Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 152/2009. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.152/CA

Ședința publică din data de 8 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis

Grefier - - -

S-a luat în examinareexcepția de nelegalitateinvocată de reclamanta - domiciliată în comuna,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții de Construcții Hidrotehnice SA B - cu sediul în B, bd. - nr.4, -.4,.112, sector 3, SC S- - cu sediul procesual ales la. " și ", situat în C,-, C7, județ, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - Prefect Județ C, cu sediul în C, bd. - nr.51, județ, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor A Comunei - din comuna, județul, Comuna, județul, Statul Român prin Ministerul Finanțelor - cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Transporturilor - cu sediul în B, bd. - - nr.38, sector 1, Agenția Națională Pentru Resurse Minerale - cu sediul în B,--38, sector 1, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra excepției de nelegalitate de față:

1.Obiectul litigiului și părțile din proces

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Constanța, SC " de Construcții Hidrotehnice " SA B, a chemat în judecată pe, Sc 07 Srl; Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - C prin Prefect; Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei prin Primar, Comuna prin Primar; Statul Român prin Ministerul d e Finanțe și Ministerul Transporturilor solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună:

1. constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 2739/20.07.2007 emis de Comisia Județeană C prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei pentru o suprafață de 15 ha teren situat in com., incluzând parcelele 61, lot 4; 61 lot 3; 61 lot 2; 61 lot 1;

2. să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2393/27.08.2007 la BNP " și Asociații", încheiat între pârâta în calitate de vânzătoare și între pârâta SC 7 SRL, ca o consecință a anulării titlului de proprietate, contract având ca obiect:

- suprafața de 39.000. teren, parcela 61 lot 4, înscris în Cartea Funciară nr. 10925, cu nr. cadastral 10308, com.;

- suprafața de 10.800. parcela 61 lot 3, înscrisă in Cartea Funciară nr. 10927, având nr. cadastral 10309;

- suprafața de 50.200. teren, parcea 61 lot 1, înscris în Cartea Funciară nr. 10929, cu nr. cadastral 10310;

3. să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr. 10925, pentru parcela 61; lot 4; a Cărții Funciare nr. 10927, pentru parcela 61, lot 3 și Cărții Funciare 10929, pentru parcela 61, lot 1;

4. să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.

În motivare, reclamanta a arătat în esență că perimetrul de exploatare al este situat pe raza teritorial- administrativă a comunei, fiind un obiectiv de investiții a cărui dezvoltare și exploatare a început încă din anul 1977, când prin Decretul prezidențial nr. 125/1977 - art. 1 s-a aprobat deschiderea carierei, iar acest obiectiv industrial a fost dezvoltat în timp de către autoritățile de Stat, astfel că în perioada anilor 1980-1985, s-a ajuns la perimetrul actual de exploatare.

A mai arătat reclamanta că prin Decretul nr. 71/1981 privind exproprierea unor terenuri și construcții, scoaterea din circuitul agricol și din fondul forestier a unor terenuri - necesare realizării de investiții Dunăre-Marea Neagră, s-a dispus exproprierea unor terenuri situate între județele C și T în vederea realizării unor lucrări de investiții - pct. 4 al Anexei Decretului de expropriere, menționând "dezvoltarea ", iar prin Decretul prezidențial nr. 284/1985 privind aprobarea unor măsuri pentru execuția obiectivelor de investiții "Portul C Sud Zona - Liberă" și "canalul Poarta Albă - Midia - " -art. 3, s-a aprobat dezvoltarea prin preluarea în continuare a unor terenuri necesare desfășurării activității în carieră, terenurile în cauză fiind predate inițial către Ministerul Transporturilor și și apoi către C care a și executat lucrările de exploatare din carieră această societate având drept de administrare, Statul Român fiind proprietarul terenului.

A precizat reclamanta că prin HG nr. 1278/1990 -C s-a transformat în actuala Societate de Construcții Hidrotehnice SA, iar în baza de concesiune pentru exploatarea - jud. C, nr. 161/1999, societății reclamante i s-a concesionat dreptul de exploatare și de livrare a resurselor și a rezervelor de calcar din zăcământul, în perimetrul ce face obiectul licenței urmând să se desfășoare numai activități miniere de natura celor prevăzute în licență, însă perimetrul în care se desfășoară activitatea de exploatare aaf ăcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, fiind emis în mod nelegal titlul de proprietate contestat, efectele nulității acestui titlu extinzându-se și asupra contractului de vânzare-cumpărare ulterior.

A mai susținut că la data emiterii titlului de proprietate contestat, terenul menționat în titlu era în administrarea și exploatarea, situație notificată celor două comisii de fond funciar, dar aceste pârâte au emis titlul de proprietate contestat cu încălcarea art. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000; art. 136 alin. 4 din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 213/1998, impunându-se anularea titlului de proprietate și a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare, pârâta neavând drept de reconstituire asupra terenului în litigiu, neputând să-l transmită în mod valabil, o atare înstrăinare susținându-se că ar fi nulă absolut, iar în situația în care s-ar invoca excepția bunei credințe de către subdobânditor, aceasta nu ar fi primită terenul în litigiu fiind exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar, iar pârâta ar fi cunoscut că terenul în cauză se află în exploatarea.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 4 din Legea nr. 1/2000; art. III alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 169/1997.

În data de 29.02.2008, în ședința publică, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active; excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cursul soluționării cauzei, la termenul de judecată din data de 16.09.2008, pârâta, a invocat excepția de nelegalitate a de concesiune pentru exploatarea nr. 161/1999 și a actelor adiționale nr. 1/11.03.2004 și nr. 2/10.01.2008.

În motivarea excepției de nelegalitate, pârâta a arătat că așa cum arată însăși reclamanta, titularul este de Construcții Hidrotehnice SA, iar pentru ca Licența de Exploatare nr. 161/1999 să poată fi valabil încheiată și să producă efecte juridice, se impunea a fi acordată unui subiect colectiv de drept care să se bucure de capacitate de folosință și implicit capacitatea de a contracta (personalitate juridică), or Licența de exploatare este lovită de nulitate absolută prin prisma lipsei capacității de folosință a titularului acesteia, sucursală, dezmembrământ, fără personalitate juridică ca a societății comerciale.

În drept, a invocat dispozițiile art.2 alin.1 pct. "c" din Legea nr. 554/2004; art.3 pct.15 din Legea minelor nr.61/1998 aplicabilă la data emiterii licenței; art.7; art.10 alin.3 și art.46 din Legea nr. 6/1998 și art.43 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Cu privire la excepția de nelegalitate a actelor adiționale nr. 1/11.03.2004 și nr. 2/10.- la Licența de concesiune pentru exploatarea, pârâta a invocat prevederile art.21 alin.1 și art.24 alin.3 din Legea nr. 85/2003 - legea minelor, aplicabilă la data emiterii acestor acte adiționale, arătând în motivare că în conf. cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2003, licența intra în vigoare la data publicării în OF. al României a Hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia, iar din interpretarea logică a acestei prevederi ar rezulta că și actele adiționale încheiate în baza art. 24 alin. 3 din Legea nr. 85/2003, ar fi necesar să urmeze aceeași procedură legală, publicarea actelor adiționale fiind o formă necesară pentru însăși valabilitatea actului juridic,or în lipsa îndeplinirii acestei formalități ar fi lovite de nulitate absolută.

2. Hotărârea judecătoriei

Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2008 Judecătoria Constanța, luând act că pârâta a invocat excepția de nelegalitate a de concesiune pentru exploatarea carierei nr. 161/1999 și a actelor adiționale nr. 1/11.03.2004 și nr. 2/10.01.2008 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, sesizând Curtea de Apel Constanța - Secția contencios Administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată.

3.Cauza a fostînregistrată la Curtea de Apel Constanțasub nr. 2512/36/05.12.2008, instanța dispunând, prin încheiere de ședință din 4.02.2009, față de dispozițiile incidente în cauză și pentru opozabilitatea hotărârii, citarea emitentului actului administrativ a cărei nelegalitate se invocă - Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

La termenul de judecată din 4.02.2009,pârâta SA a invocat excepțialipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția tardivității invocării excepției de nelegalitate

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 04.03.2009, pârâta a reiterat excepțiile invocate la 04.02.2009, invocând și excepția inadmisibilității.

1.Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei:

Reclamanta a fost într-adevăr titulara dreptului de proprietate al celor trei suprafețe de teren ce fac obiectul acțiunii în anulare ce formează dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Constanta.

Toate aceste suprafețe au făcut obiectul Titlului de proprietate nr. 2739/20.07.2007 al cărui titular a fost, insă reclamanta a vândut toate aceste suprafețe de teren către SC SRL ceea ce face ca în aceste condiții reclamanta să nu aibă calitatea de proprietar al nici uneia dintre aceste suprafețe de teren și nu mai poate invoca excepția de nelegalitate a unui act, atât timp cat actul nu o afectează în nici un fel.

Singurul care mai poate invoca această excepție în prezent este doar SC SRL

2.Cât priveșteexcepția lipsei de interes a reclamanteiîn invocarea excepției de nelegalitate s-a arătat următoarele:

a) Atât timp cât reclamanta a vândut toate suprafețele de teren ce se suprapun cu perimetrul de exploatare ce face obiectul de exploatare nr. 161/1999 a cărei excepție se invocă, rezultă că nu mai poate avea un interes în a promova o astfel de acțiune întrucât ar urmări anularea unui act care nu o afectează, terenurile fiind ale SC SRL, aceasta fiind singura parte care mai poate avea un interes actual în admiterea excepției.

b) Reclamanta nu si-a manifestat vreodată nemulțumirea față de existența licențe de exploatare sau față de desfășurarea activității de exploatare. La momentul derulării procedurii de obținere a autorizației de mediu, societatea pârâtă a convocat la dezbatere publică pe orice persoană interesată despre problema exploatării miniere din zona, sens în care a convocat toate persoanele interesate, prin intermediul Primăriei și al Consiliului Local să se prezinte la Hotel din (locul de domiciliu al lui și locul terenului cu pricina), pentru a-și manifesta punctul de vedere cu privire la această activitate.

În ziua stabilită pentru dezbaterea publică nu s-a prezentat nici o persoană, încluzând-o și pe reclamantă, care să se împotrivească desfășurării acestei activități.

3.Referitor laexcepția tardivității invocării excepției de nelegalitates- precizat următoarele:

Potrivit art. 11 alin 1 lit.c din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni ori în aceste condiții, consideră pârâta că reclamanta avea la dispoziție să invoce excepția de nelegalitate un termen de 6 luni de la data la care a luat la cunoștință de existenta licenței nr. 161/1999, respectiv de la data comunicării în cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.

De la data la care a primit această licență și până la data la care a invocat excepția de nelegalitate, a expirat termenul referit mai sus, motiv pentru care consideră că invocarea este tardivă.

Termenul "oricând" din textul art. 4 din Legea 554/2004 se referă la faptul că excepția poate fi invocată oricând, adică în cadrul oricărei căi și în orice moment, dar nu poate depăși termenul de 6 luni de la luarea la cunoștință a actului administrativ, intenția legiuitorului nefiind aceea de a-l favoriza pe cel ce atacă actul administrativ pe calea de excepție, în defavoarea formulării unei cereri pe contencios administrativ pentru că altminteri s-ar crea o inegalitate intre poziția celui care atacă un act administrativ pe calea normală a contenciosului administrativ și cel care atacă același act pe cale de excepție.

4.Referitor laexcepția inadmisibilitățiipârâtaSAa arătat că soluționarea pe fond a cererii sale ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Constanța,nu depinde de legalitatea sau nu a licenței de exploatare nr. 161/1999a cărei nelegalitate se solicită a se constata pe cale de excepție, condiție esențială pentru admiterea unei astfel de excepții.

Obiectul acțiunii principale îl reprezintă constatarea nulității unui contract de vânzare cumpărare și a unui titlu de proprietate, ca urmare a faptului că a fost acordat pe o suprafața de teren pe care se afla un zăcământ de piatra omologat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale

Indiferent dacă ar fi acordat sau nu această licență - contestată pe calea excepției de nelegalitate și indiferent dacă ar fi existat sau nu această licență sau orice altă licență pe suprafața respectivă de teren, zăcământul există și era omologat de.

Potrivit Legii minelor 61/1998, ce a stat la baza emiterii licenței nr. 161/1999, "zăcământ" este "acumulare ă de resurse minerale, valorificabilă din punct de vedere tehnic și economic "

In perimetrul respectiv, unde a fost emis titlul atacat, exista un zăcământ și acest fapt interzice restituirea de suprafețe de teren foștilor proprietari.Existența zăcământului este cea care determină nulitatea titlului și nu existența licenței.

Astfel, chiar dacă ar fi nelegală licența, aceasta tot nu influențează fondul pricinii, întrucât anulabilitatea titlului de proprietate ce face obiectul pricinii în care s-a invocat excepția, se menține datorită existentei zăcământului de piatră.

Chiar dacă licența ar fi considerata nelegala întrucât a fost semnată de către Sucursala și nu de către societatea fondatoare, aceasta nu impiedică Agenția Națională pentru Resurse Minerale să acorde o altă licența în același perimetru, oricui, atât societății pârâte sau altei societăți.

Potrivit textului art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție numai în situația în care de acest act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.

Așadar, legea prevede ca o condiție prealabilă, obligatorie, pe care instanța sesizată cu soluționarea excepției trebuie să o cerceteze, că actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.

In cauză, în raport de obiectul litigiului, nu se poate susține că este întrunită cerința prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că soluționarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe excepții.

5. Cât privește fondul cauzei s-a arătat de către societateaSAurmătoarele:

a) Referitor la primul motiv de nelegalitate:

Sucursala poate participa ca parte în contracte, deoarece, deși nu are personalitate juridică proprie, are o personalitate juridică și anume aceea a societății fondatoare. Un act juridic încheiat de către sucursală este un act juridic al societății fondatoare.

Pe de altă parte îndeplinind formalitățile de înregistrare a sucursalei, societatea fondatoare își asumă public și obligația de a onora toate angajamentele pe care le subscrie prin intermediul sucursalei. Sucursala nu are un patrimoniu propriu, toate angajamentele fiind garantate de patrimoniul general al societății fondatoare, altfel nu ar exista nici o justificare practică pentru înființarea unei sucursale. Sucursala este fondată tocmai pentru a degreva administrația centrală a unei societăți de activitățile pe care le presupune afacerile acelei societăți comerciale intr-o zonă aflată la distanță de sediul principal. În condițiile în care nu i-am recunoaște sucursalei capacitatea de a încheia acte ar însemna că pentru orice act juridic tot administrația centrală să fie implicată în încheierea actului juridic, însăși legea recunoaște sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi și obligații,

Art.41 pct.2 proc.civ. recunoaște dreptul asociaților sau societăților care nu au personalitate juridică de a sta în instanță, dacă au organe proprii de conducere și prin urmare, licența identifică "societatea mamă" și dezmembrământul său.

Art. 43 din Legea nr.31/1990 trebuie citit în sensul că "fără personalitate juridică" înseamnă fără o personalitate juridică separată de cea a societății fondatoare, însă având personalitatea juridică a societății fondatoare cu care se confundă, fiind doar o parte, "un dezmembrământ" al acesteia. Astfel ca un act juridic încheiat de către sucursală este un act juridic al societății fondatoare, pe care aceasta din urmă și-1 însușește.

SA și-a însușit Licența de exploatare nr. 161/1999 și a considerat întotdeauna această licență ca fiind a sa iar formalitățile de înregistrare a sucursalei servesc tocmai pentru a încunoștința pe fiecare terț interesat în a contracta prin intermediul sucursalei, că aceasta există, funcționează și încheie acte juridice în numele și pe seama societății fondatoare.

Pe de altă parte îndeplinind formalitățile de înregistrare a sucursalei, societatea fondatoare își asumă public și obligația de a onora toate angajamentele pe care le subscrie prin intermediul sucursalei. Pentru că, sucursala nu are un patrimoniu propriu, toate angajamentele sunt garantate de patrimoniul general al societății fondatoare.

A interpreta altfel ar face să lipsim de orice justificare practică înființarea unei sucursale. Sucursala este fondată tocmai pentru a degreva administrația centrală a unei societăți de activitățile pe care le presupune afacerile acelei societăți comerciale într-o zonă mai depărtată de sediul principal.

In condițiile în care nu i s- ar recunoaște sucursalei capacitatea de a încheia acte ar însemna că pentru orice act juridic tot administrația centrală să fie implicată în încheierea actului juridic, caz în care înființarea sucursalei ar rămâne fără sens practic, căci nu ar ușura deloc activitatea de la sediul central. raporturilor dintre sucursala și societatea fondatoare și efectele față de terți sunt subsumate noțiunii de reprezentare.

Sucursala nu poate să stea în proces în locul societății fondatoare, dar poate subscrie actele procedurale făcute în numele societății fondatoare.

S-a mai arătat că înființarea Sucursalei "Exploatarea de " a fost făcută prin Hotărârea AGA a SC " de Construcții Hidrotehnice " SA C nr. 14/1997, pentru ca aceasta să desfășoare activitățile de exploatare a zăcămintelor de calcar și granit

Este evident că pentru a-si putea îndeplini scopul, societatea mamă a permis sucursalei să încheie și licențele necesare care conferă dreptul de exploatare.

Tot prin aceeași hotărâre a fost numit Director al sucursalei, deci singura persoană cu putere de decizie din sucursala, acesta fiind împuternicit să semneze această licență din partea titularului.

Pe întreaga perioada de derulare a activităților miniere societatea SC " de Construcții Hidrotehnice " SA a efectuat plăți reprezentând taxe pentru activitatea de exploatare, taxe de mediu și alte datorii ce își au izvorul tocmai în aceasta Licența nr. 161/1999

b) Referitor la cel de al doilea motiv de nelegalitate al actelor adiționale, s-a arătat că:

Potrivit Legii nr. 202 din - privind organizarea Monitorului Oficial al României, actele adiționale încheiat de un organ al administrație centrale, nu se publică în Monitorul Oficial. Așa cum arată și reclamanta Licența intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia.

Publicarea în Monitorul Oficial NU este o condiție ad validitatem, cum în mod greșit susține reclamanta deoarece Legea minelor nu condiționează valabilitatea și nici a actelor adiționale de publicarea în Monitorul Oficial

Legea Minelor nu impune nici obligația publicării actelor adiționale în monitorul oficial

In data de 11.03.2004 societatea fondatoare SC SA a preluat în mod direct aceasta Licența, întrucât, urmare a reorganizărilor din perioada anterioară, singura activitate pe care societatea o mai desfășura era exploatarea zăcămintelor de calcar și granit și dorea să efectueze în mod direct această activitate, întrucât nu se mai justifica descentralizarea acestei activități.

Astfel s-a încheiat actul adițional nr. 1 la licența.

In data de 20.03.2007 societatea noastră si-a mutat sediul din Constanta,- în B,- -. 4. 112.

Oficiul Registrului Comerțului din Baa cordat societății noastre un alt număr de înregistrare la Registrul din B J-, dar societății i-a rămas același Cod de Identificare Fiscala RO - cu care societatea figurează atât în actul adițional nr. 1 cat și în actul adițional nr. 2 la licența, încheierea actelor adiționale a fost realizată doar pentru a consfinți situația existentă la un moment dat.

4. Curtea

Examinând excepțiile invocate pe calea întâmpinării de pârâta SA și excepția de nelegalitate invocată de reclamanta prin prisma motivelor indicate, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".

Textul a fost conceput, sub aspectul regimului juridic aplicabil acestei instituții, după modelul din Titlul V al Constituției, consacrat Curții Constituționale, implicit regimului excepției de neconstituționalitate.

Cu privire la excepțiile invocate de pârâta SA B, respectiv alipsei calității procesual activeși lipsei de interes a reclamantei de a invoca excepția de nelegalitate a actului administrativ, precum și ainadmisibilității excepțieiCurtea reține că din interpretarea dispozițiilor art.4 al.1 din Legea nr. 554/2004,cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instanța investită cu fondul cauzei se pronunță asupra îndeplinirii condiției referitoare la existența raportului de dependență între soluționarea litigiului în fond și legalitatea actului administrativ unilateral contestat pe calea excepției de nelegalitate.

Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nefiind supusă niciunei căi de atac, este deci irevocabilă, instanța de contencios administrativ fiind obligată să se pronunțe pe fondul excepției aflată în discuție, neavând competența de a cerceta legătura existentă între fondul cauzei și actul administrativ contestat în procedura reglementată de art.4 din Legea nr. 554/2004.

Excepțiile lipsei calității procesual active și lipsei de interes a autorului excepției se circumscriu fondului cauzei, astfel că pot fi invocate numai în fața instanței investite cu fondul litigiului și se analizează de către această instanță cu ocazia analizării condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate, iar nu de către instanța de contencios administrativ.

Art.4 din Legea nr. 554/2004 a partajat competențele fiecărei instanțe în soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, legiuitorul limitând marja de apreciere a instanței de contencios administrativ în sensul că judecătorul are obligația de a da o soluție în ceea ce privește fondul excepției.

Condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate pentru sesizarea instanței specializate decurg din prevederea legală anterior enunțată, iar aceste cerințe au fost analizate de către instanța de drept comun.

În ceea ce priveșteexcepția tardivitățiiCurtea reține că dispozițiile art.11 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cazul excepției de nelegalitate, acestea vizând numai acțiunile directe prin care se solicită anularea unui act administrativ, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Fiind un mijloc de apărare, un instrument defensiv, nu se poate aplica tale-quale regimul juridic, inclusiv în privința termenelor, prevăzut pentru folmularea unei acțiuni în contencios administrativ și în privința excepției de nelegalitate.

Cu privire lafondul excepției de nelegalitatea actului administrativ individual Curtea constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."

Prin HG nr. 1278/1990 -C s-a transformat în actuala Societate de Construcții Hidrotehnice SA.

În baza de concesiune nr. 161/1999 pentru exploatarea i s-a concesionat societății SA dreptul de exploatare și de livrare a resurselor și a rezervelor de calcar din zăcământul, în perimetrul ce face obiectul licenței urmând să se desfășoare numai activități miniere de natura celor prevăzute în licență.

Licența a fost emisă în temeiul dispozițiilor Legii minelor 61/1998, fiind acordată societății SA însă exploatarea propriuzisă se realizează în numele și pentru societate de către sucursala, prin al căreui director s-a semnat contractul, în baza împuternicirii nr.285/11.02.1999, terenul fiind în administrarea și exploatarea, situație notificată celor două comisii de fond funciar.

Actul administritativ individual este încheiat sub imperiul Legii nr.29/1990 astfel că se pune problemadacă reclamanta, care nu și-a manifestat vreodată nemulțumirea față de existența licenței de exploatare sau față de desfășurarea activității de exploatare, neparticipând nici la momentul derulării procedurii de obținere a autorizației de mediu, la convocarea societății SA,mai poate invoca pe cale de excepție nelegalitateaactului emis în anul 1999, urmare apariției Legii nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, fără ca prin aceasta săfie înfrânt principiul securității juridice și al predictibilității normei juridice.

Din perspectiva Curții răspunsul este unul negativ cât timp Licența de concesiune nr. 161/1999 pentru exploatarea a dobândit caracter definitiv, nefiind contestată pe calea acțiunii directe potrivit procedurilor reglementate de Legea nr.29/1990. Prin declararea ca ilegală în cadrul unui proces, pe cale indirectă, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau a unei părți a acestuia, termenele de contestare prevăzute de legea contenciosului administrative pentru acțiunea directă nu mai au sens.

În acest context, principiul securității juridice, în temeiul căruia se instituie termene de contestare în contencios administrativ, și care au ca efect, în cazul nerespectării lor, dobândirea caracterului definitiv al actului administrativ, este astfel înfrânt.

Dar chiar și în situația în care ar fi admisibilă invocarea excepției de nelegalitate Curtea constată că licența nu este afectată de nici un motiv de nulitate absolută iar împrejurarea că exploatarea carierei se realizează prin intermediul sucursalei nu justifică admiterea excepției și aceasta pentru că:

Atfel, art.43 al. 1 din Legea nr. 31/1990 reglementează problematica sucursalelor, concepute ca structuri exogene ale societăților comerciale, fără personalitate juridică, structuri prin care societatea care le înființează își extinde activitatea în teritoriu, contribuind la realizarea obiectului său de activitate statutar.

Sucursala se caracterizează, față de societatea primară, printr-o dublă subordonare:economică și juridică. Juridică pentru că acest tip de structură exogenă poate încheia acte juridice, în virtutea mandatului pe care îl încredințează societatea organizatoare, fie în numele acesteia, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei primare.

Chiar și după apariția Legii nr.85/2003 licența de concesiune nr. 161/1999 pentru exploatarea și-a păstrat valabilitatea deoarece prin art. 60 s-a prevăzut că "Prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate."

În ceea ce privește actele adiționale nr. 1/11.03.2004 și nr. 2/10.- la Licența de concesiune pentru exploatarea, au fost invocate prevederile art.21 alin.1 și art.24 alin.3 din Legea nr. 85/2003 - legea minelor, aplicabilă la data emiterii acestor acte adiționale, arătându-se în motivare că licența intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia, iar din interpretarea logică a acestor prevederi ar rezulta că și actele adiționale încheiate în baza art. 24 alin. 3 din Legea nr. 85/2003, ar fi necesar să urmeze aceeași procedură legală, publicarea actelor adiționale fiind o formă necesară pentru însăși valabilitatea actului juridic, or în lipsa îndeplinirii acestei formalități ar fi lovite de nulitate absolută.

Dispozițiile art.21 din Legea nr. 85/2003, care a abrogat Legea nr. 61/1998 prevăd următoarele:

(1) Licența se încheie în formă scrisă. Pentru explorare licența intră în vigoare la data publicării ordinului președintelui autorității competente de aprobare a acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I; pentru exploatare licența intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea, a hotărârii Guvernului de aprobarea acesteia.

(2) Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora.

(3) În cazul prelungirii duratei licenței de concesiune/administrare sau transferului licenței de concesiune, autoritatea competentă va renegocia condițiile concesiunii/administrării, conform prezentei legi, prin încheierea de acte adiționale, semnate de aceasta și titular.

(4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular.

Așa cum rezultă din textul enunțat mai sus, și invocat în susținerea excepției de, al.1 din art.21 vizează licențele încheiate după intrarea actului normativ in vigoare, nicidecum situația speței de față unde suntem în prezența unei licențe deja intrată în vigoare, modificarea sau completarea ei realizându-se prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular conform art.24 al.4 fără ca legiuitorul să impunăad validitatemobligația publicării actelor adiționale în Monitorul Oficial.

De altfel Legea minelor nu condiționează valabilitateade publicarea acesteiaîn Monitorul Oficial ci instituie o condiție doar pentru intrarea în vigoare a acesteia, de publicareaa hotărârii Guvernului de aprobarea acesteia, deci arată doar data de la care licența produce efecte.

Concluzionând, curtea reține că actele administrative unilaterale individuale sunt emise în litera și spiritul legilor sub imperiul cărora au fost încheiate motiv pentru care execepția de nelegalitate este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiileinvocate de pârâta de Construcții Hidrotehnice SA B,ca inadmisibile.

Respinge, ca nefondată, excepția de nelegalitateinvocată de reclamanta - domiciliată în comuna,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE SA B - cu sediul în B, bd. - nr.4, -.4,.112, sector 3, SC S- - cu sediul procesual ales la. " și ", situat în C,-, C7, județ, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR - PREFECT JUDEȚ C, cu sediul în C, bd. - nr.51, județ, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI - din comuna, județul, COMUNA, județul, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR - cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL TRANSPORTURILOR - cu sediul în B, bd. - - nr.38, sector 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE - cu sediul în B,--38, sector 1.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2009.

Președinte, - -

Grefier, - -

Red.hot.jud. NC

11 ex/8.05.2009

Emis 9 comunicări/

Președinte:Nastasia Cuculis
Judecători:Nastasia Cuculis

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Contestație act administrativ fiscal. Sentința 147/2009. Curtea de Apel Constanta Anulare act administrativ . Sentința 148/2009. Curtea de Apel Constanta Anulare act administrativ . Sentința 149/2009. Curtea de Apel Constanta Anulare act administrativ fiscal. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Constanta