Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1451
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 450 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în comuna, sat de M, Cod poștal -, Județ D, intimatul - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, str. - -,. 30,. Parter, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimatul reclamant, intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurentul pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D solicită judecata în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 2360/120/27.05.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice G, solicitând să îi fie restituită suma de 6052 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Astra, înmatriculat sub nr. DB - 20 - cu nr. de identificare -, an de fabricație 2000, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat această sumă la data de 18.12.2007 conform calculului G, reprezentând "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule", taxă impusă de prevederile art. 214 - introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificată prin OUG 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice a normei de poluare sau a tipului autoturismului și vârstei acestuia; reclamantul consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu putea înmatricula autoturismul în circulație, dispozițiile Legii nr. 343/2006 intrând în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale comunitare în această materie.
În aprecierea reclamantului se impune ca, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare a Comunității Europene asupra reglementărilor interne; precizează reclamanta că "taxa specială" instituită de legea română constituie o măsură cu efect echivalent unei taxe vamale, iar în cadrul Uniunii Europene este interzisă asemenea măsură, contrară principiului libertății de circulație ce se aplica tuturor produselor ce provin din statele membre ale Uniunii Europene.
Mai arată reclamantul că s-a adresat G cu o cerere în restituirea taxei de primă înmatriculare, cerere care i-a fost respinsă.
Prinîntâmpinarepârâta DGFP D, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, motivat de faptul că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, art. 11 din același act normativ reprezentând temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că, prin aceste reglementări legiuitorul a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei; pârâta precizează totodată că, la data de 19.09.2008, reclamantului i-a fost restituită de către G diferența dintre suma achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Prin sentința nr. 450 din 19 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice G, a obligat pârâții să restituie acestuia suma de 6052 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 541 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei G suma de 6052 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Opel Astra, cu chitanța - nr. -/18.12.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare din Regatul Belgiei, prima înmatriculare producându-se la data de 10.05.2000, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare, aflat la fila 8 din dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare. Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța constată că dispozițiile art. 2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 6052 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului.
S-a reținut neîntemeiată susținerea pârâtei privind restituirea diferenței între taxa achitată și taxa de poluare, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 541 lei către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru și contravaloare onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin nr.OG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în baza ordonanței sus menționate a fost emisă HG686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. Conform art.11 din acest act normativ s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Așadar, prin aceste reglementări, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare și nu restituirea integrală a taxei.
Susține recurenta și faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraful I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul desființări ei, iar pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat în contul G suma de 6052 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Opel Astra cu chitanța seria - nr. -/18.12.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 18.12.2007, prima înmatriculare producându-se în Regatul Belgiei la data de 10.05.2000, așa cum reiese din copia cărții de identitate a vehiculului, aflată la fila 08 dosar.
În vederea înmatriculării în România, în temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamantul a fost obligat să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 6052 lei, în contul G cu chitanța fiscală seria - nr. -/18.12.2007.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară. In astfel de situații, Curtea Europeană de Justiție a decis ca statele membre să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prev. art 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia, procedura și îmbogățirea fără justă cauză, stabilind că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cauza nr. 6879, I/Sc. danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C- 333/05 și, par. 61-70).
Prin urmare, tribunalul a constatat în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate sau reînmatriculate in țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene. in competiția cu produsele similare autohtone.
Curtea constată faptul că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.2 din OG9/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție, care, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului Fiscal.
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și temeinică, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 450 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în comuna, sat de M, Cod poștal -, Județ D, intimatul - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G, str. - -,. 30,. Parter, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex/3.11.2009
- - - Tribunal D
-
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
