Anulare act administrativ . Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1295
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 291/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului formulat de reclamantă.
Reprezentanta pârâților intimați depune delegație și solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca netimbrat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 291/CA/10.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată, formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, organele de control din cadrul pârâtei au stabilit în sarcina societății reclamante, prin Decizia de impunere nr. 6059/2/ din 6 octombrie 2005 emisă de T, urmare controlului fiscal concretizat prin Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6059/2 din 6 octombrie 2005, suma de 879 lei reprezentând ca fiind obligații fiscale de plată
Împotriva Deciziei de impunere nr. 6059/2/6 octombrie 2005 emisă de T, reclamanta a exercitat căile administrative de atac, respectiv a formulat contestație înregistrată la. T sub nr. 57867/24.11.2005 care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 44/21/03.02.2006 emisă de DGFP
Împotriva Deciziei de impunere, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6059/2/06.10.2005, reclamanta a formulat contestație, fiind soluționată în procedura administrativă de pârâta DGFP T prin Decizia nr. 6059/2/01.02.2006, aflată la filele 22-82 din primul dosar.
Prin Decizia nr. 44/21/03.02.2006 emisă de aceeași pârâta și aflată la filele 105-108 din primul dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 879 RON reprezentând TVA, sumă stabilită de organul de control prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6059/2/06.10.2005, decizie emisă în baza aceluiași Raport de inspecție fiscală.
Nu au fost însușite concluziile expertului contabil exprimate în sensul poziției redate de reclamantă prin acțiunea precizată, în baza celor ce urmează.
În ceea ce privește cheltuieli în sumă de 231.160 lei aferente facturii externe nr. 0412/052 din 31.12.2004 înregistrată în evidența contabilă în contul 628, furnizor den din Belgia, persoana afiliată cu agentul economic, conform declarației administratorului societății, cu o valoare totală de 69.481,23 EURO (2.755.834.025 lei ROL), poziția "studiu de piață" în valoare de 2.900 EURO din raportul anual nr.1 din 30.12.2004 rezultă că studiul de piață a fost necesar identificării potențialilor clienți și demarării activității, dispozițiile legale aplicabile sunt prevăzute la art. 21 alin.2 lit. i) și art. 26 alin.1 din Codul fiscal.
În conformitate cu balanța de verificare de la 31.12.2004, reclamanta a înregistrat o pierdere contabilă de 3.208.935.044 lei, așadar societatea era în pierdere la data înregistrării facturii externe emise la 31.12.2004, iar conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul 2004 înregistrată la. T cu nr. 12463/29.04.2005 și a declarației rectificative nr. 13772 din 21.09.2005, a declarat o pierdere fiscală de recuperat în anii următori de 312.969 RON în declarația rectificativă. Punctul de vedere al expertului contabil este eronat deoarece cheltuielile efectuate anterior înființării societății reclamante, respectiv anterior datei de 31.05.2004, puteau fi eventual cheltuieli de dezvoltare pentru persoana juridică den din Belgia, care și-a trimis un delegat în România, însă nu pentru . Astfel că nu se justifică refacturarea acestor cheltuieli care privesc doar persoana juridică din Belgia și dezvoltarea activității acesteia, pentru recuperarea sumelor cheltuite de reclamantă care este societate afiliată den din Belgia. Din actele de control rezultă cu evidență că această factură nu a fost achitată, iar efectul provocat asupra activității societății reclamante a fost o pierdere contabilă. Punctul de vedere al expertului contabil că aceste cheltuieli sunt imobilizări necorporale amortizabile, retroactiv, este considerat greșit, deoarece sunt încălcate prevederile art. 2 și 6 din Legea contabilității nr. 82/1991.
În temeiul art. 21 alin.1 și alin. 2 lit. i) și art. 26 alin.1 din Codul fiscal și pct. 74 din HG nr.44/2004 suma de 2900 EURO (115.022.700 ROL) înregistrată în debit cont 628 reprezintă cheltuială pentru "studiu de piață" și este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.
În ceea ce privește poziția "consultanță" în valoare de 28.700 EURO, 113.833 lei RON, din raportul anual nr. 1 din 30.12.2004 și situația consultanță, rezultă că cele 574 de ore au fost utilizate în perioada 19.02.2004 - 16.06.2004, așadar în cea mai mare parte anterior momentului înregistrării la. (31.05.2004 - conform actului de la fila 169 din primul dosar) de către, "cu scopul de a studia mediul de afaceri românesc", "încercarea firmei den de a deschide o nouă firmă și în România", "studiu de implatare pe piață", se observă o necorelare între conținutul situației "consultanță" și conținutul Raportului anual nr. 1 din 31.12.2004, care specifică că serviciul prestat reprezintă "consultanță în vederea comunicării și implementării în cadrul societății a know-how-ului nostru specific domeniului construcțiilor". În raportul de expertiză contabilă judiciară sunt susținute în mod eronat aceleași considerații privind cheltuieli drept imobilizări necorporale amortizabile, fiind încălcate prevederile art. 2 și 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, și fiind de drept aplicabile prevederile art. 21 alin.1 și alin. 2 lit. i) și art. 26 alin.1 din Codul fiscal și Pct. 74 din HG nr.44/2004. Ca atare suma de 28.700 EURO înregistrată în debit la contul 628 reprezentând cheltuială pentru "studiu de piață și promovarea pe piețe existente" este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.
Poziția "studiu tehnic" în valoare de 5.600 EURO (112 h - 50 EURO / h) din Raportul anual nr.1 /30.12.2004, verificând-o, rezultă că cele 112 ore au fost utilizate pentru montare utilaje 24 ore, 1200EURO și 88 ore, 4.400 EURO pentru "pregătire oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucrări" și "vizite realizate la ". În baza prevederilor art. 21 alin.1 și alin. 2 și art. 26 alin.1 din Codul fiscal și Pct. 31 și 74 din HG nr.44/2004, suma de 2.900 EURO, respectiv 115.022.700 lei ROL înregistrată în debit în contul 628 reprezintă cheltuială pentru "studiu de piață și promovarea pe piețe existente sau noi" și este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.
Cu referire la poziția "studiu tehnic" în valoare de 2.800 EURO (56 hx5 0 EURO /h) din raportul anual nr. 1 din 30.12.2004, rezultă că cele 56 de ore au fost utilizate astfel: 8 h pentru montare și control utilaje și 48 ore pentru "regătire p. oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucrări" și "vizite realizate la ". În baza prevederilor art. 21 alin.1 și alin. 2 și art. 26 alin.1 din Codul fiscal și Pct. 31 și 74 din HG nr.44/2004, suma de 2.800 EURO, respectiv 115.022.700 lei ROL înregistrată în debit în contul 628 reprezintă cheltuială pentru "studiu de piață și promovarea pe piețe existente sau noi " și este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004. În raportul de expertiză tehnică judiciară în mod eronat și forțat au fost încadrate aceste cheltuieli la art. 21 alin.2 lit. d) din Codul fiscal, câtă vreme nu există un contract în scris încheiat în acest sens și nici nu au fost generate cheltuieli cu bunuri din producția proprie sau prestarea de servicii de către reclamantă.
În ceea ce privește poziția "cheltuieli generale" în valoare de 19.881,23 EURO, respectiv 78.845 lei RON, la art. 3 alin.3 din Contractul de prestări servicii încheiat la 03.06.2004 se arată că: "beneficiarul va trebui să suporte cheltuielile de transport, masă, cazare, etc. ale persoanelor prevăzute la art.1 alin.3 din prezentul contract pe durata în care acestea au prestat servicii către beneficiar, acestea urmând a fi refacturate beneficiarului de către consultant", iar aliniatul 4 precizează: "Consultantul va prezenta beneficiarului un deviz detaliat cu toate costurile susținute de el (cheltuieli de transport, masă, cazare, etc.) pe care le refacturează beneficiarului." Reclamanta a prezentat organului de control un dosar numerotat de la paginile 1 la 114, cuprinzând devizul detaliat cu cheltuieli de transport, masă, cazare aferente facturii nr. 0412/052/31.12.2004 conform contractului și documente de primire în copie xerox, ca fiind aferente devizului, însă acestea nu au fost completate cu datele de identificare ale cumpărătorului, existând completat doar numele delegatului în persoana d-lui den. În cea mai mare parte documentele reprezintă note de plată eliberate de diferite restaurante, deci fără datele de identificare ale beneficiarului, bonuri de achiziții combustibil Diesel fără a avea completate datele de identificare ale beneficiarului, precum și achiziții combustibil Diesel și facturi de cazare în străinătate, bilete de avion și extrase de cont pe numele d-lui den. Și aceste cheltuieli au fost înregistrat în contul 628. În fapt este vorba de o recuperare de cheltuieli pentru care era obligatorie prezentarea de către reclamantă a documentelor justificative aferente, iar pentru ca aceste cheltuieli să fie deductibile era necesar ca să se facă legătura între aceste documente justificative și natura unui serviciu facturat, ori văzând natura cheltuielilor ele nu pot fi considerate deductibile. Documentele au fost completate cu omisiuni în ceea ce privește cumpărătorul sau au fost documente care nu permit înregistrarea în cont de cheltuieli, spre exemplu notele de cheltuieli de la restaurant, ca atare cheltuielile de transport, masă, cazare sunt în totalul lor o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.
Problema de drept dedusă judecății în cauza de față, o reprezintă calificarea juridică, pentru a fi deductibile sau nu, a cheltuielilor efectuate de reclamantă și redate punctual supra.
În opinia expertului contabil este vorba de cheltuieli deductibile fiscal.
În interpretarea organului de control fiscal este vorba de cheltuieli care nu sunt deductibile întrucât reclamanta este în situația în care contribuabilul realizează pierdere contabilă.
În drept, potrivit art. 21 alin.1 și 2 lit. i) din Codul fiscal: sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile în cazul în care se realizează profit", "cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuieli deductibile, pentru determinarea profitului impozabil".
Pct. 31 din HG nr.44/2004 stabilește că: " celelalte cheltuieli aferente activităților prevăzute la art. 21 alin.1 și 2 lit. i) Cod fiscal nu sunt deductibile în situația în care contribuabilul realizează contabilă.
Pct. 13 din Normele de aplicare ale Codului fiscal explică: "cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuieli înregistrate cu realizarea și comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor".
Reclamanta s-a înregistrat la. la data de 31.05.2004, conform actului de la fila 169 din primul dosar, având activitate principală: demolare construcții, terasamente și organizare șantier.
Rezultatul net al exercițiului financiar al reclamantei la 31.12.2004 a fost "".
Organul de inspecție fiscală, la solicitarea reclamantei privind cererea de rambursare TVA în sumă de 83.810 lei, verificând modul de constituire și virare TVA pentru perioada 31.05.2004 (data începerii activității comerciale) - 30.06.2005, a constatat că pierderea fiscală la data de 31.12.2004 a fost diminuată de la 312.970 lei la 78.600 lei și la data de 30.06.2005 a fost diminuată cu 243.078 lei, stabilindu-se deci o diferență de 234.370 lei.
În baza celor constatate s-a întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6059/2/05.10.2005, Dispoziția privind măsurile stabilite urmare controlului, Decizia de nr. 6059/2/06.10.2005, Decizia nr. 6059/2/01.02.2006 a
Prin decizia nr. 44/21/03.02.2006, emisă de DGFP T - Biroul Soluționarea Contestațiilor, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 879 lei RON reprezentând TVA de plată plus accesoriile aferente. Reclamata a dedus TVA aferentă facturii - din 07.06.2004 -TVA 3.040.000 lei și nr. -/08.06.2004 - TVA de 722.000 lei reprezentând consultanță pentru afaceri iar agentul economic nu a prezentat situațiile de lucrări aferente, întocmite de furnizor.
Privitor la. nedeductibilă în sumă de 302 RON și 129 RON din anul 2005 reclamanta a dedus 302 RON de pe bonuri fiscale cu care s-au achiziționat carburanți și pe care nu s-au completat denumirea cumpărătorului și nr. de înmatriculare al autoturismului și bonurile fiscale cu care s-a achiziționat carburanți au fost completate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare (Lg. nr. 44/2004) precum și faptul că piesele de schimb au fost folosite pentru o persoană fizică străină, susținerile reclamantei că există un contract de comodat sunt neîntemeiate, deoarece acest contract este încheiat cu încălcarea dispozițiile legale.
Raportat la probațiunea cu acte administrată și pozițiile exprimate de părți, instanța a constatat că situația de fapt, starea de fapt relevantă este redată în același mod de ambele părți, necontestată.
În litigiu rămânând dacă pentru perioada 31.05.2004 (data începerii activității comerciale) - 30.05.2005 reclamanta are sau nu dreptul la deducerea cheltuielilor la Calculul profitului impozabil, a cheltuielilor pentru studiul pieței, "consultanță","pregătire oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucrări" și "vizite realizate la ", "studiu tehnic" și "cheltuieli generale" - cheltuieli de transport, masă, cazare, deci norma de drept aplicabilă.
În drept s-a constatat de către instanță că pentru perioada fiscală cuprinsă între 31.05.2004 (data începerii activității comerciale) - 30.05.2005 sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare raportat la acea perioadă, anume cele invocate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice În drept, conform normelor legale în vigoare raportat la perioada controlată 31.05.2004 (data începerii activității comerciale) - 30.05.2005:
"CAP. 2 Calculul profitului impozabil ", din Codul fiscal:
" Cheltuieli ART. 21 (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Norme metodologice:
22. Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea și comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Codul fiscal:
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți, precum și în situația în care acesta se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii;
Norme metodologice:
31. În cazul în care activitățile de promovare pe piețe existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri generează cheltuieli cu bunuri din producția proprie sau prestarea de servicii, în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, acestea sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în baza art. 21 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal. Celelalte cheltuieli aferente activităților prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal nu sunt deductibile în situația în care contribuabilul realizează pierdere contabilă din cumularea rezultatului curent cu cel reportat sau nu se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform art. 26 din Codul fiscal.
32. Analiza în vederea acordării deductibilității cheltuielilor de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii se efectuează pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. în exercițiul curent reprezintă rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, după caz, urmând a se efectua regularizări periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistrează profit contabil, precum și în situația în care contribuabilul se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii, cheltuielile prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal sunt deductibile.
74. fiscală reprezintă suma înregistrată în declarația de impunere a anului precedent."
Din aceste dispoziții legale rezultă că pentru perioada 31.05.2004 -30.05.2005 reclamanta nu are dreptul la deducerea cheltuielilor ("studiu de piață", "consultanță", "pregătire oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucrări" și "vizite realizate la " "studiu tehnic", "cheltuieli generale - cheltuieli de transport, masă, cazare"), la Calculul profitului impozabil, așa cum prevăd dispozițiile coroborate ale art. 21 alin.1 și 2 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal și pct. 31 din HG nr.44/2004 (în vigoare la acea dată, pentru perioada verificată fiscal).
În speță, fiind vorba despre "" fiscală evidentă rezultând din datele contabile și bilanțul depus la 31.12.2004, potrivit actelor aflate la dosar și necontestate sub acest aspect de către reclamantă, nu au relevanță în cauză concluziile și nici calificările expertului contabil judiciar care a efectuat expertiza în cauză, cu privire la calificarea juridică a cheltuielilor de publicitate, pentru studiul pieței efectuate de către reclamantă în perioada supusă controlului fiscal, 31.05.2004 -30.05.2005.
Relevantă cu adevărat, esențială cauzei este constatarea FISCALE conturate în desfășurarea activității comerciale a societății comerciale reclamante, în perioada 31.05.2004 -30.05.2005; și în baza căreia sunt aplicabile temeiurile legale invocate de către pârâta T și susținute de către instanța de judecată ca fiind corect, legal, temeinic aplicate stării de fapt existentă în cauză, fiind astfel întemeiată și legală respingerea de către pârâtă a cererii privind solicitarea reclamantei de rambursare TVA în sumă de 83.810 lei, și de deducere a cheltuielilor privind: "studiu de piață", "consultanță", "pregătire oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucrări" și "vizite realizate la ", "studiu tehnic", "cheltuieli generale"- cheltuieli de transport, masă, cazare. Acestea din urmă fiind corect considerate de către organul de control fiscal ca fiind fiecare dintre ele, o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.
. Constatând că aceasta este situația de fapt a reclamantei, în baza dispozițiilor art. 8, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 21 alin.1 și 2 lit. i) din Codul fiscal și ale pct. 31, 32 și 74 din HG nr.44/2004 (în vigoare la acea dată, pentru perioada verificată fiscal), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, menținând ca legale și temeinice actele administrativ - fiscale atacate, întrucât nu sunt deductibile cheltuielile redate supra la calculul profitului impozabil în situația în care contribuabilul realizează pierdere fiscală, contabilă și este întemeiată și legală respingerea de către pârâtă a cererii privind solicitarea reclamantei de rambursare TVA în sumă de 83.810 lei.
Văzând toate cele prezentate supra în considerentele de față s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Raportat la respingerea întregii acțiuni nu au fost acordate nici cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând în principal casarea sentinței recurate, iar în urma rejudecării să se dispună în principal anularea obligației fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr.6059/2 din 06.10.2005 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice T la pct.2.1.1-obligații fiscale suplimentare subpunct 1 TVA pentru suma de 879 lei; anularea măsurilor stabilite prin același act administrativ și cuprinse la pct.1.1 cu privire la diminuarea pierderii fiscale la 31.12.2004 de la 312.970 lei la suma de 78.600 lei iar la data de 30.06.2005 de la 476.467 lei la 233.389 lei; anularea măsurilor cuprinse la pct-2.1 cu privire la înregistrarea în evidența contabilă a societății a următoarelor documente având ca beneficiar - SRL: factura fiscală seria - - nr.-/16.11.2004, furnizor Mini- SA, factura fiscală seria - - nr.-/27.08.2004 furnizor - SRL, chitanța seria - - nr.-/01.12.2004 furnizor SRL, precum și anularea răspunsului primit de reclamantă în procedura prealabilă.
În subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv anularea măsurii dispuse la pct.1.1 din dispoziția 6059/2 din 06.10.2005 ținând cont de concluziile raportului de expertiză care a considerat deductibilă factura externă nr.0412/052 din 31.12.2004 emisă de furnizorul extern.
De asemenea, în subsidiar a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 10.11.2009 instanța a invocat din oficiu excepția privind netimbrarea recursului, iar în analiza acestei excepții, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură ce fac inutilă cercetarea cauzei în fond, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.291/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- prin care s-a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată, i-a fost comunicată la sediul indicat de aceasta în cuprinsul acțiunii introductive, respectiv în T,-.4 la și Asociații conform dovezii de comunicare existente la fila 19 dosar fond, comunicarea hotărârii realizându-se cu respectarea exigențelor art.100 Cod procedură civilă și art.91 și urm Cod procedură civilă.
Instanța de recurs în baza art.3 lit.m cu raportare la art.11 alin.1 din Legea 146/1997 a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei pentru termenul de judecată din 09.06.2009, ulterior dispunându-se citarea reclamantei cu această mențiune și la sediul procedural ales, respectiv în T-.4 la și Asociații (pentru termenul de judecată din 15.09.2009), dispoziție căreia reclamanta nu s-a conformat, motiv pentru care, văzând că procedura de citare a recurentei a fost realizată cu respectarea cerințelor prevăzute de art.88 și urm. și art.921Cod procedură civilă și văzând totodată și dispozițiile art.20 alin.1 din Legea 146/1997 potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Curtea constată incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligațiilor de plată a taxelor de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit de instanță în acest sens se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin urmare, în baza art.312 alin.1 texa a III-a Cod procedură civilă Curtea va proceda la anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 291/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.11.2009
Tehnored./23.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
