Anulare act administrativ . Decizia 115/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.115
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.1115 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, județ D și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenții-pârâți Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Ministerul Economiei și Finanțelor, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și prin Serviciul Registratură s-a depus din partea intimatului-reclamant întâmpinare, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, ia act că părțile au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3944/120/26.06.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând fi obligați la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 9572,29 lei precum și la plata accesoriilor acestei sume calculate de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat din Germania două autoturisme second - hand, unul marca Audi, iar al doilea marca Volkswagen și pentru a le înmatricula, a fost obligat să achite suma de 6286,65 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru primul autoturism și suma de 3285,64 lei pentru cel de-al doilea. Mai arată că, a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgoviște restituirea taxei, emițându-se drept răspuns adresa nr. 11022/24.05.2008, împotriva căreia a formulat contestație, înregistrată sub nr. 13255 la 13.06.2008, care i-a fost la rândul ei respinsă. Reclamantul a considerat că taxa este nelegal percepută, deși este reglementată de prevederile art. 2141Cod fiscal, ea intrând în contradicție cu dispozițiile legale comunitare în materie, în concret, a art.90 din Tratatul Comunității Europene, fiind evident caracterul discriminatoriu al taxei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004, ale art.148 alin.2 din Constituția României, ale art.41,113,175 și 188 Cod procedură fiscală și ale art.90 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene.
Prin întâmpinare, pârâta Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, iar în subsidiar admiterea în parte a acesteia, motivat de faptul că, potrivit art.4 din OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România. S-a susținut că reclamantul nu a precizat, în concret care este actul administrativ fiscal prin care se consideră vătămat, în speță, nu neregăsindu-se situațiile reglementate de Legea 554/2004, apoi, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul MEF nr. 418/2007. Pârâta considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferente de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, această taxă fiind percepută de alte 16 state membre al Uniunii Europene.
Prin sentința nr. 1115 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 9573 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății nedatorate până la data restituirii sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539 lei, către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște la data de 23 iulie 2007 suma de 6287 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Audi cu chitanța seria - nr. -/23.07.2007 și la data de 19 noiembrie 2007 mai achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 3286 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Volkswagen cu chitanța seria - nr. -/19.11.2007 actele doveditoare fiind depuse la dosar de reclamant, la termenul din 23 octombrie 2008.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 paragraful I din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141-2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre ale, în competiție, cu produsele similare autohtone, pentru care nu se percepe o astfel de taxă.
Tribunalul a constatat că suma achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismelor în cuantum de 9573 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor. Prin urmare, actul vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă.
Astfel instanța de fond a constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Târgoviște, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pentru stabilirea acestei taxe este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român. Mai mult, potrivit art. 11 din același act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008.
Recurenta apreciază că dintr-o gravă eroare instanța de fond a confundat taxa auto cu taxele vamale, aceasta fiind considerată ca fiind nelegală, adică "împotriva legii". Evident, această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, ea fiind în prezent percepută în mod legal, pe baza actelor normative în vigoare. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1.01.2007 a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile Precizează recurenta că în raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern al statelor membre, un element ce caracterizează acest raport este coexistența normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
Se mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile mai sus amintite având în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare mai mari decât pentru produsele interne. Totodată, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Recurenta menționează că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule impune numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei, astfel că se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunându-se numai restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare datorată, conform nr.OUG 50/2008.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.1115 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, județ D și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 02.02.2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
