Anulare act administrativ . Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1123
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 și de reclamantul împotriva sentinței civile nr.148/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul includerii în lista bunurilor și a terenului aferent construcției - locuință, în suprafață de 2500 mp. Solicită respingerea recursurilor declarate de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 ca nefondate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.148/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998, cât și excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiate.
Totodată, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998, și a dispus anularea deciziei nr.994/10.06.2008 emisă de pârâta precum și hotărârea nr.3590/4.04.2008 emisă de Comisia Municipiului B.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să admită contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii nr.3590/4.04.2008 emisă de Comisia Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998 și a fost obligată această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de acordare a compensațiilor pentru următoarele bunuri abandonate în Bulgaria de către autorul reclamantului G: 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere și un grajd lipit de casă, ambele construite din piatră și acoperite cu olane și o curte.
Pârâta Comisia Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998, a fost obligată să emită hotărârea direct în baza acestei sentințe, în maxim 30 de zile de la data pronunțării, sub sancțiunea plății unor penalități în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în baza probatoriului administrat în cauză atât decizia emisă de pârâta cât și hotărârea Comisiei Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998, sunt nelegale întrucât în speță nu s-a făcut dovada că autorul reclamanților ar fi primit vreo despăgubire din partea Statului Român pentru bunurile abandonate în Bulgaria, astfel încât se constată îndeplinite condițiile prevăzute de Lg.9/1998 pentru acordarea de compensații.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal au formulat recurs recursuri pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Municipiului pentru aplicarea Lg.9/1998,cât și reclamantul.
În motivarea recursului formulat de către pârâta se susține în esență că, în mod greșit s-a admis cererea de chemare în judecată a intimatului reclamant întrucât la emiterea hotărârii nr.3590/4.04.2008, Comisia Municipiului a avut în vedere prev.art.3 din Lg.9/1998 potrivit cărora dreptul la compensație se stabilește proporțional cu prejudiciul rămas neacoperit în cazul în care, anterior acei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură.
Consideră recurenta că pentru bunurile primite de autor de la statul român în comuna județ T, soldul s-a stabilit conform art.10 din Lg.766(1941, avându-se în vedere, ratele plătite de coloniștii evacuați pentru bunurile abandonate în.
Cum contractul de vânzare cumpărare încheiat de către colonistul Gh. și Statul Român nu poartă mențiunea "achitat", consideră recurenta că decizia a fost emisă corect și în conformitate cu prev.art.3 din Lg.9/1998.
În drept au fost invocate disp.art.3041cod pr.civ.
În motivarea recursului formulat de recurenta-pârâtă Comisia Municipiului se susține în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat hotărârea 3590/4.04.2008 adoptată de aceasta ca fiind un act administrativ susceptibil a fi atacat și în instanță astfel că în mod greșit s-a respins excepția invocată, hotărârile supuse controlului judecătoresc fiind doar hotărârile comisiei centrale.
A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a stabilit termenul de executare a obligației în sarcina acesteia sub sancțiunea plății unor penalități în cuantum de 100 lei/zi de întârziere fără a avea în vedere posibilitatea recursului prevăzut de normele de procedură civilă cât și procedura administrativă care se aplică în cazul invalidării hotărârii.
În drept au fost invocate disp.art.299 și urm. cod pr.civ.
În ceea ce privește motivarea recursului formulat de către reclamantul, recurentul a susținut în esență că în mod greșit nu i-au fost acordate compensații și pentru terenul în suprafață de 2500 mp intravilan, teren aferent construcției.
În drept au fost invocate disp.art.3041cod pr.civ.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul disp.art.304 cod pr.civ. Curtea constatată că recursurile formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă - Curtea reține că susținerile privind legalitatea hotărârii 3590/4.04.2008 cât și a deciziei nr.994/10.06.2008 emisă de în raport de disp.art.3 din Lg.9/1998 sunt nefondate.
Într-adevăr, potrivit disp.art.3 din Lg.9/1998, se prevede faptul că în situația în care cei îndreptățiți la plata compensațiilor au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale, apreciind în raport de probatoriul administrat în cauză faptul că actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul intimatului reclamant, este în mod evident un act cu titlu oneros, astfel că nu se poate susține că prin respectivul contract statul l-a despăgubit, pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar și în consecință nu ar mai avea dreptul la compensațiile prevăzute de lege pentru acestea.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, ca fiind nelegale atât hotărârea Comisiei Municipiului B, cât și decizia adoptată de către prin care a fost respinsă contestația intimatului reclamant, în cauză neexistând nici o dovadă din care să rezulte că autorul intimatului reclamant ar fi beneficiat de o despăgubire totală sau parțială pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar în urma aplicării Tratatului d l Craiova.
Cu privire la recursul Comisiei Municipiului B de aplicare a Lg.9/1998, Curtea constată și acesta este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la greșita soluționare excepției invocate cu privire la lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată această excepție având în vedere că recurenta pârâtă este emitenta hotărârii nr.3590/4.04.2008, pe care intimatul-reclamant a contestat-o și ulterior a atacat-o în instanță împreună cu decizia nr.994/10.06.2008 a prin care i-a fost respinsă contestația, conform procedurii prev.de disp.art.7 alin.4 din Lg.9/1998.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentă cu privire la termenul de executare al obligației stabilite în sarcina sa, de maxim 30 de zile de la data pronunțării sub sancțiunea de penalități în cuantum de 100 lei/zi întârziere, Curtea constată că, acestea sunt nefondate, termenul fiind stabilit în conformitate cu disp.art.24 din Lg.554/2004.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant, Curtea reține că susținerile formulate cu privire la faptul că în mod greșit instanța de fond nu a inclus în lista bunurilor pentru care urmează a-i fi acordate compensații și terenul în suprafață de 2500 mp intravilan, teren aferent construcției, sunt nefondate, întrucât astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, respectiv din înscrisurile depuse (situația de avere imobiliară întocmită și declarația dată de Gh. - filele 108-100 ds.fond), nu a fost menționată nici o suprafață de teren - respectiv curte).
Astfel fiind, Curtea constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 și de reclamantul împotriva sentinței civile nr.148/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
13.05.2009
T -09
Jud. JA
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Bîcu
