Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 187/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit.priv.funcț.publ. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 187
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-,.B,.1,.2, județul B,împotriva sentinței nr. 1169 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și pârâta intimată Casa de Asigurări de Sănătate
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 Cod pr.civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată la data de 22.09.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 03.08.2005 - 20.02.2008, pentru perioada efectiv lucrată, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999, modificată, că prin G nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat că anterior introducerii acțiuni, a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr.53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 1169 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite,admițându-se recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar conform art. 329 al.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva sentinței, în termen legal, declarat recurs reclamanta,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că: acest drept constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complet al dreptului fundamental la muncă și, prin urmare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică potrivit art. 53 din Constituția României. Că potrivit disp.art. 38 și 39 alin.1 lit. din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Mai arată faptul că, toți funcționarii publici din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate B au deja acordate aceste sporuri în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât consideră că nu-i poate fi aplicat un tratament discriminatoriu în ce privește salarizarea, adică acordarea acestor sporuri -respectiv suplimentul postului și respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. Mai arată că, în opinia sa, data de la care își produce efectele decizia nr. 20/2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, este data publicării în Monitorul Oficial și
are aplicabilitate numai pentru viitor, respectiv de la data pronunțării ei - 21.09.2009, acțiunea adresată Tribunalului Suceava, fiind înregistrată la data de 28.08.2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate,Curteaconstată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1, 3041Cod procedură civilă,Curtea, văzând că nici din oficiu nu sunt date motive de casare, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-,.,1,.2, județul B, împotrivasentinței nr.1169 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalul Botoșani -comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex./09.02.2010
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
