Anulare act administrativ . Sentința 185/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.185/CA/2008 -
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Ordinului cu " S Primul Martir" din, cu sediul în O,--16, jud. B în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, având ca obiect:anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 9 din dosarul Tribunalului Bihor nr- și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 al.2 Cod de procedură civilă, după care:
Instanța respinge ca nefondată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, având în vedere faptul că decizia atacată a fost comunicată cu reclamanta la data de 27.12.2007, iar contestația a fost introdusă de aceasta în termenul de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege, respectiv la 28.01.2008, într-o zi de luni, instanța făcând aplicarea prevederilor art.101 al.5 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 03.10.2008 (prin declinare de la Tribunalul Bihor - sentința nr.389/CA/22.09.2008), legal timbrată, reclamanta Ordinului cu " S Primul Martir" din Oas olicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România să se dispună anularea Deciziei nr.1544/11.12.2007 și, pe cale de consecință, admiterea cererii de retrocedare a terenului situat în, CF inițial nr.1, nr. topo. 23456 și transcris în CF nr.1907, nr. topo. 2906 și 644 și în CF nr.104 nr. topo. 96. În subsidiar a solicitat plata echivalentă a valorii terenului, cu titlu de despăgubire. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta, în baza dispozițiilor nr.OUG94/2000 art.1 al.1, art.3 al.6 și pct.1 din Normele metodologice corespunzătoare art.1 din nr.OUG94/2000, republicată și modificată, a dispus respingerea parțială a cererii de retrocedare cu privire la imobilul din litigiu deoarece imobilul a fost preluat de Statul român cu titlu de drept de rectificare în anul 1973, preluarea făcându-se anterior perioadei de referință a nr.OUG94/2000.
Reclamanta apreciază concluziile deciziei ca fiind greșite întrucât este falsă susținerea că Statul român a preluat terenul în anul 1973, preluarea făcându-se în perioada de referință a nr.OUG94/2000.
Imobilul a fost preluat cu titlu de drept de rectificare prin încheierea nr.2435/18.07.1948, în decizie invocându-se prevederile legale sus-menționate, reținându-se că se retrocedează numai bunurile imobile preluate în mod abuziv și că sunt abuzive numai preluările care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 06.03.1945-22.12.1989.
În pofida celor susținute în decizie, Statul român a preluat imobilul, care a fost întabulat sub 24 din CF nr.1 prin încheierea nr.2435/18.07.1945, având ca temei legal Decretul-Lege nr.260/1945, act normativ emis ulterior datei de 06.03.1945.
Legiuitorul nu a exceptat de la restituire imobilele trecute în proprietatea statului în baza unui act normativ elaborat după 06.03.1945 și ar fi cel puțin bizar, apreciază reclamanta, ca, pe baza Legii nr.260/1945 adusă împotriva persoanelor fizice și juridice maghiare, să fie expropriată o persoană juridică română, așa cum este reclamanta. Consecința calității reclamantei de persoană juridică română este aceea că nulitatea instituită prin Decretul-Lege nr.260/1945 nu produce efecte împotriva ei, fiind, de asemenea, de necontestat faptul că ordinul figura ca proprietar de CF din anul 1986 și, deci, problema vreunei rectificări legale se exclude de plano.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, nr.OUG94/2000 și Legea nr.263/2006.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a invocat excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată (excepție respinsă ca nefondată de instanță la termenul din 27.10.2008), iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că din analiza actelor depuse în completarea cererii de retrocedare, Comisia Specială de retrocedare, în mod corect, a constatat faptul că, parțial, solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, în consecință, prin Decizia nr.1544/11.12.2007 a respins parțial cererea de retrocedare a reclamantei.
A mai arătat că susținerile reclamantei din cererea introductivă referitoare la faptul că preluarea a avut loc în perioada de referință a nr.OUG94 sunt neîntemeiate, din cuprinsul CF nr.1 rezultând următoarele aspecte cu relevanță deosebită în soluționarea cauzei:
- la pct.18 din Partea B - de proprietate - este notat fapt că, în baza art.3 din Ordinul nr.1440/1941, se radiază întabularea dreptului de proprietate de sub 17 asupra imobilelor de sub nr. de ordine 1-21 - și asupra acestor imobile se restabilește dreptul de proprietate de sub 1 al Ordinului cu " S Primul Martir" din O;
- la pct.24 este notat faptul că, în baza - Decretului-Lege nr.260 publicat în Of. nr.78/04.04.1945, se radiază dreptul de proprietate întabulat sub 18 asupra imobilelor de sub nr. de ordine 1-8 - și se restabilește situația de carte funciară anterioară de sub 17 în favoarea Statului român;
- la pct.17 din Partea B - de proprietate - a nr.1 a loc. se menționează faptul că inscripțiunea de sub 1 se rectifică în sensul că proprietarul imobilelor din această coală este Statul român, cu titlu de drept de rectificare.
La emiterea deciziei atacate pârâta a avut în vedere conținutul nr.1 a localității, din care a reieșit că, în temeiul Legii nr.260/1945, s-a restabilit situația de carte funciară anterioară, în sensul că în anul 1937 bunul solicitat aparținea Statului român cu titlu de drept de rectificare, considerându-se astfel că imobilul solicitat a fost preluat abuziv în anul 1937.
Totodată, a mai arătat că motivul respingerii parțiale a cererii reclamantei nu l-a constituit contestarea calității de proprietar asupra imobilelor solicitate, ci acela al preluării de către Statul român a unuia dintre imobilele solicitate în afara perioadei de referință a nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În ipoteza în care o persoană care se pretinde îndreptățită dovedește, pe de o parte, dreptul de proprietate, iar pe de altă parte preluarea abuzivă de către Statul român în perioada de referință, legea îi permite redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate.
Cum Comisia Specială de retrocedare, la adoptarea Deciziei nr.1544/11.12.2007, a constatat că nu sunt întrunite cele două condiții sus-menționate, care să permită admiterea cererii de retrocedare, a respins parțial cererea.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Comisia Specială de retrocedare în data de 28.02.2003 cu nr.7157, reclamanta a solicitat, în temeiul prevederilor art.1 al.1 din nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, restituirea imobilului situat în com., jud. B, înscris în CF nr.1, nr. topo. 23456 și transcris în CF nr.1907, nr. topo. 2906 și 644 și în CF nr.104 nr. topo. 96.
Prin Decizia nr.1544/11.12.2007 emisă de pârâtă a fost respinsă parțial cererea de retrocedare a reclamantei cu motivarea că imobilul solicitat a fost preluat de către Statul român, cu titlu de drept de rectificare, în anul 1937, preluare care a operat anterior perioadei de referință a nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv anterior perioadei 06.03.1945-22.12.1989.
Conform prevederilor art.1 al.1 din nr.OUG94/2000, republicată, "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2, se retrocedează foștilor proprietari în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Potrivit dispozițiilor pct.1 din Normele metodologice de aplicare a nr.OUG94/2000 "sunt considerate acele preluări de proprietate cu privire la imobilele aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referință, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării".
În speță, analizându-se actele depuse la dosarul aferent cererii de retrocedare, respectiv conținutul cărților funciare inițiale nr.1 nr. top. 2, 3, 4, 5, 6, nr.66 nr. top. 2, 3, 4, 5/2, 6/2, nr.1429 nr. top. 2, 3, 4, 5/2, 6/2, conținutul cărilor funciare cu caracter nedefinitiv nr.1907 nr. cadastral 2906, 644 și nr.104 nr. cadastral 96, 644, precum și adresele nr.186/10.07.2007 și nr.216/27.08.2007 emise de SC SA referitoare la situația juridică și locativă a imobilului solicitat, Comisia Specială de retrocedare a constatat în mod corect faptul că, parțial, solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000, republicată.
Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantei cum că preluarea a avut loc în perioada de referință a nr.OUG94/2000, respectiv prin Încheierea nr.2435/18.07.1948, cu titlu de drept de rectificare.
Din cuprinsul CF nr.1 rezultă următoarele aspecte cu relevanță deosebită în soluționarea cauzei:
- la pct.18 din Partea B - de proprietate - este notat fapt că, în baza art.3 din Ordinul nr.1440/1941, se radiază întabularea dreptului de proprietate de sub 17 asupra imobilelor de sub nr. de ordine 1-21 - și asupra acestor imobile se restabilește dreptul de proprietate de sub 1 al Ordinului cu " S Primul Martir" din O;
- la pct.24 este notat faptul că, în baza - Decretului-Lege nr.260 publicat în Of. nr.78/04.04.1945, se radiază dreptul de proprietate întabulat sub 18 asupra imobilelor de sub nr. de ordine 1-8 - și se restabilește situația de carte funciară anterioară de sub 17 în favoarea Statului român;
- la pct.17 din Partea B - de proprietate - a nr.1 a loc. se menționează faptul că inscripțiunea de sub 1 se rectifică în sensul că proprietarul imobilelor din această coală este Statul român, cu titlu de drept de rectificare.
Drept urmare, la emiterea deciziei atacate, Comisia Specială de retrocedare a avut în vedere conținutul CF nr.1, din care a reieșit că, în temeiul Legii nr.206/1945, s-a restabilit situația de carte funciară anterioară, în sensul că în anul 1937 bunul solicitat aparținea Statului român cu titlu de drept de rectificare, considerându-se astfel că imobilul solicitat a fost preluat abuziv în anul 1937. Motivul respingerii parțiale a solicitării reclamantei nu l-a constituit contestarea calității de proprietar asupra imobilelor solicitate, ci acela al preluării de către Statul român a unuia dintre imobilele solicitate în afara perioadei de referință a nr.OUG94/2000, republicată.
De asemenea, conform prevederilor art.3 din Legea nr.260/1945 sunt și rămân fără forță legală actele săvârșite și drepturile dobândite în temeiul Ordonanțelor maghiare nr.1440/1941 etc. și nu se poate considera că preluarea a fost realizată prin dispozițiile Legii nr.260/1945, deoarece acest act normativ restabilea o situație anterioară anului 1941 și de la Viena.
Drept urmare, preluarea abuzivă poate fi invocată la nivelul anului 1937 și nu la nivelul anului 1948, actul din 1945 restabilind o situație juridică apărută în anul 1937.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.544/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la prevederile art.1 al.1 din nr.OUG94/2000, republicată, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Ordinului
Referitor la solicitarea subsidiară a reclamantei, de acordare a unor despăgubiri echivalente cu valoarea terenului, se reține că prin cererea adresată Comisiei de retrocedare reclamanta nu a formulat un astfel de capăt de cerere întemeiat pe prevederile art.1 al.5 din ordonanța de urgență, iar cum instanța a fost sesizată doar cu contestație împotriva deciziei emise de Comisie (art.3 al.7 din ordonanță), apreciază că nu se justifică analizarea acestei cereri subsidiare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Ordinului cu " S Primul Martir" din O, cu sediul în O,--16, jud. B împotriva pârâtei Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--28.10.2008
Dact.-2ex.-29.10.2008
2 comunicări:30.10.2008
-reclamanta Ordinului cu " S Primul Martir" din O - O,--16, jud. B
-pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România - B, Calea, nr.202, sector 1
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
