Anulare act administrativ . Decizia 128/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 128
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1737 din 31.08.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (actual MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE) și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect anulare ordine de destituire nr. 0154/15.10.1997 și 0164/01.11.1997.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează că intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a înregistrat la dosar, la data de 16.01.2008 întâmpinare iar recurentul a înregistrat la dosar, la data de 18.01.2008 dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, astfel că recursul este legal timbrat.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1737 din 31 august 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN având ca obiect revocarea Ordinelor nr. 0154/15 octombrie 1997 și 0164/1 noiembrie 1997 ale Șefului Inspectoratului Județean C, ca prescrisă.
Instanța a reținut următoarele pentru a hotărî astfel:
Reclamantul prin cererea formulată a solicitat revocarea Ordinelor nr.0154/15.10.1997 și 1064/01.11.1997 emise de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean C, care potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Legea nr. 218/2002, cu modificările și completările ulterioare are personalitate juridică.
Din prevederile art.l alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată rezultă că persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ poate chema în judecată autoritatea publică emitentă a actului atacat.
Având în vedere obiectul juridic dedus judecății și împrejurarea că organul emitent al ambelor ordine este Inspectoratul de Poliție Județean C, care în conformitate cu prevederile art.12 alin.2 din Legea nr. 218/2002 are personalitate juridică, tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative este fondată, și a dispus admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Apărarea formulată de reclamant în sensul că în prezenta cauză au calitate procesuală pasivă atât Inspectoratul de Poliție Județean C cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, motivată pe faptul că numirea sau eliberarea din funcție se făcea doar cu aprobarea Șefului de Combaterea Crimei Organizate B, care era în subordine a I, este irelevantă raportat la obiectul juridic dedus judecății, și faptul că ambele ordine atacate sunt emise de pârâtul de rândul 2, care în conformitate cu prevederile art.12 alin.2 din Legea nr. 218/2002, are personalitate juridică.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată a fost apreciată ca întemeiată întrucât ordinele atacate au fost emise la data de 15.10. și respectiv O 1.11.1997 de șeful Inspectoratului de Poliție Județean C, iar acțiune a reclamantului a fost înregistrată la data de 07.06.2006.
Prin Ordinul Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr.0154/15.10.1997 reclamantul a fost eliberat din funcția de șef serviciu 1 pentru combaterea crimei organizate și s-a numit in funcția de ofițer specialist 1 la același serviciu din LP.
Prin Ordinul Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr.0164/1.11.1997 reclamantul a fost numit în funcția de ofițer specialist prevenire din LP.
La data emiterii ambelor ordine, Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ prin art.5 statua că: "Înainte de a cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art.l alin.2, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 zile de la această dată" și numai "În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este multumit de solutia dată reclamatiei sale se poate sesiza instanța în termen de 30 zile de la data comunicării soluției".
Independent de comunicarea sau necomunicarea ambelor ordine, reclamantul avea posibilitatea urmării procedurii speciale instituite de Legea contenciosului administrativ în vigoare la acea dată, însă a promovat prezenta acțiune doar la data de 07.06.2006. Un argument în plus al luării la cunoștință de dispozițiile ordinelor a căror anulare le solicită, îl constituie faptul că drepturile sale salariale au fost diminuate, însă urmare a cererii acestuia formulată în scris la 15.10.1997.
Chiar dacă am admite că reclamantul ar fi luat cunoștință doar in cursul lunii septembrie 2004 când a fost chemat la sediul C pentru a i se comunica că funcția sa a fost modificată, acțiunea este și așa prescrisă având în vedere prevederile art.11 alin.l și 2 din Legea nr.554/2004, care stipulează că: "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce in termen de 6 luni de la data: primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului legal de soluționare al cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin.2; data încheierii procesului verbal de finalizare al procedurii concilierii in cazul contractelor administrative; pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.l, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
Termenul de 6 luni curge de la data emiterii actului administrativ unilateral atacat și este calificat de lege ca fiind un termen de prescripție, iar termenul de un an este un termen de decădere.
Probatoriul administrat in cauză atestă că reclamantul nu a solicitat expres anularea ordinelor atacate nici in considerarea prevederilor art.5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ și nici prin sesizarea instanței de judecată cu soluționarea unei acțiuni prin care să se constate nelegalitatea actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că hotărârea pronunțată este lipsă de temei legal, aceasta fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanta de fond a admis exceptiile invocate de cele doua parate si in consecinta, i-a respins actiunea avand ca obiect revocarea Ordinelor cu nr.0154/15.10.1997 si 0164/01.11.1997 a fostului sef al
Motivatia pe care se bazeaza hotararea instantei de fond a fost aceea ca nu a solicitat anularea actelor administrative aratate mai sus in conditiile si termenele prevazute de Legea nr.29/1990-in vigoare la data emiterii actelor si de act.11 alin.5 din Legea nr.554/2004 aplicabila actualmente, astfel ca in baza ultimului act normativ, termenul de 6 luni era un termen de prescriptie a dreptului de a cere anularea actelor administrative.
La data emiterii celor doua ordine a caror anulare a solicitat-o Tribunalului, era in vigoare Legea nr.29/1990, care prevedea in art.1 "orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
In art.5 din aceeasi lege, se specifica: "inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data cînd i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată să rezolve rec1amatia în termen de 30 de zile de la aceasta.
Termenul de l an în care se poate exercita acțiune a în contencios administrativ, conform art.5 alin.5 din Legea nr.29/1990 este de decădere.
Termenul curge de la comunicarea actului administrativa cărui anulare se cere. În cazul în care nu este obligatorie comunicarea actului, termenul se calculează de la data la care partea interesată a luat cunoștință de act.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat în cauză.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 15.06.2006, recurentul-reclamant lelceanu, solicită anularea Ordinelor șefului LP. C nr. 0154/15.10.1997 și nr. 0164/01.11.1997 prin care a fost eliberat din funcția de șef serviciu și, respectiv, mutat pe o altă funcție.
Având în vedere că recurentul-reclamant solicită anularea unor acte administrative emise de conducerea Inspectoratului de Poliție al județului C și față de aspectul că acest inspectorat are personalitate juridică, instanța de fond în mod corect a reținut că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Schimbarea din funcția de șef serviciu s-a efectuat la cererea recurentului-reclamant, printr-un raport din 15.10.1997 prin care solicita acest fapt pentru motive de sănătate. Deoarece raportul prin care solicita schimbarea din funcție a fost aprobat, nu s-a mai aplicat procedura de aducere la cunoștință, aceasta întâmplându-se doar în cazurile de neaprobare.
Un argument în plus al luării la cunoștință de dispozițiile ordinelor a căror anulare le solicită îl constituie faptul că drepturile salariale au fost diminuate timp de 4 luni, respectiv până la data de 1.03.1998, când recurentul-reclamant a fost trecut în rezervă de la LP. C, prin aplicarea prevederilor art. 851it. b din Statutul corpului ofițerilor, cu gradul militar d e locotenent-colonel.
Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu a solicitat expres anularea ordinelor atacate, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 29/1990 - în vigoare la data emiterii actelor: 15.10.1997 și 01.11.1997 - și de Legea nr. 554/2004 - aplicabilă actualmente, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, termenul de 6 luni este un termen de prescripție, instanța de fond în mod corect a reținut că nu mai este posibilă anularea actelor administrative, cu atât mai mult cu cât acestea au fost emise la solicitarea sa.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI Cad epus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin sent. civilă nr. 1737/31.08.2007 Tribunalul Cluja respins în mod temeinic și legal acțiunea rec1amantului prin care acesta solicita revocarea Ordinelor Șefului IPJ C nr. 0154/15.10.1997 și 0164/01.11.1997, apreciind că, indiferent de comunicarea sau necomunicarea către rec1amant a ordinelor atacate, acesta trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, actul normativ ce reglementa materia contenciosului administrativ în anul 1997, dispoziții legale care prevedeau că "Înainte de a cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la.expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta" și ulterior urmării acestei proceduri, în cazul în care nu era multumit de solutia dată reclamatiei sale, putea "săsesizeze instanta în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei."
Reclamantul nu a urmat nici procedura prevăzută de Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii celor două ordine, nici pe cea prevăzută de Legea nr. 554/2004-legea contenciosului administrativ în vigoare atât în prezent, cât și la momentul când, potrivit susținerilor din acțiunea introductivă de instanță, a luat la cunoștință despre faptul că îi fuseseră diminuate drepturile salariale ca urmare a admiterii cererii sale de eliberare din funcția de șef serviciu.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță a solicitat revocarea în tot a ordinelor cu nr. 0154/15.10.1997 și 0164/1.11.1997 prin care a fost destituit din funcția de șef serviciu pentru combaterea crimei organizate la Poliția Județului C cu consecința obligării pârâtei la refacerea buletinului de calcul pentru pensia acestuia din martie 2006 cu elemente cuprinse în HG nr. 691/2004.
Acțiunea a fost motivată prin relevarea împrejurării că schimbarea sa din funcție nu s-a datorat unor motive de comportament nedemn sau abateri de la normele de muncă și nici din rațiuni organizatorice, deci nu a fost ca urmare a unei sancțiuni.
Pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin întâmpinare a invocat atât excepția lipsei procesuale pasive cât și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, curtea reține că ordinele atacate au vizat eliberarea din funcția de șef serviciu și respectiv mutarea pe o altă funcție, măsură luată urmare a cererii formulate de reclamant.
Înscrisul purtând denumirea "notă-raport" întocmit de reclamant poartă viza de aprobare a șefului Inspectoratului Județean C așadar alegațiile referitoare la lipsa comunicării actelor atacate în raport de această împrejurare nu poate fi reținută.
Prin Ordinul Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr.0154/15.10.1997 reclamantul a fost eliberat din funcția de șef serviciu 1 pentru combaterea crimei organizate și s-a numit in funcția de ofițer specialist 1 la același serviciu din LP.
Prin Ordinul Șefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr.0164/1.11.1997 reclamantul a fost numit în funcția de ofițer specialist prevenire din LP.
În raport de dispozițiile art. 11 alin 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ în mod corect prima instanță a reținut prin raportare la prevederile alin 5 din același text legal.
Independent de împrejurarea dacă comunicarea actelor administrative s-a realizat în cauză în termenul prevăzut de dispozițiile legale acestea și-au produs efectele iar termenul trebuie raportat la data emiterii actului în raport de care promovarea acțiunii a avut loc după epuizarea termenului instituit de lege.
Dispozițiile art. 11 alin 1 potrivit cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă coroborate cu prevederile art. 11 alin 5 potrivit cărora termenul prevăzut la alin 1 este termen de prescripție au fost corect aplicate de prima instanță, apărările reclamantei fiind în mod justificat înlăturate.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiile art 312 pr civ va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1737 din 31.08.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1737 din 31.08.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
plecat din instanță
semnează prim grefier
Red./
2 ex./20.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
