Anulare act administrativ . Decizia 113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.113
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele cu sediul în B,--209, împotriva sentinței nr.1317 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în P, -5,.1,.7, județ
Recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenții-pârâți B și DGFP B și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și prin Serviciul Registratură s-a depus Întâmpinare din partea intimatului-reclamant, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, ia act că recurentele-pârâte au solicitat în cuprinsul motivelor de recurs admiterea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- la data de 23.06.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu paratele Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului B si Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea paratelor la restituirea sumei de 1.703,94 lei, reactualizata in raport cu indicele de inflație, la momentul plații efective, reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule.
In motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat, prin efectele unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu dealer-vânzător marca Skoda din 22.11.2007 un autoturism marca Skoda, iar la momentul înmatriculării acestui autoturism a fost condiționat la plata taxei de prima înmatriculare în cuantum de 1703,94 lei, achitata in contul Trezoreriei, suma ajunsa în bugetul de stat. De asemenea, reclamantul arata ca a formulat cerere, înregistrată sub nr.4348/11.06.2008 prin care a solicitat restituirea acestei sume, apreciind-o ca fiind nelegal încasata, insa parata DGFP B prin adresa nr.27520/13.06.2008, i-a raspuns ca taxa a fost încasata în baza art.2141si 2142din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
A apreciat reclamantul că acest act normativ vine in contradicție cu normele europene la care România a aderat, fiind membra a Uniunii Europene, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul privind Comunitatea Europeana, in condițiile in care nivelul taxei pentru autoturismul fabricat în Republica Cehia - Skoda, membra de asemenea a Uniunii Europene, este mai mare față de taxa pentru produsul similar indigen -.
Prin întâmpinările depuse, pârâtele B și DGFP B, au solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu precizează în concret care este actul administrativ prin care se consideră vătămat într-un drept al său, așa cum cer prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte motivat de faptul că taxa i-a fost calculată și pretinsă potrivit art. 2141și 2142Cod Fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007, că norma legală internă nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, neexistând nici o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
Prin sentința nr. 1317 din data de 06 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice B, au fost obligate în solitar pârâtele să restituie reclamantului suma de 1703,94 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule reactualizată în raport cu indicele inflației la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Skoda, iar pentru înmatricularea acestuia parata l-a obligat să achite taxa speciala în suma de 1703,94 lei, sumă pe care a achitat-o în contul Trezoreriei. Reclamantul apreciind ca aceasta taxa prevăzuta de art. 2141alin.1 Cod fiscal contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeana-tratat obligatoriu pentru statul R după aderarea acestuia la Uniunea Europeana, a formulat contestație împotriva actului administrativ prin care s-a stabilit taxa de prima înmatriculare respectivă, solicitând restituirea sumei încasate ca nelegala. Prin adresa nr.27520/13.06.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bis -a raspuns ca încasarea taxei s-a făcut in mod legal.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone. Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 paragraful I din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141-2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre ale, în competiție, cu produsele similare autohtone, pentru care nu se percepe o astfel de taxă.
Tribunalul a constatat că suma achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului, în cuantum de 1703,94 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare, însăși obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare și calcul efectiv, afișat electronic de Ministerul Finanțelor. Prin urmare, actul vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele B și DGFP B, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta DGFP B, în cuprinsul motivelor de recurs, arată că prin intermediul legislației fiscale, statul stabilește o serie de obligații financiare în sarcina contribuabililor persoane fizice sau juridice, una dintre acestea fiind și taxa specială pentru autoturisme prevăzută de art.2141alin.3 Codul Fiscal. Menționează că de la data introducerii art.2141-2143prin art.I pct.202 din Legea nr.343/2006 a luat naștere raportul de drept material fiscal, din care rezultă dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativă de a plăti această taxă datorată bugetului general consolidat.
Mai precizează că, ulterior nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin art.11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008, legiuitorul dispunând numai restituirea în parte taxei achitate în perioada 1.01.2007-20.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia.
Recurenta susține că instanța de fond considerat aplicarea dispozițiilor Codului Fiscal referitoare la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv perceperea acesteia de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, dar intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile În aceste condiții nu se poate reține o faptă ilicită sau discriminatoare în sarcina organelor fiscale, întrucât acestea nu au făcut decât să aplice dispozițiile legale în materie, aflate în vigoare pentru această perioadă.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta B critică în principal sentința prin faptul că instanța de fond nu s-a pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive formulată, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea excepției.
Pe fondul cauzei susține că art.2141- 2143prin art.I pct.202 din Legea nr.343/2006 nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale, la data aplicării taxei și astfel aceasta fost încasată în mod legal.
Mai susține că în cauză este vorba de un autoturism nou, acestuia fiindu-i aplicată aceeași taxă ca și unui autoturism autohton, astfel că nu s-au încălcat dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Datorită faptului că motivarea celor 2 recursuri este asemănătoare, instanța de control judiciar va răspunde criticilor recurentelor prin aceleași considerente:
Prin motivele de recurs, pârâta Baa rătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive formulată de aceasta; instanța de recurs consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece sumele de bani plătite cu titlu de taxă specială pentru înmatriculare autoturisme și autovehicule au fost încasate de aceasta și făcute venit la bugetul consolidat al Statului Român.
În toate litigiile de acest fel, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor, care în teritoriu mandatează procesual civil direcțiile generale ale finanțelor publice județene și în calitate de copârât, evident, sunt administrațiile finanțelor publice locale, unde se întocmește documentația și se plătește efectiv această taxă de primă înmatriculare.
Referitor la fondul cauzei, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice B, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și, față de văditul caracter ilegal al taxei respective, se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteapta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurente, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele cu sediul în B,--209, jud. B împotriva sentinței nr. 1317 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în P, -5,.1,.7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Red. NT./ tehnored.
2 ex./9.02.2009
ds.fond - Tribunalul Buzău
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
