Anulare act administrativ . Decizia 1166/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1166
Ședința publică din data de 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în T,-, județul împotriva sentinței nr. 759 din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, T, B-dul -,. 34,. A,. 14, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, recurenta prin cererea de recurs solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Reprezentantul recurentului, avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, dat fiind faptul că existența unei taxe de primă înmatriculare este contrară dispozițiilor comunitare, existând motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare, drept urmare sentința instanței de fond este legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința nr. 759 din 9 iunie 2008, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 10.148 lei, sumă încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturism.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și punctul 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care
face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare, ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Instanța fondului reținut că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 paragraful (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141- 2143Cod Fiscal, sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă astfel principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone.
mai reținut instanța de fond că a considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. (1) din Constituția României.
Instanța a constatat că actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T, atât în nume propriu, cât și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține de către recurentă că în mod greșit instanța fondului
a considerat că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141introdus în Codul fiscal( Legea nr.571/2003) prin legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006 și a procedurii de calcul prevăzută prin Ordinul Ministerul Economiei si Finanțelor nr. 418/2007. Taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare și, dintr-o gravă eroare, se confundă taxa auto cu taxele vamale.
Recurenta apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene,deoarece taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Aceste dispoziții ale art. 90 alin. 1 au în vedere introducerea unor limitări ale dreptului statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma
criticilor formulate de recurentă, având în vedere și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta pentru autovehiculul second-hand marca Mercedes, achiziționat din Germania, a achitat la data de 20.03.2008, conform calculului Trezoreriei T, "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule", taxă impusă de prevederile art. 2141din Legea nr. 343/2006 modificată prin nr.OUG 110/2006, nr. 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, a normei de poluare sau a tipului autoturismului și vârstei acestuia.
Critica referitoare la calitatatea actului contestat, respectiv că chitantele pentru incasarea taxei in cauza nu reprezinta un act administrativ fiscal in intelesul art 41 Pr.Fiscală, nu este întemeiata.
Aceasta intrucât art. 41 din Codul d e Procedură Fiscală definește actul administrativ fiscal ca fiind acela emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Or, ordinul de plată cu care reclamantul intimat face dovada plății sumei in discuție și pe care se menționează că reprezintă taxa speciala pentru autoturisme reprezintă un act administrativ fiscal deoarece indeplinește toate condiițile impuse de definiția data de art. 41 Pr.Fiscala,sus- citată.
Nici critica referitoare la fondul cauzei nu este întemeiată.
Astfel,se retine ca reclamanta a cumparat un autoturism marca mercedes și, pentru a-l putea înmatricula în Romania, a fost obligată să platească suma de 9725,58 lei cu titlu de taxa specială de prima înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art. 214 indice 1-214 indice3 din Codul Fiscal și a pct. 3.1indice 1 -3.1 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în Romania.
Aplicarea taxei speciale așa cum este reglementată de art. 214 indice 1 Cod fiscal este însa o măsura nelegală.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constitutia Romaniei la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunitatilor Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizata de Constitutie, se reține că potrivit textului constitutional amintit, "Ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au
prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Tot în ceea ce priveste principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, este necesar să se sublinieze, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre.
La rândul său articol 90 alineat 1 din Tratatul, precizeaza ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
In ceea ce priveste principiul nediscriminarii, in cauza Michel, similara cazului taxei speciale din legislatia romaneasca, a aratat ca " statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul, adica sa nu fie discriminatoriu".
Insă, față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul Romaniei si deja inmatriculate în Romania nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele second hand inmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare in Romania, se încalca principiul discriminării.
Față de toate cele aratate mai sus, reluand, taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constitutiei României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Ca atare, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art. 274 proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice T,cu sediul în T, - -, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 759 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T, B-dul -,. 34,. A,. 14, județul
Obligă recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice T la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
.//.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.MI-MC
2ex./17.10.2008
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
