Anulare act administrativ . Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1449
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - B, nr. 209, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.891 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în B,. 8H,. 23, Cod poștal -, Județ B, intimatul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă B, intimata reclamantă - SRL, intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, iar prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimata reclamantă - SRL o întâmpinare și de DGFP B în numele Ministerului Finanțelor Publice o întâmpinare, acestea solicitând judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea s-a mai depus la dosar prin intermediul Serviciului Registratură de intimata reclamantă - SRL note scrise.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile au solicitat judecata în lipsă, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- la data de 2 aprilie 2009, reclamanta - SRL solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: anularea actului administrativ fiscal nr.22/16.04.2008 emis în baza art. 214/1-214/3 Cod Fiscal; obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 10.148,46 lei, precum și la plata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, cheamă în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu prevederile art. 60 din Codul d e procedură Fiscală, întrucât este ordonator principal de credite.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în luna martie 2008 a achiziționat din Germania un autovehicul marca Mercedes 115, an fabricație 2006, iar înmatricularea autovehiculului fost condiționată de plata unei taxe speciale de primă înmatriculare în cuantum de 10.148,46 lei, taxă achitată prin ordinul de plată nr.22 din 16.04.2008 și prin adresa nr.5203/24.02.2009, care conține plângerea prealabilă către Administrația Finanțelor Publice a îndeplinit obligația prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, iar prin adresa nr.5203/17.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bis -a comunicat care sunt autovehiculele scutite de plata taxelor speciale, precum și situațiile în care taxele speciale se restituie.
Reclamanta consideră că prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-au încălcat dispozițiile art. 148 alin.2 și alin.4 din Constituția României, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 1 alin. 4 din Codul Fiscal și art. 4 alin.2 pct.37 din HG 495/2007.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bas olicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice arătând că în speță se solicită anularea unui act administrativ emis de organul fiscal competent, situație în care, ținând cont de lipsa raporturilor juridice între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice este exclusă posibilitatea formulării de către reclamant a unei cereri de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, întemeiată pe dispozițiile art. 60 Cod procedură Civilă.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bai nvocat excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulată de reclamantă, excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a inexistenței în speță a unui act administrativ, precum și excepția de inadmisibilitate ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementate de OUG nr.50/2008.
Prin sentința nr.891 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de reclamanta - SRL și a respins excepțiile invocate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 10.148,46 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 22 din 16.04.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de reclamantă, cererea este neîntemeiată deoarece potrivit art.60 din pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretentii sau în despăgubire și fiind vorba de o cerere de anulare a unui act adminsitrativ emis de către organul fiscal competent este exclusă posibilitatea formulării de către reclamantă a cererii de chemare in garantie a MFP, datorită lipsei raporturilor juridice dintre reclamant și această instituție.
Referitor la excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulată de reclamantă, invocată de pârâta B, prin nerespectarea dispozițiilor art.7 alin. 7 din Legea 554/2004, potrivit carora plângerea în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice si peste termenul perevazut la alin.1, dar nu mai tarziu de 6 luni de la emiterea actului, tribunalul a reținut că este neîntemeiata deoarece potrivit art.153 Cod procedura fiscala, termenul de a solicita restituirea sumelor încasate nelegal este de 5 ani.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementate de OUG nr 50/2008, este neîntemeiată, deoarece în condițiile în care se reține de către instanță ca taxa de prima înamatriculare are un caracter discriminatoriu care contravine dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeana, se impune restituirea integrală a acesteia si nu numai a diferentei dintre taxa de prima înmatriculare si taxa de poluare, astfel cum este reglementata.
In ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivată de faptul ca actul cărui anulare se solicită, respectiv chitanța prin care reclamantul a achitat taxa specială nu este un act administrativ fiscal întrucat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.41 si art.43din Codul d e procedura fiscală, este neîntemeiată deoarece acesta reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.93/2003 privind Codul d e procedura fiscala intrucat este un act administrativ, emis de organele fiscale competente și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încat este cenzurabil pe calea contenciosului adminbistrativ, constituind totodată act administrativ în înțelesul art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, se reține prin sentință că, taxa prevăzută de art. 214/1 alin.1 Cod fiscal contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeană,potrivit cărora niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Se arată prin sentință că, de la 1.01.2007 România este un stat membru al Uniunii Europene și potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și cum dispozițiile interne în baza cărora s-a încasat taxa specială pentru autoturism achitată de către reclamantă este contrară dispozițiilor comunitare, prima instanță a admis acțiunea și a obligat
pârâta să restituire reclamantei suma de 10.148,46 lei achitată cu ordinul de plată nr.22 din data de 16.04.2008, ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobânda legală până la data plații efective, respingând cererea de chemare în garanție a și excepțiile invocate de pârâtă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că în mod greșit prima instanță a respins excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulată de intimata reclamantă, arătând că dreptul intimatei de a formula plângerea prealabilă s-a prescris în termen de 6 luni de la data plății, adică de la data de 17.10.2008, deoarece plata s-a efectuat la data de 16.04.2008 cu ordinul de plată nr. 22, fiind încălcate disp. art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Arată recurenta că, motivarea instanței de fond că termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea creanțelor fiscale este de 5 ani, este greșită, termenul de 5 ani neavând nici o legătură cu termenul de prescripție prev. de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea excepției tardivității plângerii prealabile cu consecința respingerii cererii de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare.
Prin al doilea motiv de recurs, arată că instanța de fond a respins greșit excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece în speță nu există un act administrativ fiscal, greșit instanța de fond reține că actul administrativ fiscal îl reprezintă chitanța prin care reclamantul a achitat taxa specială, în speță nu există o chitanță prin care reclamanta să achite taxa, ci un ordin de plată al cărei emitent este însăși intimata reclamantă, aceasta fiind contrar disp. art. 1, alin. 1 din Legea 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, precum și a disp. art. 41 din codul d e procedură fiscală, care definește actul administrativ fiscal, ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației fiscale.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea excepției inadmisibității acțiuni.
Prin al treilea motiv de recurs, arată că pe fond hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece de la data introducerii art. 214/1 - art. 214/3 prin art. I pct. 202 din Legea nr 343/2006, a luat naștere raportul de drept material fiscal din care rezultă dreptul constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativă de a plăti această taxă, astfel că au existat dispoziții legale imperative în baza cărora s-a achitat taxa specială de primă înmatriculare de către intimată, aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale, considerente pentru care arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta să restituie taxa.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Primul motiv de recurs vizând excepția de tardivitate a plângerii prealabile, este nefondat.
Actul administrativ fiscal la care se referă disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr 554/2004, privind contenciosul adminsitrativ și art. 43 al. 1 din OG nr 92/2003 îl reprezintă obligația de plată al taxei speciale de înmatriculare, condiționarea înmatricularii autoturismului de dovada plății și refuzul restituirii taxei speciale de înmatriculare, aceasta echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
In raport de aceste elemente, plângerea prealabilă la care se referă disp. art. 7 al. 7 din Legea 554/2004, a fost îndeplinită prin cererea înreg. sub nr 5203/24.02.2009, cerere față de care acțiunea formulată de către intimata reclamantă la data de 2.04.2009, este în termenul legal prevăzut pentru formularea plângerii prealabile și a acțiunii de contencios administrativ, această din urmă acțiune fiind formulată în termenul legal prev. de disp. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.
C de-al doilea motiv de recurs vizând excepția inadmisibilității acțiunii, este nefondat.
Actul administrativ la care se referă disp. art. 1 din Legea 554/2004, art. 41 și art. 43 al. 2 din codul d e procedură fiscală, îl reprezintă ordinul de plată pentru trezoreria statului nr. 22/16.04.2008, prin care intimata achită taxa specială de înmatriculare, de acest act fiind condiționată înmatricularea autoturismului, fiind astfel îndeplinite condițiile legale și dispozițiile legale ce definesc actul administrativ fiscal.
C de-al treilea motiv de recurs ce vizează fondul litigiului, este nefondat.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul fiscal și punctul 311- 312din Normele metodologice de aplicare codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță prin sentința recurată a dispus obligarea recurentei la restituirea către intimata reclamantă a taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 10148,46 lei, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 alin. 1 pr.civ. va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - B, nr. 209, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.891 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în B,. 8H,. 23, Cod poștal -, Județ B, intimatul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
5 ex/29.10.2009
f- Tribunalul
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
