Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 206/CA/2010
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 805/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G pentru reclamanții recurenți, lipsind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 3/08.02.2010 reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru o nouă judecată. Susține că pârâtul intimat a autorizat construcții pe terenul altuia decât al solicitantului autorizației. Mai arată că nu a depus la instanța de fond extras de CF apreciind că nu are relevanță, câtă vreme cu titlul de proprietate depus la dosar a dovedit că antecesorul reclamanților este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, iar pe terenul cu construcția nu i s-a eliberat titlul de proprietate tocmai pentru realizarea sălii de sport. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei conform chitanței de la dosar (fila 9).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Alba - secția comercială și de contencios administrativ s-a înregistrat sub nr. 3307 din 13.07.2009 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea autorizației de construcție nr. 34 emisă de pârâtă la data de 23.05.2008, suspendarea executării acestei autorizații și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin autorizația a cărei revocare o solicită s-a autorizat construirea obiectivului sală educație fizică școlară la Școala generală cu clasele I-VIII, jud. A, că autorizarea s-a făcut pe un teren proprietatea antecesorilor reclamanților și, fapt rezultat din copia cărții funciare nr. 367 nr. top. 318, ulterior terenul devenind proprietate cooperatistă, că prin intrarea in vigoare a Legii nr. 18/1991. au dobândit dreptul de a li se stabili prin reconstituire dreptul de proprietate asupra acelui teren, conform art. 8 din lege, potrivit art. 14 al. 2 din lege reconstituirea trebuia făcută pe vechiul amplasament, reclamantul G fiind fiul defunctului G - persoana deposedată de teren ca urmare a colectivizării, iar reclamnanta fiind soția supraviețuitoare și deci moștenitoare a defunctului, fratele reclamantului G (amândoi fiii lui G ).
Au mai arătat că prin autorizarea construirii Sălii de educație fizică li s-a vătămat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3300 mp, situat în intravilanul localității. parcela cu nr. 1 topografic 308, dobândit conform Titlului de proprietate nr.9306/754 emis de Comisia județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate la data de 5.04.1999, că realizându-se obiectivul autorizat sunt lipsiți de accesul la drumul public de la terenul lor asupra căruia li s-a reconstituit dreptul de proprietate și care implică și folosința terenului, aceasta pentru că obiectivul autorizat este situat între terenul reclamanților și drumul public, în concluzie drepturile vătămate prin autorizație sunt cel de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și dreptul de proprietate, exercitarea lui în toată plenitudinea prevăzută de art. 480 din Codul Civil și garantat de art. 136 din Constituție.
Anularea autorizației susțin reclamanții că se impune nu numai pentru vătămarea dreptului de proprietate ci și pentru că autorizația a fost emisă de o structură necompetentă, Primăria comunei, aceasta neavând competența autorizării lucrărilor de construcție, constituind o structură funcțională care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, nefiind autoritate publică investită cu competența de a emite acte de autoritate, așa cum rezultă din prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001, competena emiterii autorizației de construcție revenind primarului conform art. 4 din Legea nr. 50/1991 și art. 63 alin. 5 lit. g din Legea nr. 215/2001.
În fine, mai invocă reclamanții că terenul pe care s-a autorizat construirea obiectivului este proprietatea Școlii Generale, aceasta nu a solicitat eliberarea autorizației, nefiind investitorul obiectivului, că din panoul cu datele lucrării de construcție a obiectivului, rezultă că beneficiara lucrării este Bac ărui sediu nu este indicat, dovedindu-se că autorizația a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 1. alin. 1 și art. 7 alin. 1. lit. b din Legea nr. 50/1991, că în legătură cu terenul pe care s-a autorizat construcția au promovat acțiune pentru constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate al școlii și al încheierii întabulării dreptului de proprietate, și că prin executarea lucrărilor neautorizate nu pot exploata terenul asupra căruia sunt proprietari, creându-li-se o pagubă iminentă, și de aceea se impune suspendarea autorizației și oprirea executării lucrărilor în baza art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 și a art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50 din 1991.
Prin sentința administrativă nr.805 din 01.08.2009 pronunțată de Tribunalul Albas -a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a apreciat sub aspectul cererii de suspendare a actului administrativ atacat în cauză că imobilul sală de sport a fost finalizat, așa încât o eventuală dispoziție de suspendare a executării ar fi lipsită de orice efect.
Pe fond s-a reținut în esență că reclamanții nu au făcut dovada că terenul pe care s-a realizat construcția ar fi fost proprietatea antecesorilor reclamanților, susținerile acestora în legătură cu vocația la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren au fost apreciate ca nerelevante.
S-a mai apreciat că susținerea reclamanților că prin efectuarea construcției în cauză li s-ar fi blocat accesul la drumul public de pe un teren pe care aceștia l-ar avea în proprietate în intravilanul localității, întrucât obiectivul autorizat este situat între terenul reclamanților și drumul public, este un abuz de drept, în condițiile în care aceștia nu și-au constituit un drept de servitute de trecere pe terenul în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că instanța de fond a refuzat solicitarea legitimă a acestora să depună la dosar actul administrativ atacat și documentația aferentă acestuia, apreciind în mod greșit că această cerere ar fi neconcludentă, încălcând dreptul la apărare al acestora, lipsindu-i de posibilitatea unei motivări complete a acțiunii.
Se mai susține că reclamanții au dovedit cu titlu de proprietate, folosit ca mijloc de probă la instanța de fond, că antecesorul lor era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, drept refuzat pe considerentul construcției sălii de sport.
Se consideră că la instanța de fond trebuia administrată proba cu expertiza topografică pentru a dovedi dacă terenul proprietatea reclamanților a devenit sau nu teren înfundat.
În ce privește cererea de suspendare, tribunalul a soluționat-o numai pe afirmația avocatului pârâtei, cum că, se pare că sala de sport a fost finalizată.
În drept se invocă art. 312, art. 304 pct. 5, art. 3041.civ.Cod Penal și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta intimată nu a formulat întâmpinare.
În soluționarea recursului, Curtea analizând sentința recurată sub toate aspectele cauzei, cât și prin prisma motivelor invocate, se constată a fi nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Potrivit art. 82 alin. 1.civ.Cod Penal "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura".
Mai explicit, art.112 civ.Cod Penal prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde printre alte elemente esențiale "arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea".
Din această perspectivă, susținerea reclamanților recurenți că se impunea comunicarea autorizației de construire cu toată documentația subsecventă în vederea unei motivări corespunzătoare a acțiunii introductive este echivalentă cu invocarea propriei lor culpe, ce nu se impune a fi protejată de instanța de recurs. Reclamanții aveau obligația legală, cum am arătat mai sus, de a-și motiva corespunzător acțiunea introductivă de instanță, învederând, spre stabilirea cadrului procesual cu care a fost investită instanța de fond, toate motivele de nulitate ale autorizației de construire a sălii de sport din localitatea. Neprocedând în acest fel nu este imputabil judecătorului fondului, care în mod corect a apreciat că în funcție de considerentele cererii de chemare în judecată, completarea documentației aferente autorizației atacată în cauză este neconcludentă.
Este de asemenea neconcludentă, instanța de fond apreciind corect, administrarea mijlocului de probă a expertizei topografice pentru stabilirea situației de loc înfundat al terenului reclamanților urmare a construirii sălii de sport din localitatea.
Stabilirea calității de loc înfundat al acestui teren excede controlului de legalitate a actului administrativ supus cenzurii în prezenta cauză, sub acest aspect interesând existența titlului asupra terenului pe care se construiește clădire autorizată conform art. 7 lit. b din Legea nr. 50/1991, ceea ce în cauză s-a dovedit.
, de asemenea, controlului de legalitate efectuat în cauză, vocația reclamanților de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-a ridicat sala de sport din localitatea. Vocația acestora presupune potențialitatea pe viitor ca aceștia să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, în măsura administrării unui probatoriu adecvat, ceea ce nu echivalează cu dreptul însuși, care așa cum s-a reținut și dovedit aparține în prezent Școlii Comunei.
Suspendarea executării unui act administrativ vizează așa cum sugerează denumirea acestei măsuri procesuale suspendarea efectelor actului administrativ. Ori, efectele autorizației de construire nr. 34/23.05.2008 s-au epuizat prin efectuarea construcției - sală de sport - autorizată, așa încât în mod just a apreciat instanța de fond că este nefondată această cerere.
În concluzie, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs, neregăsindu-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal, așa încât se apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, urmând a fi menținută prin respingerea recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 805/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
5 ex./01.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
