Anulare act administrativ . Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.117
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.1118 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.23,. E,.6,.25, județ D și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenții-pârâți Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Ministerul Economiei și Finanțelor, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, ia act că recurentele-pârâte au solicitat în cuprinsul motivelor de recurs admiterea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând fi obligați la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1.323,00 lei, precum și la plata accesoriilor acestei sume calculate de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10.07.2007 a achitat la Trezoreria Târgoviște suma de 1.323,00 lei cu chitanța - nr. - conform calculului efectuat de Trezorerie, sumă ce reprezintă "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule", taxă impusă de prevederile art. 2141din Legea 517/2003, introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG110/2006, nr. 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, normei de poluare sau a tipului autoturismului și vârsta acestuia. Reclamantul a considerat că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu a putut înmatricula autoturismul în circulație, solicitând pârâtei Târgoviște restituirea taxei, cerere respinsă, motiv pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ.
S-a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, fiind o taxă fiscală care, prin efectele sale, este echivalentă unei taxe vamale de import, existând diferențe de tratament fiscal, discriminatoriu, această taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări.
Reclamantul a considerat că, în speță, instanța trebuie să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care stabilesc că "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne", iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, instituțiile fundamentale ale statului garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2).
Prin întâmpinare, pârâta Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, conform mandatului nr. 20353/01.09.2008, depus la dosar la fila 24, a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu precizează în concret care este actul administrativ prin care se consideră vătămată într-un drept al său, așa cum cer prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte motivat de faptul că taxa i-a fost calculată și pretinsă potrivit art. 2141Cod Fiscal și procedurii de clacul prevăzută de Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007, că norma legală internă nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, neexistând nici o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
Prin sentința nr. 1118 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 1323 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 1323 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca cu chitanța seria - nr. - la 10.07.2007; autovehiculul, identificat cu nr. - a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare din 9.05 2007 din Germania, fiind înmatriculat sub nr. -SK 401, prima înmatriculare fiind efectuată în martie 2003, așa cum reiese din copia contractului de vânzare cumpărare și cartea de identitate auto nr. CM -.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Tribunalul constată că în conformitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Astfel se constată că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, s-a reținut că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 1323 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei, luându-se act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Târgoviște, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pentru stabilirea acestei taxe este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român. Mai mult, potrivit art. 11 din același act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008.
Recurenta apreciază că dintr-o gravă eroare instanța de fond a confundat taxa auto cu taxele vamale, aceasta fiind considerată ca fiind nelegală, adică "împotriva legii". Evident, această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, ea fiind în prezent percepută în mod legal, pe baza actelor normative în vigoare. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1.01.2007 a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile Precizează recurenta că în raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern al statelor membre, un element ce caracterizează acest raport este coexistența normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
Se mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile mai sus amintite având în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare mai mari decât pentru produsele interne. Totodată, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Recurenta menționează că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule impune numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei, astfel că se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunându-se numai restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare datorată, conform nr.OUG 50/2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.1118 pronunțată în data de 06 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.23,. E,.6,.25, județ D și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./29.01.2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. fond -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
