Anulare act administrativ . Sentința 148/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 148/CA
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, cu sediul în B,-, sect.5, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.04.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la 22.10.2008 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală Juridică B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a:
- raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 24.03.2008 înregistrat sub nr. 12699 din 24.03.2008 pentru suma de 150.455 lei și întocmirea unui act de verificare care să reflecte situația de fapt și de drept, și pe cale de consecință,
- anularea Deciziei nr. 233/30.06.2008 privind soluționarea contestației depusă de către - - pentru anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 12699/2008 pentru suma de 150.455 lei și Deciziei de impunere nr. 88/24.03.2008,
- anularea parțială a Deciziei de impunere emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 88 din 24.03.2008, pentru aceeași sumă (150.455 lei) și aceleași considerente,
- recalcularea majorărilor de întârziere raportat la sumele contestate și la existența reciprocă a unor creanțe în favoarea reclamantei,
- compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată așa cum a solicitat anterior și confirmate de controlul ulterior ca fiind cuvenite, urmând ca diferența cuvenită să fie restituită în cont.
În fapt, reclamanta a arătat că organele de inspecție fiscală, față de solicitarea sa în legătură cu soluționarea unor deconturi de TVA, au procedat la efectuarea unui control ulterior, în timpul căruia au fost stabilite, în mod eronat unele sume ca nefiind permise la deductibilitate, astfel:
1) În legătură cu obligația prezentării facturii fiscale în original pentru a putea deduce TVA aferent (ex. pozițiile a și în legătură cu decontul lunii iulie 2007 referit în raport), reclamanta arată că nu împărtășește punctul de vedere al organelor fiscale, făcând în acest sens trimitere la dispozițiile cuprinse în art. 145 alin.8 lit."a", respectiv art. 146 alin.1 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal și art. 146 pct.46 din HG nr.44/2004, coroborat și cu faptul că factura poate fi transmisă și prin mijloace electronice și/sau fax, în conformitate cu dispozițiile Codului comercial - art. 46.
Reclamanta a arătat că facturile au fost transmise prin fax(telegrame) și plătite, astfel încât atât timp cât factura se poate transmite valabil prin fax, iar obligația la deductibilitate este opțională sub condiția să conțină informațiile cerute ca document justificativ, situație în care aprecierea organelor fiscale este eronată, iar obligația în raport a fost stabilită ilegal.
2) În legătură cu deducerea TVA pentru bunuri presupuse "a priori" nejustificat și fără raportare la data când a avut loc operațiunea economică, ca fiind "în scopul dezmembrării și valorificării deșeurilor" (suma de 98.204 lei), reclamanta arată că nu împărtășește punctul de vedere al organelor fiscale, făcând trimitere la dispozițiile art. 160 /1 alin.2 lit."a" și lit."d" din Legea nr. 571/2003, din care rezultă fără echivoc în opinia sa, faptul că, atât timp cât în documentele de cumpărare a unor bunuri nu este prevăzută condiția "în scopul desemnării și valorificării deșeurilor" nimeni nu poate califica destinația prin interpretare ad hoc a legii, întrucât s-ar adăuga la aceasta, ceea ce este interzis, cu atât mai mult cu cât, pentru bunurile cumpărate, furnizorul a facturat și societatea reclamantă a plătit TVA, bunurile au fost vândute și cumpărate de către reclamantă ca unități de producție, mijloace fixe, bunurile cumpărate au fost valorificate, sortate cu reținerea celor posibile la vânzare, așa cum au fost cumpărate sau recondiționate, iar celelalte au fost dezmembrate în scopul valorificării și apoi valorificate.
3) În legătură cu nedeductibilitatea TVA a unui comision ( Internațional T ), reclamanta arată că nu împărtășește punctul de vedere al organelor fiscale făcând trimitere la dispozițiile art. 145, 146 din Legea nr. 571/2003, care nu reglementează deductibilitatea pentru astfel de situații așa cum a fost interpretat.
Arată reclamanta că pentru plățile efectuate care reprezintă comision, a fost avută în vedere o activitate de intermediere, societatea a încheiat contracte de vânzare cumpărare și a plătit, pentru aceasta comisionul cuvenit.
Atât timp cât intermediarul a prezentat factura fiscală pentru comision de intermediere și societatea a negociat pentru fiecare livrare comisionul cuvenit - prin negociere directă este cuvenit acestuia, nimeni nu poate să interpreteze întinderea acestuia, el fiind prezumat, și de fapt, fără echivoc, pentru activitatea societății.
Reclamanta a mai solicitat și suspendarea executării actului administrative atacat, motivat de faptul că urmarea solicitării de rambursare TVA organele fiscale au confirmat faptul că are de încasat suma de 357.468 lei și de plătit suma de 226.107 lei astfel încât, indiferent de soluția dată față de prezenta cerere, are de încasat după compensare o sumă de 131.361 lei. În legătură cu compensare reclamanta arată că a solicitat acest lucru atât prin deconturi TVA, prin contestație și scrisori separate, iar organul fiscal fără a opera compensarea a emis decizia de impunere pentru suma de 226.107 lei decizie ce poate fi în conformitate cu dispozițiile legale, pusă de îndată în executare.
În opinia reclamantei, refuzul de compensare constituie dacă nu un abuz, cel puțin o pagubă iminentă care o îndreptățește la a cere suspendarea, cu atât mai mult cu cât însăși organele de control în raport au constatat că societatea are un sold de 131.361 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1,4(1), art.2 alin.(1), lit."h", art. 8(1), art. 14,15,16 din legea nr. 554/2004, art. 205-207 coroborate cu dispozițiile art. 41-45, 215, 113-115 Cod pr. Fiscală.
În dovedire reclamanta depus la dosar înscrisuri, respectiv raportul de inspecție fiscală din 24.03.2008, decizii de impunere, contestația la raport, decizia de respingere a contestației, nr. 233/30.06.2008, corespondență solicitările e compensare.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriu pârâtei, probei cu expertiză contabilă.
Pârâta legal citată a depus la dosar concluzii scriseprin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Consideră pârâta că Decizia nr. 233/30.06.2008 este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 12699/24.03.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 88/2008 organele de inspecție fiscală au constatat o serie de deficiențe în ceea ce privește constituirea TVA deductibilă în perioada octombrie 2005- aprilie 2007.
Referitor la suma de 15.115 lei reprezentând TVA neacceptat la deducere (pct.1 din cerere), organul de inspecție fiscală a luat această măsură deoarece societatea a înregistrat în contabilitate în perioada octombrie 2005-noiembrie 2006 copii xerox de pe facturi fiscale reprezentând bunuri și servicii emise de diverși furnizori. Aceste facturi fiscale au fost transmise prin fax, reclamanta neputând prezenta organele de inspecție fiscală exemplarul original al respectivelor facturi.
Din reglementările legale aplicabile rezultă că facturile în copie xerox nu pot constitui documente de justificare și înregistrare în contabilitate a unor cheltuieli de aprovizionare și de deducere a TVA aferent în condițiile în care, pe exemplarele în copie nu se precizează vizibil mențiunea" reconstituit" astfel că, în mod temeinic și legal, organele de inspecție fiscală nu au acordat acest drept de deducere pentru TVA în sumă de 15.115 lei.
Reclamanta a susținut în mod eronat că nu i s-a acordat acest drept de deducere, invocând prevederile art. 46 din Codul comercial, în opinia pârâtei aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză întrucât condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA sunt reglementate în mod expres de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceste reglementări fiind de strictă interpretare și aplicare.
În ce privește suma de 95.709 lei reprezentând TVA neacceptată la deducere (pct.2 din cerere), organul fiscal a constatat ca societatea reclamantă a dedus eronat TVA aferentă achizițiilor de bunuri în scopul dezmembrării și valorificării deșeurilor, achiziții care sunt supuse măsurilor de simplificare. Această deducere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 160/1 alin.2 lit.a în vigoare până la 31.12.2006, respectiv art. 160 alin.2 lit.a în vigoare începând cu 01.01.2007 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 507/2005 privind aprobarea deciziei nr. 1 Comisiei Fiscale pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și probleme de procedură fiscală.
A mai arătat pârâta că organele de inspecție fiscală au constatat că bunurile achiziționate de reclamantă au fost înregistrate în evidența contabilă, ca deșeuri rezultate în contul marfă "371". Pentru aceste bunuri au fost întocmite procese verbale de dezmembrare, rezultând ca destinația bunurilor achiziționate a fost aceea de dezmembrare și valorificare a deșeurilor obținute.
S-a constatat de asemenea că pe facturile emise de furnizori nu a fost înscrisă mențiunea "taxare inversă" conform aplicării măsurilor de simplificare aferenta bunurilor achiziționate destinate dezmembrării și valorificării ca deșeuri, ci a fost înscrisă suma TVA dedusă de societatea reclamantă. Societatea reclamantă are ca obiect principal de activitate recuperarea și valorificarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, reclamanta deținând autorizație de valorificare a deșeurilor metalice.
Întrucât reclamanta nu a procedat în conformitate cu legislația fiscală în vigoare respectiv taxarea inversă a TVA, consideră pârâta că în mod legal și temeinic organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere suma de 95.709 lei.
Referitor la suma de 39.631 lei reprezentând TVA neacceptata la deducere (pct.3 din cerere), organele de inspecție fiscală au constatat că societatea reclamantă a încheiat cu - Internațional T contratul de comision nr. 207/01.07.2005. Contractul are ca obiect procurarea de către - Internațional SRL în nume propriu și pe cheltuiala sa, deșeuri refolosibile.
Conform contractului, comitentul se obligă să pună la dispoziția comisionarului sumele de bani pentru cumpărarea mărfurilor în funcție de prețurile prevăzute în facturile fiscale. Comitentul va plăti comisionarului un comision după predarea și recepția mărfurilor.
În baza contractului de comision, societatea reclamantă a dedus TVA aferent facturilor emise în baza acestuia, reprezentând comisionul pentru activitatea de intermediere efectuat în vederea procurării de deșeuri refolosibile. Din documentele prezentate cu ocazia controlului s-a constatat că - Internațional SRL a facturat comision fără a livra bunuri societății reclamante, motiv pentru care nu a fost acceptată la deducere suma de 39.631 lei.
Rezultă așadar, că TVA aferent comisionului facturat în baza contractului de comision nu este deductibilă întrucât societatea reclamantă nu a achiziționat deșeuri neferoase în perioada suspusă inspecției fiscale, dar a achitat comisionul din facturile fiscale, fără a preciza bunurile livrate și cantitățile aferente.
Deoarece societatea reclamantă nu a prezentat argumente și documente justificative din care să rezulte că serviciile au fost efectiv prestate, în mod temeinic și legal organul de control nu a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 39.631 lei.
În ce privește solicitarea reclamantei privind compensarea obligațiilor de restituire cu cele de plată, consideră pârâta că această cerere este inadmisibilă având în vedere faptul că operațiunea de compensare este prevăzută de art. 116 alin.2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e pr. Fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, respectiv decizia nr. 233/30.06.2008, decizia de impunere nr. 88/2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 12699/24.03.2008.
În ședința publică din 7.01.2009, reclamanta prin apărătorul ales a precizat că nu a înțeles să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat prin acțiunea formulată.
În completarea documentației pârâta a depus la dosar anexa nr. 7 reprezentând situația privind diferențele de TVA aferente facturilor înregistrate în perioada octombrie 2005-august 2007, anexa nr. 9 reprezentând situația privind TVA în perioada octombrie 2005-august 2007, anexa nr. 10 reprezentând situația privind diferențele de TVA stabilite la control pentru perioada octombrie 2005-2007 și copie de pe contractul de comision.
În ședința publică din 04.02.2009 instanța a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriul pârâtei și a solicitat reclamantei să depună la dosar înscrisuri în susținerea celor afirmate la punctele 2 și 3 ale cererii. Față de faptul că reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate, raportat și la obiectivele propuse ( fila nr.151 ), instanța a respins proba cu expertiză contabilă solicitată, ca nefiind utilă cauzei:
1. interpretarea normelor legale - art.145 și art.146 din Codul fiscal este exclusiv atributul instanței de judecată și nu al expertului contabil, iar cuantumul sumei dedusă de reclamantă, de 15.115 lei nu a fost contestat de organul fiscal, acesta constatând că aplicarea legii a fost eronată.
2. organul fiscal nu a constatat că reclamanta nu avea dreptul de deducerea TVA pe care la plătit pentru mărfurile pe care le-a achiziționat ci nu a acordat drept de deducere pe considerentul că aceste achiziții erau supuse măsurilor de simplificare întrucât aveau ca obiect bunuri ce urmau să fie dezmembrate și valorificate ca deșeuri. Deci este vorba tot de o interpretare a normelor juridice, și nu o chestiune de calcul.
3. expertul nu putea arăta dacă a fost stabilit în mod legal comisionul pentru intermediere. Organul fiscal nu a contestat cuantumul comisionului și nici faptul că nu au fost emise facturi pentru acest comision ci a constatat că societatea ce avea calitatea de comisionar nu și-a executat în fapt obligația asumată prin contract deși a solicitat la plată comisionul.
Examinând acțiunea prin prisma criticilor invocate și a probelor administrate, Curtea constată că este nefondată.
1. Referitor la critica potrivit căreia taxa pe valoarea adăugată trebuia să fie dedusă deși au fost prezentate documentele justificative în copie, instanța constată că aceasta este nefondată. În cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale ale HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, conform cărora, justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art.145 alin.8 din codul fiscal(art.51 alin.1). În cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie probatorie ( între comercianți ) întrucât suntem în prezența unui raport juridic de drept fiscal, căruia îi sunt aplicabile normele juridice speciale în materie.
Reclamanta nu a înțeles să prezinte originalele facturilor fiscale nici în fața instanței și nici nu a invocat producerea vreunuia din cazurile excepționale - pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului, pentru ca deducerea să poată fi admisă ca fiind justificată cu documentul reconstituit potrivit legii( pct.31 și 32 din nr.1850/2004).
2. În ceea ce privește contestarea refuzului autorității fiscale de deducere a TVA pentru bunurile achiziționate în scopul dezmembrării și valorificării deșeurilor se reține că reclamanta nu a depus la dosar nicio dovadă în sensul celor susținute.
Deși reclamanta a susținut că achiziționarea bunurilor nu s-a făcut în scopul dezmembrării și valorificării deșeurilor obținute nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte în ce scop a făcut respectivele operațiuni contabile, evidențiate de autoritatea fiscală în cuprinsul anexei 7 la raportul de inspecție.
În condițiile în care obiectul principal de activitate al societății este recuperarea și valorificarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, pentru care deține autorizația seria - nr.539/14, bunurile achiziționate au fost înregistrate în evidența contabilă ca deșeuri rezultate, în contul de marfă 371, pentru care s-au întocmit procese verbale de dezmembrare, pe facturile fiscale emise de furnizori nu a fost înscrisă mențiunea "taxare inversă" iar reclamanta nu a făcut dovada contrară, din care să rezulte scopul achiziționării bunurilor respective, instanța va respinge și această critică formulată împotriva actului fiscal.
De altfel, însăși reclamanta a precizat că bunurile cumpărate au fost ulterior verificate, sortate cu reținerea celor posibile la vânzare, așa cum au fost cumpărate sau recondiționate, iar celelalte au fost dezmembrate în scopul valorificării. După cum am arătat acestea sunt simple afirmații, nesusținute din punct de vedere probator.
4. În legătură cu deductibilitatea TVA aferentă facturilor emise de - Internațional, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că în perioada octombrie 2005 - aprilie 2007 achiziționat deșeuri neferoase de la această societate, deși i-a achitat acesteia comisionul stabilit potrivit contractului nr.207/01.07.2005.
Prin deducerea TVA aferentă acestor facturi, prin care s-a plătit comision fără ca serviciile să fie efectiv prestate, societatea reclamantă a încălcat dispozițiile art.145 alin.2 și 3 din Legea 571/2003, potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale impozabile. Reclamanta nu a arătat care sunt furnizorii ale căror livrări s-au efectuat ca urmare a intermedierii comisionarului său - Internațional. La dosarul cauzei reclamanta a înțeles să depună doar copii de pe facturile ce conțin obligația de plată a comisionului, probe nepertinente cauzei.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, vor fi respinse, ca nefondate capetele de cerere referitoare la anularea actelor administrativ fiscale, față de soluția data, și având în vedere caracterul accesoriu al celorlalte capete de cerere, urmează să se dispună aceeași soluție și în privința acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiuneaformulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, cu sediul în B,-, sect.5,ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 Aprilie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat dec.jud.-- -/ 4 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
