Anulare act administrativ . Decizia 1130/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1130/R/CA/2008
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al municipiului AIî mpotriva deciziei civile nr. 857/CA/25.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul contestatorului, avocat și intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata reclamantă a formulat și depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, la care a fost anexată împuternicirea avocațială a doamnei avocat - pentru redactare întâmpinare.
Un exemplar din întâmpinare se comunică mandatarului contestatorului, acesta învederând instanței că nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată, în vederea studierii întâmpinării.
Mandatarul contestatorului și intimata reclamantă declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare dedusă judecății.
Mandatarul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, pentru motivele dezvoltate în scris.
Intimata reclamantă solicită respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat pentru redactarea întâmpinării.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 857/CA/2008 a fost respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul Consiliul local al Municipiului A I, împotriva sentinței civile nr. 213/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut:
În ce privește primul motiv de recurs s-a apreciat că în mod corect instanța a reținut, față de structura și conținutul Hotărârilor Consiliului Local al municipiului A I nr.50/1996 și nr.51/1996, că aceste acte au un caracter normativ, deoarece se referă la măsuri de reglementare urbanistice cu caracter general și impersonal.
În aceste condiții, fiind incidente în cauză dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004 în conformitate cu care actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta intimată este în mod evident afectată prin faptul că deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate în aceleași condiții ca și vecinilor săi, asupra unor parcele teren arabil, totuși aceștia au putut să construiască pe terenul astfel dobândit sau să-l înstrăineze în vederea construirii, pe când reclamanta este privată de această posibilitate întrucât din certificatul de urbanism eliberat rezultă că parcela sa nu este construibilă, fiind destinată amenajării unei străzi.
S-a mai reținut că este evident că dreptul de dispoziție al proprietarei reclamante - unul din atributele dreptului de proprietate - este flagrant îngrădit, pentru ca nimeni nu este interesat să cumpere un teren pe c are se va amenaja o stradă, iar valoarea economică a terenului este considerată diminuată, reclamanta suferind astfel un prejudiciu cert.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut avându-se în vedere natura juridică a terenului la data introducerii în CAP și nu la data reconstituirii dreptului de proprietate de către Comisia Legii fondului funciar.
Toate terenurile din această zonă sunt încadrate la OCPI în categoria de folosință "arabil", situație generală a unui teren înainte de a se edifica ceva pe el.
În prezent terenul în litigiu, împreună cu toate celelalte parcele limitrofe se află în intravilanul municipiului A I, fiind înscris în CF 29550 A I și cuprins în strada -.
În ce privește cele două hotărâri atacate, acestea fiind emise de către autorități publice locale, sunt supuse cenzurii în condițiile art.8, 10 din Legea 554/2004 întrucât persoana vătămată poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă ( Tribunalul Alba ) pentru a solicita anularea, în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daunele morale.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantei îi este vătămat dreptul de proprietate prin modificarea regimului tehnic al terenului, aducându-se astfel atingere dreptului său de dispoziție material.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Consiliul local al Municipiului A I, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea în tot a deciziei atacate și fixarea termenului pentru rejudecarea recursului, pentru ca instanța de recurs să examineze toate motivele de recurs invocate.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare arată că acestea sunt prevăzute de art. 318 teza II Cod procedură civilă "instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs".
Susține că reclamanta a luat cunoștință despre planurile de urbanism la care HCL nr. 50 și HCL nr. 51/15.05.1996 face referire, la data de 21.09.2004, când a fost emis certificatul de urbanism nr. 943. De la această curgeau termenele de 30 zile în care trebuia făcută procedura prealabilă și termenul de 1 an de la data de 21.09.2004 - când reclamanta se consideră că a luat cunoștință de conținutul actelor administrative atacate, având în vedere la acea dată prevederile vechii legi a contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Față de aceste aspecte invocate se susține că atât procedura prealabilă cât și introducerea acțiunii sunt tardive, reclamanta putând îndeplini aceste cerințe legale până la data de 21.09.2005, acest termen de 1 an fiind unul de decădere, excepția tardivității fiind întemeiată și admisibilă. Ca urmare consideră că instanța de recurs în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004 deoarece hotărârile atacate nr. 50 și 51 din 1996 au fost emise în urmă cu peste 9 ani de la data introducerii acțiunii, iar efectele juridice s-au produs sub imperiul Legii nr. 29/1990.
Mai arată că în nici un răspuns întocmit și comunicat cu reclamanta nu s-a contestat dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului înscris în titlul de proprietate - în suprafață de 1.400 mp, dar în condițiile în care și-a manifestat intenția de a înstrăina acest teren, în vederea realizării de construcții pe acesta, ele nu se pot realiza, fiind afectat de amenajarea unei străzi de legătură. Conform titlului de proprietate, terenul este unul situat în intravilan, și nu teren construibil. inițială dată de titlu de proprietate emis corespunde și în prezent, reclamanta putându-și valorifica dreptul de proprietate asupra terenului arabil, sens în care nu are nicio îngrădire din partea Consiliului Local A
În privința necesității exproprierii acestui teren, arată că această procedură juridică este inițiată în baza Legii nr. 33/1994 de către Consiliul Local A I în situația în care acesta se va pronunța prin hotărâre de consiliu în baza art. 36 din Legea nr. 215/2001. În momentul în care se va demara o astfel de procedură se va ține cont de toate drepturile constituționale pe care reclamanta le are asupra acestui teren, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, conform art. 481 Cod civil.
Susține că împrejurarea că în prezent reclamanta ar suferi un eventual prejudiciu în situația în care ar dori înstrăinarea terenului datorită interdicției de construire nu poate fi asimilată încălcării dreptului constituțional invocat, pentru această diferență urmând să primească despăgubirea conferită de art. 44 alin. 3 din Constituție. Ori, în condițiile în care reclamanta își poate exercita neîngrădit dreptul de dispoziție juridică asupra terenului, eventuala limitare a numărului potențialilor cumpărători ca urmare a situației concrete și care nu se justifică prin faptul despăgubirii acestora în momentul realizării exproprierii pentru cauza de utilitate publică, nu justifică încălcarea acestui atribut al dreptului de proprietate.
Astfel, arată că pentru aceleași considerente, nici nerealizarea până în prezent a lucrărilor de amenajare teritorială în zona străzii -, unde este situat terenul, nu are drept consecință îngrădirea dreptului de proprietate al reclamantei.
Contestatorul arată că apreciază că dreptul de proprietate al reclamantei, ca și drept fundamental garantat de Constituție, nu i-a fost adusă atingere prin cele două acte administrative atacate și că reclamanta nu poate invoca un drept vătămat în condițiile art. 2 lit."o" din Legea 554/2004, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 din același act normativ.
Arată că apreciază că toate aceste motive, invocate și în recurs, au fost omise de instanță, nu au fost cercetate, instanța limitându-se doar la reținerea unor împrejurări cum ar fi că "dreptul de dispoziție al proprietarei - reclamantă este flagrant îngrădit, pentru că nimeni nu este interesat să cumpere un teren pe care se va amenaja o stradă, iar valoarea economică a terenului este diminuată".
Analizând contestația în anulare formulată se consideră că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Motivele invocate de contestator, în această cale extraordinară de atac, nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 teza II Cod procedura civilă, fiind în fapt un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Susținerea cum că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele invocate în cererea de recurs formulată de Consiliul Local A I nu este conformă cu realitatea.
Referitor la împrejurarea că se invocă nepronunțarea instanței de recurs cu privire la tardivitatea promovării acțiunii - reclamantei s-a reconstituit dreptul de proprietate după antecesorul său, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 429/20 în care este înscrisă și parcela în litigiu identificată prin nr. Cadastral 2572/35 în suprafață de 1400 mp.
Prin hotărârile nr. 50 și 51 emise la 15.05.1996 de către Consiliul Local AIa ceastă parcelă a fost afectată amenajării unei străzi de legătură între străzile și Dr..
În ceea ce privește natura juridică a celor două Hotărâri atacate, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au făcut o calificare corespunzătoare a acestora, ele fiind emise de către autorități publice locale sunt supuse cenzurii în condițiile art. 8,10 din Legea 554/2004, întrucât persoana vătămată poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
În speță nu este vorba de acte administrative emise în etapa declarării utilității publice sau în etapa administrativă a procedurii exproprierii.
Referitor la excepția invocată, instanța de recurs reține la fila 6 alin. 6 din hotărâre:
" În aceste condiții, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. 4 din legea 554/2004 în conformitate cu care actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".
Astfel, instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității, ea fiind inoperantă în speța dedusă judecății.
Nici al doilea motiv al contestației în anulare nu rezistă unei analize temeinice, întrucât:
- al doilea motiv se prezintă ca fiind un "recurs la recurs", neindicându-se în concret aspectul care a fost omis a fi analizat de către instanța de recurs;
- atât reclamanta, cât și cele două instanțe au reținut în mod corect natura prejudiciului suferit de reclamantă, întinderea acestuia și vătămarea pricinuită petentei intimată.
Cu toate că au trecut 12 ani de la data emiterii acestor hotărâri de către Consiliul Local A I, nu s-a întreprins nicio măsură pentru punerea lor în practică.
Mai mult, aceasta a devenit chiar imposibilă pentru motivul că toate parcelele limitrofe cu parcela reclamantei sunt construite în prezent, iar parcela în litigiu a devenit practic o enclavă.
Reclamanta intimată este în mod evident afectată prin faptul că deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate în aceleași condiții ca și vecinilor săi, asupra unor parcele teren arabil, aceștia au putut să construiască pe terenul astfel dobândit sau să-l înstrăineze în vederea construirii, pe când reclamanta este privată de această posibilitate, întrucât din certificatul de urbanism eliberat rezultă că parcela sa nu este construibilă, fiind destinată amenajării unei străzi.
Este evident că dreptul de dispoziție al proprietarei reclamante - unul dintre atributele dreptului de proprietate - este flagrant îngrădit, pentru că nimeni nu este interesat să cumpere un teren pe care se va amenaja o stradă, iar valoarea economică a terenului este considerabil diminuată, reclamanta suferind astfel un prejudiciu cert.
În baza art. 274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al municipiului AIî mpotriva deciziei civile nr. 857/CA/25.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./12.12.2008
Jud. Recurs -, -, -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
