Anulare act administrativ . Decizia 205/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 205/CA/2010
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR REPREZENTATĂ TERITORIAL D E DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.670/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsa fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantei intimate depune la dosar originalul adeverinței medicale privind absența la termenul de judecată din data de 19.01.2010 și două declarații pe proprie răspundere din partea societăților la care a vândut cocsul, respectiv - " O" SA și - "" SA
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Susține că întreaga cantitate de cocs intrat în perioada 01.07.2007 - 18.12.2007 a fost revândută fabricilor de zahăr care l-au utilizat în procesul tehnologic de producere a zahărului, în scopul prevăzut la art.175/4 alin.1 pct.2 lit.e din Legea nr.571/2003 și care în virtutea acelorași prevederi legale atrage scutirea de la plata accizelor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta - G COM SRL a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, solicitând anularea deciziei de impunere nr.2/30.01.2009, a raportului de inspecție fiscală nr.6/30.01.2009 și suspendarea executării actelor administrative atacate până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În motivarea acțiunii se învederează că decizia de impunere este nelegală deoarece din facturile emise cu privire la produsul cocs intrat în societate în perioada 1.07.2007-18.12.2007 rezultă în mod evident că acesta a fost revândut către fabrici de zahăr care l-au utilizat în procesul tehnologic de producere a zahărului,în scopul prevăzut la art.1754alin.1 punct 2 lit.e din Legea Nr.571/2003 și care în virtutea acelorași prevederi legale atrage scutirea de la plata accizelor. Mai mult, acest produs a fost înstrăinat în întreaga perioadă care a făcut obiectul controlului către aceiași clienți și în același scop.
Reclamanta a susținut că scutirea de accize este prevăzută de lege ca o consecință a utilizării produsului într-unul din scopurile arătate de lege și nu o consecință a efectuării formalităților de înregistrare fiscală. Consecința neîndeplinirii formalităților de înregistrare fiscală este de natură contravențională fapt consacrat expres de art.219 alin.1 lit.i din OG Nr.92/2003,fiind însă lipsită de orice semnificație sub aspectul scutirii de acciză.
În drept: Legea Nr.554/2004,art.215 alin.2 din OG Nr.92/2003,Legea Nr.571/2003,HG Nr.44/2004.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii față de dispozițiile art. 51.1 alin.2 din Normele metodologice la Codul fiscal, acciza devine exigibilă nu de la data utilizării produsului cocs, cum se susține în acțiune, ci de la data livrării către beneficiar. Societatea a vândut produsul intrat în perioada 1.07.2007-18.12.2007 către fabrici de zahăr care l-au utilizat în produsul tehnologic de producerea zahărului,or potrivit art.219 alin.2 Cod fiscal societatea avea obligația să calculeze accizele, să le evidențieze în factură și să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite.
Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2009 instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, autoritate cu personalitate juridică, și în baza art.161din Legea Nr.554/2004 a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a acestei autorități.
Prin Sentința nr.670/CAF/2009 Tribunalul Albaa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - G COM SRL în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A și -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B,a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr.6/30.01.2009 și a deciziei de impunere nr.2/30.01.2009 emise de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A și exonerarea reclamantei de plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative fiscale.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut în esență că argumentul organelor de control fiscal cum că doar dacă societatea a depus declarația pe proprie răspundere prevăzută de pct.5 ind.1.3 alin.3 din HG nr.44/2004 beneficiază de scutirea de acciză este eronată deoarece legea nu condiționează scutirea de acciză de îndeplinirea formalităților de înregistrare fiscală.
Sancțiunea nerespectării acestei obligații atrage răspunderea contravenționala a operatorului economic in cauză, conform art.219 alin.1 lit.i din OG nr.92/2003, in speță fiind încheiat procesul verbal de contravenție nr.14/28.01.2009, iar organele de control au dispus in mod nelegal obligarea acesteia si la plata accizelor datorate pentru facturile de cocs emise in perioada in care societatea nu a avut înregistrată la autoritatea fiscală declarația pe proprie răspundere și la majorările de întârziere aferente,pentru că nedepunerea declarației in cauză nu poate avea drept consecință obligarea agentului economic la plata accizei în condițiile în care produsul accizabil a fost utilizat intr-un scop care determină scutirea de plata accizei. Aceasta deoarece potrivit disp. art.175 ind.4 alin.1 pct.2 Cod fiscal accizele nu se aplică pentru utilizările de produse energetice specificate de acest text normativ. este dată de utilizarea produsului intr-unul din scopurile arătate de lege si nu de îndeplinirea formalității de înregistrare a declarației menționată de pct.5 ind.1.3 alin.3 din HG nr.44/2004.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR reprezentată prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul de a se respinge acțiunea reclamantei cu consecința menținerii actelor atacate instanța de fond interpretând greșit prevederile legale. Astfel,recurenta susține că în cauză reclamanta nu a respectat obligația impusă de pct.5 /1.3 alin.8 din HG.nr.44/2004 partea a II-a, obligația înregistrării la autoritatea fiscală teritorială fiind anterioară utilizării produselor energetice în scopul prevăzut la art.175/4 alin1 pct 2 lit.a fiscal,iar nerespectarea acesteia atrage atât sancțiunea contravențională cât și plata accizelor aferente utilizării produselor energetice.
În drept se invocă pct.5 /1.3 alin.8 din HG.nr.44/2004- partea a II-a și art.175/4 alin1 pct 2 lit.a fiscal.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art.17 din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare reclamanta intimată - G COM SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii fiscale în sensul că scutirea de la plata accizelor este condiționată de respectarea scopului în care au fost utilizate produsele energetice,nedepunerea declarației pe proprie răspundere de către cumpărător privind scopul în care a cumpărat și pentru care urmează să vândă produsele atrăgând doar o sancțiune contravențională conform art.219 alin.1 lit. i pr. fiscală,iar potrivit art.192 alin.5 fiscal acciza devine exigibilă doar dacă nu s-a respectat scopul care garanta scutirea.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză sunt aplicabile reglementările fiscale ale art.175 și următoarele fiscal în varianta de la data desfășurării operațiunilor comerciale de cumpărare produse energetice în scopul revânzării efectuate de reclamanta intimată pe parcursul anului 2007,care stabilesc că acele produse energetice care sunt vândute,cumpărate,utilizate ca și combustibil pentru motor sau încălzire se supun accizelor.
La art. 175 alin.2 indice 4. fiscal sunt prevăzute situațiile de excepție când aceste produse nu se accizează, respectiv pentru a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire; b) utilizarea duală a produselor energetice. e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.
În normele de aplicare aprobate prin HG.44/2004 la pct. 5/ 1.3.alin. (3) se stabilesc obligațiile operatorilor economici care achiziționează produse energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (2) al art. 175 din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175/ 4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) și e) respectiv: înregistrarea la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declarații pe propria răspundere, întocmită în 3 exemplare, privind scopul în care urmează a fi achiziționate produsele respective.
(7) În înțelesul normelor, prin procese mineralogice se înțelege procesele clasificate în nomenclatura sub codul DI 26 "fabricarea altor produse din minerale nemetalice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană.
8) În înțelesul normelor nu se consideră producție de produse energetice operațiunile pe durata cărora sunt obținute mici cantități de produse energetice.
Nu se contestă în cauză că reclamanta a achiziționat pentru a vinde și a vândut apoi efectiv, cocs în vederea utilizării în procesul tehnologic al producerii zahărului,încheind în acest sens contractul nr.627/27.06.2007 încheiat cu - " O" SA, comanda nr.233/06.07.2007, comanda nr.233/06.07.2007 cu - "" SA L și contractul nr.1957/19.09.2007 încheiat cu - " de " SA,fără însă a se înregistra la autoritatea fiscală, respectiv fără a depune declarația pe proprie răspundere cerută prin normele metodologice.
și de fapt critica esențială în recurs o constituie tocmai interpretarea legii pentru a stabili dacă pentru nerespectarea obligației de a depune declarația pe proprie răspundere se aplică sau nu sancțiunea revocării scutirii și plata accizelor.
În primul rând este de reținut că nici normele de aplicare și nici Codul fiscal nu prevăd în mod expres sancțiunea calculării și plății accizelor pentru nerespectarea obligației de a depune declarația pe proprie răspundere atunci când scopul în care a fost utilizat produsul și care garanta scutirea a fost respectat.
Dimpotrivă Codul fiscal la art.192 alin.5 prevede că "În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea. Prin urmare sancțiunea calculării și plății accizelor este aplicabilă dacă produsul este utilizat în alt scop decât cel pentru care era scutit,ceea ce nu este cazul în speță,produsul fiind achiziționat și vândut în scopul care atrage scutirea.
În normele de aplicare nu este prevăzută această sancțiune,deși sancțiunea respectivă este menționată în alte cazuri atunci când intenția legiuitorului a fost aceasta. Cu titlu de exemplu la pct.23.7.15 se prevede că deși combustibilii au fost utilizați de persoanele care au obținut scutirea de la plata accizelor conform autorizației de utilizator final,nedepunerea situațiilor centralizatoare de către acești utilizatori finali atrage anularea autorizației și plata accizelor.
Un alt argument care susține soluția instanței de fond este și acela al naturii declarației pe proprie răspundere impusă operatorilor economici care achiziționează produse energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (2) al art. 175 din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175/ 4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) și e). Declarația pe propria răspundere nu este un act administrativ,nu este emisă de autoritatea publică,este doar un act unilateral al unei persoane,prin care aceasta furnizează organului administrativ anumite informații. Orice declarație pe proprie răspundere vine să garanteze realitatea unor fapte ale autorului ei.În speță declarația pe proprie răspundere este actul prin care operatorul economic își declară în fața organului fiscal intenția de a achiziționa în scop de revânzare un produs energetic care va fi utilizat într-un scop pentru care legea acordă scutirea de la plata accizelor. Este gravă și trebuie sancționată situația în care declarația cuprinde informații eronate sau este urmată de un comportament în dezacord cu cel asumat în fața organului administrativ. acestei intenții în condițiile în care în realitate comportamentul operatorului economic este corespunzător legii care garantează scutirea, nu poate avea aceeași consecință cu nerespectarea intenției și achiziționarea/ revinderea produsului în alte scopuri decât cele ce atrag scutirea.
Concluzia la care trebuie să se ajungă din interpretarea coroborată a prevederilor mai sus menționate este de altfel evidențiată și în hotărârea atacată,aceea că lipsa declarației pe propria răspundere constituie într-adevăr un comportament necorespunzător al operatorului economic, dar având în vedere că vizează neîndeplinirea unei condiții formale și nu de fond se sancționează doar contravențional potrivit art.219 alin.1 lit.i pr. fiscală și nu atrage calcularea și plata accizelor în sarcina reclamantei.
În consecință,instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este dată cu corecta interpretare și aplicare a Codului fiscal și a normelor metodologice,astfel că nu este incident cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr. civilă și recursul pârâtei va fi respins ca nefondat potrivit art.312 alin.1 pr. civilă.
Intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR reprezentată TERITORIAL D E DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.670/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 ex./03.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
