învederat de parte. Ori, este firesc ca o astfel de situație juridică a unei construcții, din punctul de vedere al normelor privind disciplina în construcții, se poate constata efectiv prin stabilirea dacă aceasta este sau nu autorizată, ci nu este imperios necesar aplicarea sancțiunii contravenționale, forma de răspundere contravențională - fie că se aplică, fie că nu - având doar acest rol ( de sancționare a persoanei care a înțeles să încalce reglementările în materie ), dar neputând avea înrâurire juridică asupra situației juridice, de construcție autorizată sau nu și în realizarea scopului normei, aceea de eliberare a domeniului public sau privat al statului unităților administrativ teritoriale de construcțiile edificate în mod nelegal.
În consecință actul administrativ a fost emis corect în executarea Legii nr.50/1991 rep. iar instanța a apreciat că prezumția de legalitate, validitate (obiectivă și subiectivă) a actului administrativ creată din momentul adoptării acestuia nu a fost răsturnată, fiind nerelevante în această privință criticile aduse actului administrativ de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că instanța susține, nelegal și netemeinic că,amenajările constatate pe domeniul public se încadrează în categoria construcțiilor prev. de art. 3 lit. g și f din lege, anume rulote și alte construcții cu caracter provizoriu", nerespectând litera legii (Legea nr. 50/1991) și neanalizând probele scrise din dosarul cauzei.
Art. 3 lit. g și h din Legea nr. 50/1991 prevede:
Art. 3. - Autorizația de construire se eliberează pentru:
g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme / reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan,-."
Art. 1 din Dispoziția nr. 1372/16.05.2008 a Primarului Sectorului 2 prevede:
". amenajarea improvizată constând într-o copertină, o rulotă și 6 agregate frigorifice.".
În motivarea sentinței, instanța a remarcat termenul,rulote" și,spații de expunere" justificând prin aceasta obligativitatea autorizării, din punct de vedere al legii, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Situația de fapt cât și cea de drept, nu îndreptățea instanța de fond a face asemenea aprecieri.
1. Recurenta deține o, care este un mijloc de transport, pentru care se eliberează un certificat de înmatriculare de către Poliția Rutieră. Niciodată nu se va elibera autorizație de construire pentru un vehicul, conform legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
2. Conform legii, este supusă obligativității obținerii unei autorizații de construire,organizarea de. rulote", respectiv, organizarea acelor zone de camping (existente în zonele turistice de la M și mare) în care se prevăd staționarea mai multor rulote, care să asigure toate condițiile și utilitățile turiștilor, care vor să locuiască în perioada de concediu, rulotele fiind folosite ca spații de cazare.
3. de expunere invocate de instanță nu se regăsesc nici în nota de control întocmită de către Serviciul Disciplină în Construcții și nici în dispoziția nr. 1372/2008. Mai mult, subscrisa nu dețineam asemenea spații de expunere, expunerea produselor fiind realizată prin intermediul rulotei, a vitrinelor frigorifice și a unor lăzi din PVC pentru sticle.
4. invocată în dispoziția nr. 1372, constatată și de către inspecția în construcții, nu este nimic altceva decât un parasolar atașat rulotei.
Solicită instanței să rețină că, în urma controlului efectuat de către Serviciul Disciplină în Construcții (NC nr. 2544/13.05.2008):
,cele constatate nu constituie contravenție/infracțiune conform Legii 50/91- rep, modificată și completată de Legea 117/2007";
nu s-a constatat edificarea unor spații de expunere, care să ocupe domeniul public;
nu s-a solicitat vreo autorizație de construire;
Astfel, se poate constata că instanța de fond modifică litera legii, prin motivația adusă, în sensul în care o organizare de rulote ar însemna o rulotă și, cel mai grav, constată, fără a avea această calitate (dacă avem în vedere că toate motivele instanței se bazează exclusiv pe probatoriul administrat, în care este inclusă și constatarea tehnică, de specialitate, a inspectorului în construcții, cu atribuții de agent constatator), existența unor așa-zise spații de expunere, inexistente în documentele emise de Primăria Sectorului 2.
Nici măcar juriștii primăriei, prin referatul de specialitate și întâmpinarea depusă nu au evidențiat existența acestor spații, pe care, instanța de fond le-a constatat și subliniat în motivarea adusă sentinței date.
În concluzie, inexistența unor elemente de construcții, supuse regimului de autorizare conform legii privind
autorizarea executării lucrărilor de construcții, nu justifică aplicarea și invocarea, ca temei legal, a dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 și a dispoziției nr. 1040/2000 a Primarului General al.
Aceste două dispoziții legale se aplică strict construcțiilor, definite strict prin lege specială.
II. Instanța apreciază, netemeinic, că invocarea de către recurentă a lipsei calității de contravenient este:,interpretarea dată de reclamantă Legii nr. 50/1991 rep. este, dimpotrivă contrară atât spiritului legii, cât și intenției legiuitorului".
Susținerea instanței se bazează, printr-o interpretare strict personală și nu teleologică așa cum menționa în cuprinsul hotărârii, pe ipoteza existenței unor construcții edificate cu mai mult de doi ani, operând astfel principiul prescrierii.
Astfel, instanța de fond apreciază că statul ar fi în imposibilitatea întreprinderii unor acțiuni de dezafectare a domeniului public în condițiile lipsei unei sancțiuni contravenționale aplicate, pe motiv de prescriere.
Instanța de fond,omite" sau,uită" că autoritatea locală are varianta acțiunii în justiție, pe dreptul comun, în ceea ce privește obligarea eliberării domeniului public de către proprietar.
Dacă s-ar fi lecturat textul de lege, Legea nr. 50/1991, s-ar fi putut lesne observa că statul își poate proteja aceste bunuri - în speță, terenurile ce formează domeniul public sau privat al statului -, împotriva celor care le folosesc construind fără autorizație de construire, de mai bine de 2 ani, formulându-se o acțiune în instanță prin care se solicită desființarea acestor construcții tocmai pentru că ele au fost edificate fără autorizație de construire.
Este grav că instanța de fond își permite să facă așa greșeli, în condițiile în care dă putere culpei pârâtei, transformând-o într-un motiv de apărare și ulterior, de sancționare a noastră prin chiar sentința pe care o criticăm.
De altfel instanța cunoaște foarte bine, sau ar fi trebuit să cunoască, că pârâta are obligația stabilită prin lege, sub sancțiune, de a verifica toate construcțiile, înăuntrul termenului de prescripție, și dacă nu o face, culpa îi va aparține exclusiv. (,Art. 26. 1 Constituie contravenții următoarele fapte:
j) neorganizarea și neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea și executarea lucrărilor de construcții de către compartimentele abilitate din cadrul primăriilor,;).
Așadar:
1. se invocă propria culpă a pârâtei, de a nu fi constatat vreme de 2 ani edificarea acestei presupuse construcții;
2. autovehiculul este inclus în categoria de construcții datorită temerii instanței de fond că, dacă nu ar face acest lucru, statul nu i-ar mai recupera locul de parcare.
Este incredibil cum a putut această instanță să schimbe în totalitate, înțelesul și după caz, aplicabilitatea, a trei dispoziții imperative ale legii:
Care sunt categoriile de construcții ce sunt supuse autorizării.
Modalitatea în care se eliberează domeniul public/privat, de construcții neautorizate, mai vechi de 2 ani, prin intermediul instanței (art. 33 din Legea nr. 50/1991r2).
Modalitatea prin care se poate elibera domeniul public/privat al statului, de construcțiile neautorizate, fără intervenția instanței, cu condiția ca cel împotriva căruia să ia această măsură să fi fost sancționat.
Susținerea instanței că, într-adevăr, legea prevede calitatea de contravenient, dar nu este foarte importantă această condiție, deoarece această calitate ar reieși doar dintr-o analiză gramaticală a textului este regretabil că se regăsește într-o sentință.
Pentru ca legea să poate fi aplicată, legiuitorul a impus CONDIȚII, peste care nu poate trece nici o instanță și nimeni altcineva, indiferent cum este interpretată (gramatical, morfologic, teleologic, etc.).
Art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 permite emiterea unor dispoziții de desființare a construcțiilor neautorizate, pe cheltuiala contravenientului.
Acest articol instituie o excepție de la aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, în sensul în care nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru a obliga un contravenient (persoană sancționată în temeiul disp. art. 26 din Legea nr. 50/1991) să desființeze construcțiile realizate nelegal, ci se poate emite o dispoziție de desființare a acestora.
Condițiile de aplicare ale prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 sunt:
1. Terenul, pe care este edificată construcția să fie sub administrarea autorității competente să emită respectiva dispoziție de desființare.
2. Persoana, care deține construcția, să aibă calitatea de contravenient.
Ori, recurenta nu avea această calitate, nefiind sancționată contravențional, conform Legii nr. 50/1991.
Mai mult, acest aspect este reglementat și prin Decizia Civilă nr. 2710/2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Deci, era obligatorie aplicarea unei sancțiuni contravenționale cât și imputarea tuturor costurilor de dezafectare a construcțiilor ilegale contravenientului, această obligație fiind stipulată și în lege și în actul care a stat la baza emiterii dispozițiilor în cauză.
Din probele administrate, Curtea reține că prin dispoziția nr. 1372/16.05.2008 a Primarului Sectorului 2 se aprobă,dezafectarea domeniului public ocupat nelegal de amenajarea improvizată pentru desfășurarea de activități comerciale ilicite, constând într-o copertină, o rulotă și 6 agregate frigorifice", amplasate la adresa--4, în dreptul blocului 8, Sector 2.
Actul administrativ a fost fundamentat pe prevederile din Legii nr.50/1991 rep. și art. 215/2001 rep. privind administrația publică locală și în raport de situația de fapt rezultată din nota de control nr. 13.05.2008 și a situației de drept rezultată din referatul de specialitate nr.945/36955/15.05.2008 (în care s-a menționat că pe domeniul public al municipalității din dreptul blocului nr. 8 din--4 este amplasată o amenajare improvizată pentru desfășurarea de activități comerciale ilicite, constând într-o copertină, rulotă și 6 agregate frigorifice amplasate fără autorizare, impunându-se, în considerarea competențelor primarului sector 2- prev. de art. 97 alin. 1, 63 alin. 5 lit. d din Legea nr.215/2001- și în executarea art. 1 din dispoziția Primarului General al B nr. 1040/2000- desființarea acestor amenajări pe cale administrativă în conformitate cu disp. legii nr.50/1991).
Potrivit art. 1 alin. 2: Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor."
În temeiul art. 3 alin. 1: Autorizația de construire se eliberează pentru - g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote; h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatărilor agricole situate în extravilan;
ANEXA 2 din lege definește construcțiile cu caracter provizoriu ca fiind construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire. De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demonstrarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice. piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) și sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive.
În baza art. 33 alin. 4:,Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului."
Potrivit art. 32 alin. 1: În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Amenajările constatate pe domeniul public se încadrează în categoria construcțiilor prev. de art. 3 lit. h din lege construcții cu caracter provizoriu, neavând relevanță susținerile reclamantei în sensul că deține un contract de comodat, că rulota este parcată regulamentar, că deține avizul Sector 2 și acordul Asociației de Proprietari a blocului 8, ca înființarea punctului de lucru (fondul de comerț) în respectiv rulota este consfințită printr-o încheiere de ședință pronunțată de către un judecător delegat al Tribunalului București - Secția Comercială, sau că societatea reclamantă se află în evidențele Sector 2 cu plata la zi a taxelor de ocupare a domeniului public și că deține contracte de furnizare a serviciilor de furnizare energie electrică, servicii de salubrizare, etc. În cauză interesează doar aspectul ținând de disciplina în construcții, anume dacă a fost sau nu autorizată din punctual de vedere al Legii nr.50/1991 rep. Ori, în cauză acest aspect este neechivoc, în sensul că reclamanta nu a obținut autorizație de construire pentru respectiva amenajare ( expunere pe spațiul public).
Într-adevăr, în speță nu este vorba de o organizare de rulote, conform art. 3 lit. g din Legea nr. 50/1991, ci de o construcție cu caracter provizoriu, pentru a cărei amplasare era nevoie de autorizație de construire.
Pe de altă parte, chiar dacă în cuprinsul art. art. 33 alin. 4 din lege se folosește expressis verbis noțiunea de contravenient, sugerându-se ideea că această calitate este necesară pentru a se desființa pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor, din interpretarea teleologică a textului rezultă altă concluzie. Astfel, legiuitorul a urmărit să se obțină eliberarea imediată a terenurilor aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor prin desființarea pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești. Ori această desființare imediată se obține fără intervenția instanțelor judecătorești.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 3121 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentă reclamantă SRL împotriva sentinței civile nr. 2612/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL SECTORULUI 2 B și ADM1NISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 2
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR - - - ǍUN -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./09.05.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Bîcu
