Anulare act administrativ . Decizia 116/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.116

Ședința publică din data de 27 ferbuarie 2009

PREȘEDINTE: Nițu Teodor

JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în, str.-.G, nr.32, județ I, împotriva sentinței nr.432 pronunțată în data de 28 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - PLUS SRL, cu sediul în S,-, județ P, în B, str. -. -escu nr.5, sector 6 și prin avocat cu sediul în B, sector 1,-.

Recursul fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform OP nr.25/2009 și timbru judiciar de 0,5 lei, care au fost anulate de instanță și atașate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Consiliul Local reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă - Plus SRL reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 pe care o depune la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, după care,

Intimata-reclamantă - Plus SRL reprezentată de avocat, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de un set de înscrisuri în copie xerox, respectiv ordin de plată, extras de cont, sentința nr.3039/2008 pronunțată de Tribunalul București și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.

Recurenta-pârâtă Consiliul Local reprezentată de avocat, arată că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.

Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurenta-pârâtă Consiliul Local reprezentată de avocat, având cuvântul în susținerea recursului arată că un prim motiv vizează respingerea excepției necompetenței teritoriale, pe motiv că temeiul art.10 alin.3 din Legea 554/2004 reclamantul s-ar putea adresa instanței de la domiciliul său, dar ei au întemeiat-o pe dispozițiile art.8 alin.2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, sens în care solicită admiterea excepției invocate, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.

Pe fondul cauzei arată că Hotărârea nr.46/2008 a Consiliului Local a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, la baza acesteia stând hotărâri anterioare ale aceluiași consiliu neanulate.

Mai susține că hotărârea nu încalcă dispozițiile art.497 și 498 a Codului d e procedură civilă, întrucât debitorul recurent a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, plus dobânzile și cheltuielile de executare, prin ordinul de plată nr.482/2008 pentru toți creditorii din dosarul de executare nr.210/2005 la dispoziția executorului judecătoresc.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și susținut, în principal admiterea excepției necompetenței teritoriale și trimiterea cauzei spre judecare la instanța competentă și în subsidiar, admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.

Fără cheltuieli de judecată.

Intimata-reclamantă - Plus SRL reprezentată de avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor instanței de fond.

Prin motivarea sa arată că în ce privește excepția necompetenței teritoriale invocată în cauză, aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond, întrucât norma invocată este dintr-o lege mai veche, Legea 213/1998, aplicare în cauză având Legea 554/2004 conform art.10 alin.3, potrivit căreia competența este alternativă între instanța de la sediul petentei și cea de la sediul pârâtei, opțiunea putând fi făcută de reclamantă.

Pe fondul cauzei arată că înscrisurile la care face referire recurent nu reprezintă o recipisă de consemnare la dispoziția creditorului, în primul rând fiind vorba de despre un ordin de plată pe care debitoarea îl face dintr-un cont al său într-un alt cont al său, neexistând nici un transfer în contul creditorilor sau al organului de executare, și în al doilea rând pentru că simpla explicație a plății dată de titularul contului nu înseamnă că o altă persoană decât acest titular poate dispune la banii aflați în contul său, mai mult acest înscris reprezintă decât o alimentare a propriului cont.

Mai menționează că recipisa de consemnare este echivalentul unui titlu de valoare, simpla transmisiune acestuia către persoana pe numele căruia s-a consemnarea valorând transmisiunea proprietății asupra sumei de bani.

Față de cele mai sus menționate, concluziilor scrise și actelor din dosar, dar și a practicii în materie, solicită respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă Consiliul Local reprezentată de avocat, având cuvântul în replică precizează că legea specială primează.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,

Prin sentința nr.432 pronunțată în data de 28 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiata excepția de necompetentă teritorială a instanței invocata de parat, a admis acțiunea formulata de reclamanta - PLUS SRL în contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI și a anulat HCL nr. 46/24.04.2008 prin care s-a aprobat trecerea din domeniul privat al Orașului in domeniul public a terenului in suprafata de 35.571, 24. situat în Orașul - jud.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reținut că prin HCL nr. 46/24.04.2008, s-a aprobat trecerea din domeniul privat in domeniul public al orașului si în administrarea Consiliului Local, a terenului in suprafata de 35.571,24, situat in- din Orașul și pentru efectuarea acestei operațiuni a fost invocat HCL 30/15.07.2005 prin care a fost aprobata proiectarea si executarea unui complex sportiv si parc pe acea porțiune de teren.

Tribunalul a apreciat ca nelegală hotărârea consiliului local, având in vedere faptul că din probele administrate rezulta că reclamanta este creditoarea Orașului pentru suma de 166.763,20 RON, in baza sentinței civile nr. 1719/11.04.2005 și că prin somația nr. 706/ 20.03.2008 Biroul Executorului judecătoresc a pus în vedere paratei debitul, în caz contrar, trecându-se la vânzarea prin licitație publica a imobilului in suprafață de 35571,24.

Mai retine instanța de fond că prin procesul verbal de licitație imobiliară din data de 10 iunie 2008, încheiat de executorul judecătoresc la cererea mai multor creditori ai orașului, s-a procedat la vânzarea prin licitație publica a imobilului proprietatea debitoarei, compus din teren in suprafata de 35.571,24.

In consecință, tribunalul a apreciat că terenul in cauza nu mai putea fi trecut din domeniul public in domeniul privat al localității, întrucât existau mai multe somații de plata, care fuseseră înregistrate la Cartea Funciara in condițiile prevederilor art.497-498 din pr.civ, asa cum rezulta din încheierea nr. 53460/2.04.2008 Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara

De altfel, Consiliul Local al Orașului nici nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale, pentru ca terenul in suprafata de 35.571,24. să poată fi trecut din domeniul privat in domeniul public al localității.

Pe de alta parte, s-a reținut că însăși Primăria prin raportul Comisiei de specialitate nr. 2 a recunoscut, în mod indirect, că prin trecerea din domeniul privat în domeniul public se urmărea, în realitate, asigurarea ca acel teren nu va fi înstrăinat, revendicat sau restituit in baza legilor de restituire a proprietăților si că, de asemenea, conform art.11 din Lg. 213/1998 nu putea fi supus executării silite si asupra lui nu se pot constitui garanții reale.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs pârâta Consiliul Local al Orașului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând în esență că prin sentința nr.432 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Prahova în mod greșit a respins excepția necompetenței teritoriale, motivând hotărârea prin faptul că reclamantul, în temeiul art.10 alin.3 din Legea 554/2004, s-ar fi putut adresa instanței de judecată de la domiciliul său, sau celei de la domiciliul pârâtului, întrucât excepția invocată a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 alin.2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin care se menționează că "Hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află bunul".

Față de aceasta se solicită admiterea excepției, să se caseze sentința de fond și să se trimită cauza spre soluționare instanței competente.

Pe fondul cauzei se arată că Hotărârea nr.46/24.04.2008 a Consiliului Local a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în materie și că la baza acesteia au stat hotărâri anterioare ale aceluiași consiliu local neanulate, cât și rapoarte întocmite de către personalul de specialitate din aparatul propriu.

Se face mențiunea că hotărârea nu încalcă sub nici o formă dispozițiile art.497 și 498 Cod procedură civilă, întrucât "debitorul a consemnat sumele necesare acoperii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare" în speță, debitorul - Primăria a consemnat la Trezoreria județului I prin Ordinul de plată nr.482/16.09.2008 sumele de bani necesare acoperirii creanțelor tuturor creditorilor din dosarul de executare nr.210/2005, la dispoziția executorului judecătoresc .

Se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente. În subsidiar se solicită pe fondul cauzei admiterea recursului, modificarea în tot sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, apreciind că în speță în urma apariției noii legi a contenciosului administrativ, respectiv Legea 554/2004, s-a instituit o competență teritorială alternativă, în favoarea reclamantului, în sensul art.10 alin.3, reclamantul putându-se adresa atât instanței de contencios administrativ de la domiciliul său sau de la domiciliul/sediul autorității administrative pârâte, pentru a se facilita și realiza liberul acces la justiție al cetățenilor.

Prevederea invocată de recurentă, respectiv art.8 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, a rămas fără obiect prin apariția noi legii a contenciosului administrativ.

În consecință pentru stabilirea competenței teritoriale în astfel de cazuri, art.10 alin.3 din Legea 554/2004, legea mai nouă, prevede competența alternativă, opțiunea putând fi făcută numai de către reclamant.

Această reglementare actuală, așa cum s-a învederat, este făcută pentru se realiza liberul acces la justiție fiind în acord și cu directivele europene, în care reclamantul se confruntă cu instituții publice, care au aparate specializate de contencios și care pot să se deplaseze, mai ușor decât reclamantul care poate fi o persoană fizică, putând alege să se judece la instanța de la domiciliu sau sediul său, pentru limita cheltuielile de judecată.

În atare situație instanța de fond în mod temeinic și legal respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârât.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, considerând că recurenta pârâtă nu a dovedit că a consemnat sumele de bani datorate la dispoziția creditorilor pentru a nu se începe procedura executării silite în privința terenului în cauză.

Se poate observa că înscrisurile la care face referire recurenta nu reprezintă o recipisă de consemnare la dispoziția creditorului, fiind vorba de un ordin de plată pe care aceasta îl face dintr-un cont al său într-un alt cont al său, specificând însă doar în rubrica respectivă, mențiunea "sumă la dispoziția BEJ, dos. ex. 210/2005", pe când trebuia să consemneze suma în contul executorului judecătoresc.

Faptul că ambele conturi aparțin recurentei pârâte arată clar că nu a consemnat sumele la dispoziția creditorilor prin intermediul executorului judecătoresc, acesta putând să-și retragă oricând sumele respective, legal și normal acestea erau indisponibilizate, la dispoziția creditorilor.

Ca atare în mod corect instanța de fond apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.523 alin.1 Cod procedură civilă, recipisa de consemnare fiind echivalentul unui titlu de valoare, simpla transmisiune a acesteia, către persoana pe numele căreia s- făcut consemnarea neechivalând cu transmiterea posesiei sumelor de bani.

De asemenea, instanța de fond apreciat în mod legal faptul că hotărârea nr.46/24 aprilie 2008 a Consiliului Local a fost luată cu încălcare a dipozițiilor art.497 și 498 Cod procedură civilă pentru a se sustrage terenul de la urmărirea silită creditorilor, obiect al dosarului de executare nr.210/2005 executor judecătoresc .

Întrucât sentința este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare în sensul art.304 pct.1-9 cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, urmează a se constata netemeinicia recursului formulat de pârâtă, care va fi respins.

Văzând că recursul a fost legal timbrat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în, str.-.G, nr.32, județ I, împotriva sentinței nr.432 pronunțată în data de 28 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - PLUS SRL, cu sediul în S,-, județ P, în B, str. -. -escu nr.5, sector 6 și prin avocat cu sediul în B, sector 1,-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena

- - G - - -

Grefier

- -

Red. NT./ tehnored./ 2 ex./ 11.02.2009

ds.fond - Tribunalul Prahova

jud. fond

Operator de date cu caracter personal; Nr. Notificare 3120

Președinte:Nițu Teodor
Judecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 116/2009. Curtea de Apel Ploiesti